Fibromul uterin, o piedică în calea fertilităţii

Lung este drumul până când un cuplu se hotărăşte să aibă un copil. Devine şi mai sinuos atunci când partenera descoperă în urma unei ecografii că are un fibrom uterin.

Acest diagnostic este pus destul de des în cabinetele ginecologilor: peste 40% din femeile între 35 şi 55 de ani. Adică 24 de milioane de femei din Uniunea Europeană şi 20 de milioane în America de Nord trăiesc cu această boală.

Controlul ginecologic regulat, de două ori pe an pentru femeile active sexual este cheia păstrării aparatului genital sănătos şi a unei vieţi sexuale reuşite. Pe lângă control ginecologic, testul Papanicolau, analiza de secreţie vaginală, o ecografie vaginală este obligatorie. Astfel de poate depista cel mai uşor dacă uterul are sau nu fibroame uterine. 

Recomandări

Fibromul uterin: tratament chirurgical sau cu ultrasunete?

Ce este fibromul uterin?

Ce sunt fibroamele uterine şi cine sunt persoanele care dezvoltă această tumoră?

Fibromul uterin (cunoscut ca leiomiom sau miom uterin) este cea mai frecventă tumoră  benignă, solidă care afectează aparatul reproducător feminin. Fibromul se dezvoltă cu precădere la vârstă reproductivă, afectând peste 40% din femeile între 35 şi 55 de ani. Acest lucru înseamnă că 24 de milioane de femei din Uniunea Europeană şi 20 de milioane în America de Nord trăiesc cu această boală.

Până la această oră nu se cunosc exact factorii care cauzează fibroamele uterine, însă printre factorii de risc se află şi:

·       Rasa: Fibroamele uterine au o incidenţă mai mare la femeile de culoare faţă de cele din rasa albă.

·       Istoria familiei: Femeile ale căror rude de sânge au fibroame uterine au risc mai mare de a dezvolta fibroame la rândul lor

·       Obezitatea: Riscul de a dezvolta fibroame creşte odată cu creşterea indicelui masei corporale.

·       Sarcina: Sarcina poate avea un efect protector şi poate reduce riscul de a dezvolta fibroame uterine.

Fibromul uterin este de obicei diagnosticat printr-o ecografie vaginală sau printr-un examen pelvin realizate de către un ginecolog.

Semnele şi simptomele

Multe dintre doamnele şi domnişoare rămân şocate la aflarea veştii şi se întreabă de ce nu au conştientizat că au această problemă de sănătate. Simptomele frecvente includ sângerari menstruale abundente, anemie, dureri şi presiune în zona abdominală, creşterea frecvenţei urinare şi apariţia infertilităţii.

Sângerarea menstruală abundentă, în particular, poate fi debilitantă şi are o serie repercusiuni fizice, sociale şi financiare (inclusiv scăderea ratei de angajare în câmpul muncii, absenteism la locul de muncă şi pierderea de venituri).

În plus, faţă de simptomele fizice, fibromul uterin poate afecta femeile emoţional. Femeile pot fi jenate de menstruaţiile abundente şi pot să evite contactul social sau întâlnirile în interes de serviciu în acea perioadă.

De asemenea, relaţiile lor sentimentale pot suferi, deoarece unele femei sunt irascibile, iar dorinţa lor sexuală poate fi redusă din cauza simptomelor. Însă de la pacientă la pacientă aceste simptome se pot manifesta mai mult sau mai puţin.

Tipurile de fibrom uterin

De la început trebuie să ştiţi că fibroamele uterine, aceste tumori musculare sunt benigne. Ele afectează cel mai frecvent corpul uterin, dar pot fi găsite, de asemenea, în colul uterin sau în alte structuri din jurul uterului (de exemplu, în ovare). Când se formează în corpul uterin, tipurile de fibrom uterin se disting în funcţie de locul în care acestea sunt situate, deşi multe fibroame au mai mult de o singură localizare.

Cel mai comun tip de fibrom, fibromul intramural, se dezvoltă în interiorul peretelui uterin. Alte subtipuri includ fibroamele subseroase, care se dezvoltă pe suprafaţa exterioară a uterului şi fibroamele submucoase, care se dezvoltă în cavitatea uterină. Diferitele subtipuri sunt, de asemenea, asociate cu diferite simptome, şi trebuie ştiut că nu toate fibroamele produc sângerări menstruale abundente.

Opţiunile curente de tratare a fibroamelor?

Scopul tratamentului este de a ameliora simptomele prin scăderea în dimensiuni a fibroamelor. Alegerea tratamentului depinde de vârsta femeii şi trebuie luat în considerare dacă aceasta doreşte sau nu să-şi păstreze fertilitatea.  De asemenea, se ţine cont şi de dorinţa pacientei de a evita intervenţia chirurgicală.

Intervenţiile chirurgicale includ:

·       Histerectomia: Histerectomiile sunt efectuate în mod frecvent pentru femeile care prezintă fibroame şi nu plănuiesc o viitoare sarcină.

·        Embolizarea arterei uterine: Acest lucru implică injectarea de particule mici în vasele de sânge ale uterului pentru a întrerupe irigarea sanguină şi a determina scăderea în dimensiuni a fibroamelor. În timp ce tehnica se dovedeşte eficientă pentru ameliorarea simptomelor, fibroamele,  în schimb, se pot reface.

·       Miomectomia:  Acest lucru presupune îndepărtarea chirurgicală a fibroamelor, prezervând uterul. Deşi fertilitatea este păstrată, noi fibroame se pot dezvolta ulterior.

·       Rezonanţa magnetică ghidată de ultrasunete (MRgFUS): Un fascicul concentrat de ultrasunete este folosit pentru a încălzi şi a topi fibroamele la 60-80°C . Procedura este monitorizată prin MRI (rezonanţă imagistică magnetică).

Tratamente Medicamentoase

În plus, terapiile prin intermediul medicamentelor pot ajuta la ameliorarea simptomelor înainte de o intervenţie chirurgicală sau ca terapie pe termen lung:

·       Gonadotropina – medicamentele analogi GnRH – eliberează hormonii: Acest tratament hormonal a fost aprobat în 1995 pentru tratamentul pre-operator şi tratează fibroamele înaintea intervenţiei chirurgicale prin reducerea nivelului de estrogen şi progesteron pentru a atinge o stare temporară de menopauză.

Odată ce menstruaţia se opreşte, fibroamele scad în dimensiuni şi se observă frecvent o ameliorare a anemiei. Cu toate acestea, utilizarea agoniştilor GnRH este limitată deoarece pot provoca efecte secundare cum ar fi scăderea densităţii osoase, bufeuri, oboseală, dureri de cap sau scăderea libidoului.

·       Modulatorii selectivi ai receptorilor de progesteron (SPRM): Această nouă categorie de medicamente acţionează prin blocarea reversibilă a receptorilor de progesteron în uter, inhibând creşterea şi determinând micşorarea fibromului. Aşa cum a fost publicat în New England Journal of Medicine, acetatul de ulipistral luat timp de 12 săptămâni pe cale orală (versus agonist injectabil de GnRH) este eficient în oprirea hemoragiei uterine, corectează anemia şi micşorează volumul fibromului în vederea pregătirii pentru o intervenţie chirurgicală.

Astfel, acesta îmbunătăţeşte calitatea vieţii şi are mai puţine efecte secundare, comparativ cu agoniştii GnRH. În plus, faţă de indicaţia aprobată în UE  în 2012, pentru tratamentul pre-operator al fibromului uterin, datorită datelor favorabile referitoare la eficacitate şi siguranţă din studiile PEARL III extins şi PEARL IV , ulipristal acetat (5 mg comprimat) a fost aprobat în UE din mai 2015 pentru tratamentul intermitent, adică pentru gestionarea şi tratarea pe termen lung a fibroamelor uterine.