În jur de 20.000 de copii se nasc prematur în România în fiecare an. Dintre aceștia, aproximativ jumătate nu supraviețuiesc, în principal din cauza lipsei de îngrijire medicală adecvată. Dar există și multe povești extrem de tensionate, cu un final fericit, pentru care medicii au avut ocazia să lupte cu toată priceperea și tehnologia de care au dispus.
Se nasc atât de mulți copii prematur la nivel global, între 10 și 15% din totalul nou-născuților, încât a fost stabilită o Zi Mondială a Prematurității, pe 17 noiembrie. Literatura de specialitate cataloghează o naștere drept prematură dacă se petrece înainte de 37 de săptămâni de sarcină, iar prematuritatea extremă este considerată în cazul nașterilor înainte de 28 de săptămâni.
În România, cifra se apropie de 20.000 anual, iar printre cele mai importante cauze ale amplorii acestei situații se numără cele socio-economice, care țin de starea sistemului medical, de nivelul de educație și veniturile scăzute ale mamelor (factori care fac ca peste 40% dintre sarcinile încheiate prematur să nu fie urmărite deloc sau în mod adecvat, sistematic și periodic), de vârsta acestora (mamele adolescente se confruntă cu un risc ridicat de naștere prematură, iar România este pe locul doi în UE la sarcini în rândul minorelor).
Dincolo de această realitate îngrijorătoare apare o alta, mult mai tristă: aproape jumătate dintre acești copii născuți prematur nu supraviețuiesc, în principal din cauza lipsei de îngrijire medicală adecvată. Cu cât vârsta de gestație și greutatea la naștere sunt mai scăzute, cu atât complicațiile medicale pe termen scurt și lung sunt mai severe și necesită monitorizare îndeaproape, pe termen îndelungat, de ordinul lunilor.
Acolo unde pregătirea și profesionalismul cadrelor medicale își dau mâna cu dotările de înaltă tehnologie ale unităților de neonatologie se întâmplă poveștile de succes, cu finalul fericit al unei vieți de copil sănătos. Dr. Elena Cocîrță, medic specialist obstetrică-ginecologie, detaliază cazul unei gravide care a luptat de la 24 de săptămâni pentru păstrarea sarcinii cu probleme.
Conform clasificării menționate mai sus, această sarcină s-a încadrat la prematuritate extremă. Mai mult decât atât, vârsta de 24 de săptămâni a sarcinii este considerată limita viabilității. Pacienta s-a prezentat la spital cu sângerare pe cale vaginală, a fost internată și pusă sub supraveghere medicală. Sângerarea s-a repetat după două săptămâni, moment în care personalul medical care se ocupa de caz a suspicionat decolarea placentei (separarea placentei de peretele uterin, cu formarea unui cheag de sânge) – o urgență medicală – și a decis efectuarea operației de cezariană.
„A fost extrasă o fetiță cu greutatea de 750 de grame care a dezvoltat hemoragie intraventriculară cerebrală, enterocolita ulcero-necrotica și retinopatie (dezvoltarea incompletă a retinei și a vaselor sanguine conexe), unele dintre cele mai frecvente complicații ale prematurității. Însă medicii neonatologi care au preluat-o au luptat pentru viața ei și, în ciuda complicațiilor, eforturile lor au fost urmate de succes”, povestește dr. Elena Cocîrță, medicul specialist obstetrică-ginecologie.
Câteva luni mai târziu, fetița a fost externată, însă procedurile de îngrijire au continuat și în ambulator, cu o evoluție extrem de favorabilă ținând cont de prematuritatea extremă și de greutatea foarte scăzută la naștere. Fetița s-a dezvoltat armonios, iar acum, la vârsta de patru ani, se bucură de copilărie la fel ca prietenii săi născuți la termen.