Experienţa unei românce izolate în China: „Dacă o ţară ca asta a pus economia pe pauză pentru a opri acest virus, atunci nu este doar o răceală, o invenţie”

O româncă stabilită în China a povestit pe Facebook experienţa ei din ultimele 6 săptămâni.

Românca spune că oamenii nu au fost forţaţi să stea în case, dar au respectat această recomandare, pentru că au încredere în autorităţi.

Mai mult, femeia spune că este dezamăgită de faptul că cei care iau în râs astăzi situaţia pun în pericol viaţa altora şi că noul coronavirus nu este doar o răceală, o invenţie, având în vedere câţi bani a cheltuit şi cheltuie China pentru a opri acest virus.

Recomandări

Sfatul psihologului: „Foloseşte toate resursele pentru a trece cu bine peste corona-criză”

Câte amenzi au fost date până acum pentru nerespectare autoizolării din cauza riscului de coronavirus? Vezi…

Redăm mai jos mesajul postat de Corina Albota pe Facebook:

„De câteva zile am primit multe întrebări de la prieteni şi cunoştinţe despre viaţa în timpul izolării, viaţa în China azi etc. Cam aşa au fost ultimele 6 săptămâni în China, cu întrebări şi răspunsuri.

Locuiesc în Suzhou, provincia Jiangsu, la 30 de minute de tren de Shanghai. În oraşul de aproximativ 11 milioane de locuitori au existat 87 de cazuri (acum toate vindecate). Idem cele 631 de cazuri din provincie. De o lună de zile nu există vreun caz nou în oraş.

1. Cât am stat în casă şi cât a durat până am avut voie afară?

Nu am fost forţaţi să stăm în casă, am fost sfătuiţi să o facem. Şi am respectat recomandarea, pentru că aici există o încredere destul de mare din partea chinezilor faţă de autorităţi. Probabil şi pentru că nu se ştiau multe despre Covid19, cel care pe atunci nici nu avea un nume.

Restricţii au existat, bineînţeles. La noi în rezidenţa de apartamente o singură poartă de acces a fost lăsată deschisă, monitorizată atent. Doar cei care locuiesc au voie să intre (inclusiv astăzi), între 6 dimineaţa si miezul nopţii. La ieşire primeşti un bilet de hârtie cu data, la intrare îl predai şi ţi se ia temperatura.

Ce se întâmplă dacă nu respecţii regulile rezidenţei? Nu ştim, nu am considerat că trebuie să luăm în râs eforturile angajaţilor şi voluntarilor.

Uşile blocurilor se curăţă de câteva ori pe zi, femeia de serviciu foloseşte mai mult clor (îl miroşi dimineaţa).

2. Aţi ieşit?

În primele două săptămâni am ieşit în fiecare zi să plimbăm căţeii în rezidenţă, un complex mare cu multe spaţii verzi. Am ales ore mai nepotrivite pentru localnici, la prânz şi spre miezul nopţii. În rest, la poarta rezidenţei să luăm livrările (supermarket sau restaurante) şi la magazin dacă a fost nevoie.

Ce a fost diferit în China a fost perioada în care situaţia a explodat. Pe 25 ianuarie, chinezii sărbătoreau Anul Nou Chinezesc, un fel de Crăciun & Anul Nou împreună. Singura dată pe an când cam totul se închide şi când muncitorii de la oraşe merg la sate, se sărbătoreşte în familie, acasă. Ca expat, cel mai bine este să găseşti o destinaţie de vacanţă pentru 1 sau 2 saptămâni. Din motive personale sunt şi expaţi care rămân în China în această perioadă, bineînţeles. A fost şi cazul nostru. Ne aşteptam la o săptămână foarte liniştită, într-un oraş pustiu, cu unele magazine închise pentru câteva zile, idem restaurantele. Aveam deci provizii pentru câteva zile.

Livrările de pe cea mai mare platformă B2C, Taobao (aliexpress), urmau să fie sistate două săptămâni. Deci, când Wuhan a intrat în carantină, pe 23 ianuarie, aproape toată ţara era gata să intre în vacanţă. La noi în regiune, cinematografele, barurile şi unele restaurante au fost închise pe 25 februarie. Dar multe erau deja închise: fabrici, firme, coafor, restaurante, iar şcolile de la jumătatea lunii ianuarie.

3. Ce v-a lipsit?

Mai nimic din punctul de vedere al alimentelor. Marile magazine au fost deschise. Şi pieţele de legume. Livrarea la domiciliu aici este la un nivel mult superior faţă de orice asemănător din Europa. Livrările se fac de obicei la uşă, acum livratorii nu au mai avut voie, aşa că a trebuit să le lase la poarta rezidenţei, de unde am mers să le luăm.

Ne-au lipsit măştile, dar am avut noroc să comand pe 24 ianuarie câteva, iar în jur de 10 februarie nişte prieteni cu suflet mare s-au întors din Thailanda şi Germania şi ne-au adus. Revin la măşti mai încolo.

Ca dezinfectant, am avut o sticlă de 1 litru de spirt în casă şi am pus în sticluţe de 100 de ml călătorie.

4. Ce măsuri socioeconomice s-au luat?

De la început, s-a anunţat că nu se pot concedia angajaţi în această perioadă. Că salariile trebuie plătite. Firmele din zonă au beneficiat de luna februarie gratuită pentru chirie (recomandare din partea statutului) şi martie redusă. Nu ştiu multe detalii despre ajutorul economic oferit de stat agenţilor economici, dar există cu siguranţă prevederi la nivel naţional şi local.

5. Când s-au deschis firmele?

În mod normal, data deschiderii era pe 3 februarie şi totul a fost decalat pentru 10. Începând cu 10, fabricile şi firmele mari au început să depună cereri de deschidere. Pentru aprobare, au avut control în timpul cărora au trebuit sa dovedească anumite condiţii – măşti pentru angajaţi, dezinfectare, personal care ia temperatura angajaţilor etc. Au fost rugaţi să găsească o opţiune de a limita numărul de angajaţi prezenţi în acelaşi timp la lucru, lucrul online, pe ture, pe zile.

Există încă locuri închise – cinematografe, locuri turistice, restaurante şi baruri. Locurile de socializare deschise trebuie şi ele să respecte anumite condiţii – un anumit număr de persoane la masă, etc. Evenimentele sunt încă anulate.

6. Cum te-ai protejat?

Nu am ieşit mai mult decât a fost nevoie şi când am făcut-o a fost departe de alţii. Am purtat mască mereu, începând cu 23 ianuarie. De cele mai multe ori chirugicală (mai uşor de respirat pentru mine). Purtatul măştii este încă obligatoriu azi şi mă bucură foarte mult acest lucru.

Am fost informaţi cât de uşor se poate transfera pe haine etc., aşa că am purtat mănuşi de iarnă (nu am avut chirurgicale) pe care le-am spălat des. Hainele de ieşit afară au fost izolate sau spălate direct. Gecile mereu la soare, pe balcon.

Am spălat căţeii pe lăbuţe şi pe bot. Am ascultat toate cerinţele autorităţilor şi am făcut întocmai.

7. Spitale şi farmacii

Au fost create clinici de febră (fever clinics) unde cei care au prezentat simptome de răceală (şi mai ales febră) au fost sfătuiţi să meargă. Altundeva nu te primeau. Nu am avut nevoie, din fericire, dar cunosc expaţi care au mers la Shanghai. Procedura a însemnat un consult şi, eventual, un test de Covid 19 dacă a considerat medicul.

8. Ce te-a dezamăgit?

Atitudinea multora care nu ştiu nimic despre China, dar şi-au dat cu părerea într-un mod cât mai jignitor. De la vorbe („merită să moară chinezii ăia, care mănâncă câini koala lileci”) până la gesturi violente contra asiaticilor în lumea „civilizată”. La sfârşitul zilei, cred că nimeni nu doreşte moartea a peste 3.000 de oameni, durerea familiilor lor, chinul unor doctori, care au şi murit în acelaşi spitale unde au lucrat. Foarte puţine apeluri şi gesturi gen #prayforchina, #prayforwuhan.

Modul în care restul lumii a tratat cu dublu standard situaţia din China. Media, care o speria pe mama cu oraşele de zombies din China, unde drepturile omului sunt încălcate cu o carantină. Asta în timp ce în Italia carantina este considerată o măsură de responsabilitate civică. Asistentele din China cu faţa tăiată de elasticul măştii după ture interminabile şi asistentele din Italia, în aceeaşi situaţie, la o lună distanţă, dar tratate diferit de media europeană.

Cei care iau în râs şi astăzi situaţia şi pun în pericol viaţa altora pentru că e cool să fii Gică Contra. Autorităţile europene (vestice în general) care au recomandat iresponsabil nepurtarea măştilor ca să ascundă faptul că nu au stocuri. Normal că nu te poţi baza doar pe o mască. Dar să spui că nu ajută deloc este inconştienţă.

9. Ce te-a făcut să zâmbeşti?

Căţeii – animalele de companie NU transmit boala. Doar dragoste şi suport în momente grele, ca ăstea. Familia, care a sunat zilnic şi m-a crezut pe cuvânt când le-am zis că nu trăim în Walking Dead, că suntem cuminţi şi că ne simţim, în siguranţă. Prietenii care au trimis un mesaj în plus zilele acelea şi cei care au făcut loc în bagaje pentru o mască şi pentru tine.

Pentru cei care au dubii, pe care cei mai mulţi de 6.000 de morţi nu i-au convins. Nu există o ţară pe această planetă mai motivată să domine economia şi să facă bani decât China. Şi dacă o ţară ca asta a pus economia pe pauză şi a cheltuit şi cheltuie milioane şi milioane pentru a opri acest virus, atunci nu este doar o răceală, o invenţie!”