Endometrioza este o afecțiune cel mai frecvent dureroasă, reprezentată de creșterea țesutului care în mod normal căptușește uterul la interior (denumit endometru), în afara acestui organ. Ea poate implica ovarele, trompele uterine sau țesutul care acoperă pelvisul și în situații foarte rare se poate răspândi la alte organe precum vezica urinară, uretre, intestin, pleură, pericard, măduva spinării sau creier.
Din păcate, endometrioza afectează mai cu seamă femeile tinere (25-35 de ani), aflate la vârsta fertilă. În stadiile sale avansate, endometrioza duce la infertilitate. Cu toate acestea, studiile au relevat faptul că într-un procent mic – între 2 și 10% – din cuplurile în care femeia suferă de endometrioză s-a reușit totuși obținerea unei sarcini.
În aceste situații se pune firesc întrebarea: endometrioza influențează în vreun fel sarcina?
Ei bine, și în acest caz se aplică dictonul pe care orice student la medicină îl învață: „Nu există boli, există bolnavi”.
Bineînțeles că nu la sarcină ne referim atunci când spunem „boală”, ci la endometrioză. Ce vrem să spunem cu acest lucru? Că nu toate femeile însărcinate care suferă de endometrioză vor avea aceeași experiență, că nu este un scenariu standard.
Odată instalată sarcina, primul lucru care se întâmplă este acela că dispar temporar menstrele. Și cum în endometrioză acestea sunt caracterizate de sângerări abundente și de dureri intense, deja se poate considera că se întâmplă ceva bun.
În afară de acest lucru, care este în mod evident resimțit, creșterea nivelului de progesteron din timpul sarcinii, la unele dintre gravide, mai aduce un important avantaj celor care suferă de endometrioză. Acela că amintitul hormon micșorează sau chiar suprimă creșterea endometrială.
Dar pentru că, așa cum am afirmat deja, endometrioza nu respectă un scenariu prestabilit, în alte cazuri femeia însărcinată nu doar că nu constată vreo îmbunătățire ci, dimpotrivă, se confruntă cu o agravare a simptomelor.
Cauza principală poate fi reprezentată de faptul că, pe măsură ce uterul se extinde pentru a găzdui fătul aflat în dezvoltare, va întinde și țesutul endometrial, provocând un disconfort accentuat.
Și pentru că hormonii au contribuția lor – și nu neapărat benefică, cel puțin în relație cu endometrioza -, creșterea nivelului de estrogen în sarcină alimentează creșterile endometriale.
Experiența endometriozei în sarcină, așadar, poate fi diferită de la gravidă la gravidă, iar modul în care ea va fi resimțită depinde de stadiul acesteia, de producția de hormoni a organismului și de modul în care corpul răspunde la sarcină.
În situațiile în care simptomele endometriozei se ameliorează în timpul sarcinii, nu înseamnă și că afecțiunea a dispărut. În unele cazuri după naștere, în altele după încheierea alăptării și revenirea menstruației, ele – din păcate – cel mai probabil vor reveni.
Trebuie să recunoaștem că endometrioza prezintă unele riscuri pentru sarcină și chiar și complicații la naștere. Factorul cauzator este reprezentat de inflamație, de deteriorarea structurală a uterului și de influența hormonilor.
Tot studiile ne arată faptul că ratele de avort spontan sunt mai mari la femeile care suferă de endometrioză, chiar și când aceasta este în stadiu 1 sau 2 (minimă sau ușoară). Așadar, da, endometrioza este un factor de risc semnificativ pentru avortul spontan.
Apoi, în sarcina unei femei cu endometrioză mai poate fi vorba despre un risc crescut de placenta praevia, situație care îi poate pune chiar și viața în pericol atunci când placenta se desprinde prematur de uter și provoacă hemoragie masivă.
Un alt risc este reprezentat de probabilitatea unei nașteri premature, care, așa cum se știe, are neajunsurile sale: greutate mică a bebelușului la naștere și o predispoziție a acestuia la probleme de sănătate și dezvoltare.
Chiar dacă pentru endometrioză există tratamente standard (chirurgie, terapie hormonală), acestea nu sunt recomandate în timpul sarcinii. Pe întreg parcursul acesteia pacienta va trebui să mențină o strânsă legătură cu medicul, pentru că va avea nevoie de o mai atentă monitorizare cu ajutorul căreia să poată fi identificate rapid complicațiile care apar.