Despre boli de plămâni și boli pe care fumătorii le fac frecvent, am stat de vorbă Mihaela Sescioreanu, un medic cu o carieră de succes de peste 20 de ani în Statele Unite, reîntors de curând să profeseze în România. Dr. Sescioreanu are 4 specializări medicale (Pneumologie, Terapie Intensivă, Somnologie și Medicină Internă), și a fost Director Medical al Programului de Pneumologie și Reabilitare Pulmonară și Director Medical al Secției de Terapie Intensivă la St. Joseph Mercy Oakland Hospital.
CSÎD: În România avem mulți fumători. Dar nu au în rutină să facă controale pentru sănătatea plămânilor…
Mihaela Sescioreanu: În România, spre deosebire de Statele Unite, am observat că sunt foarte mulți tineri fumători. Iar bolile pulmonare nu sunt atât de bine cunoscute, de aceea, din păcate sunt subdiagnosticați.
Nu înseamnă că toți fumătorii dezvoltă boli pulmonare cronice, dar majoritatea bolilor pulmonare, precum BPOC (bronhopneumopatia obstructivă cronică), sunt asociate cu fumatul. La fel ca și cancerul pulmonar – mulți spun „și bunicul sau altcineva din familie a fumat și a trăit nu știu câți ani sau cunosc persoane care nu au fumat, au murit de cancer pulmonar!”
Într-adevăr, un procent între 15-20 % dintre fumători dezvoltă boli pulmonare cronice/cancer, dar peste 85% dintre bolile pulmonare cronice/cancere sunt datorate fumatului.
Cred că vom avea nevoie de foarte multă educație pentru pacienții români, și apoi evaluare, tratament și așa mai departe.
CSÎD: Cum ar putea scădea numărul pacienților cu boli pulmonare în țara noastră din punctul dvs de vedere?
Mihaela Sescioreanu: Problema cu bolile pulmonare cronice este că, atunci când ești tânăr, nu manifești atât de multe simptome. Și nu manifești boala atunci când ești tânăr. Consecințele acesteia se văd mai târziu. De aceea cred că trebuie multă educație pentru pacienții tineri și în privința fumatului. Iar aici intervine și factorul social „peer pressure” – în rândul tinerilor – dacă toți fumează și sunt „cool”, nu pot eu face opinie separată.
Ce am mai observat? Pacientul român se consideră bătrân după 60-70 de ani și parcă se consideră… cum să spun… entitled, adică oricum se va îmbolnăvi și oricum va muri. Dar noi le putem asigura o calitate a vieții și chiar o prelungire a vieții. Cu o educație sănătoasă și un diagnostic foarte bun și, ca urmare, cu tratament putem nu numai îmbunătăți calitatea vieții, dar putem să și prelungim viața pacientului.
CSÎD: Ce ați mai observat în România, de când v-ați întors din SUA?
Mihaela Sescioreanu: O altă observație – pe piața din România și pe piața europeană în general – tratamentele sunt disponibile, dar nu sunt cunoscute. Am avut plăcuta surpriză să văd că în România, în farmacopeea României, aș spune, sunt disponibile foarte multe tratamente, foarte multe inhalatoare, mult mai multe decât în Statele Unite, dar, din păcate, nu sunt cunoscute și pacienții nu le folosesc.
În Statele Unite este foarte greu să aprobi un medicament, după cum știți, durează ani de zile. Știu că în Europa este mai ușor, ceea ce este bine. Așa cum am spus, sunt încântată de disponibilitatea acestor tratamente și cred că putem face foarte multe pentru pacienții noștri.
Știm cu toții că este o lipsă acută de medici pneumologi, deci de medicul specialist, medicul nr. 1 care ar prescrie aceste inhalatoare. Dar și reticența pacientului român de a ajunge la medic. Și aici iarăși intervine nevoia de educație medicală pentru pacientul român. Va trebui timp, răbdare, înțelegere și bine-nțeles dragoste pentru pacient, ca sa îi putem insufla încrederea în medic și să putem înlătura acea teamă de medic, teamă de tratament, mai ales în această era a Covid–ului.