Fibromul uterin este una dintre cele mai răspândite afecţiuni în rândul femeilor aflate la vârstă fertilă. Printre simptome se numără constipația, dereglările menstruale și incontinența urinară.
Incidenţa fibromului uterin în rândul femeilor nu este atât de cunoscută, dar se estimează că 1 din 3 femei este diagnosticată cu această afecţiune. Statisticile arată că până la vârsta de 35 de ani, 40% dintre femeile caucaziene vor avea fibrom uterin, procentul crescând până la 70% atunci când ajung în jurul vârstei de 50 de ani.
Cauzele apariţiei fibromului rămân necunoscute, însă este foarte important de ştiut că fibromul uterin este o tumoră benignă, fiind tratabilă. Controlul ginecologic periodic este singurul care poate depista miomul sau leiomiomul, aşa cum mai este denumit fibromul.
Printre cele mai comune semne ale existenţei unui fibrom uterin sunt:
Dereglările menstruale, cel mai frecvent indiciu, pot presupune fie sângerări abundente pe perioada ciclului, fie metroragii.
În plus, oboseala şi lipsa de vigoare sunt efecte secundare ale sângerărilor abundente, care, pe o perioadă mare de timp, duc la anemie şi la scăderea numărului de globule roşii, toate aceste efecte presupunând compromiterea calităţii vieţii.
Este bine de ştiut că fibromul se poate dezvolta în diverse locuri ale uterului, clasificându-se în 3 tipuri, în funcţie de localizare: intramurale, subseroase şi submucoase.
Fibroamele intramurale cresc în interiorul peretului uterin, cele subseroase sunt situate la nivelul stratului extern al uterului, pe suprafaţa acestuia şi pot creşte dinspre perete spre interiorul cavităţii uterine, iar fibroamele submucoase sunt situate sub endometru şi cresc spre interiorul cavităţii uterine, putând modifica forma şi mărimea acestuia.
Există şi cazuri mai grave în care fibroamele uterine se pot dezvolta la nivelul colului uterin (fibroame cervicale) sau la nivelul ligamentelor care susţin uterul, fiind numite fibroame intraligamentare.
De asemenea, fibromul uterin poate apărea ca o masă celulară individuală sau poate fi compus din mai multe formaţiuni care se găsesc în diferite zone ale uterului.
Singura metodă eficientă de a depista fibromul este în urma unui control ginecologic, printr-o ecografie transvaginală, aceasta fiind cea mai sigură cale de a localiza fibromul.
Pentru a confirma apariţia fibromlui, medicul ginecolog vă poate recomanda o serie de teste imagistice, intre care acestea pot include şi RMN-ul, radiografia sau tomografia computerizată.
Cu toate acestea, metoda cea mai des folosită este ecografia transvaginală, o variantă rapidă, nedureroasă, care nu costă mult și care nu expune organismul la radiaţii.
Deşi cauzele care duc la apariţia fibroamelor nu se cunosc, există câţiva factori de risc, precum ereditatea şi istoricul acestei patologii în familie, cantitatea mare de hormoni estrogeni în organismul femeii fertile, dar şi obezitatea, pentru că ţesutul gras are capacitatea de a converti un metabolit în estrogen.
Amânarea vizitei la medicul ginecolog duce la creşterea riscurilor asupra sănătăţii, la complicaţii şi la mărirea dimensiunii fibromului, ceea ce poate duce la intervenţie chirurgicală invazivă. Întotdeauna decizia asupra celui mai bun tratament se va baza pe o discuţie cu medicul specialist pornind de la anamneza şi istoricul medical al fiecărei paciente, ţinându-se cont de dorinţa acesteia.
În momentul de faţă, există două mari tipuri de tratament: chirurgical sau medicamentos.
În funcţie de mai mulţi factori, tratamentul chirurgical poate implica o extracţie a fibroamelor şi se numeşte histerescopie sau poate însemna o extracţie a întregului uter, procedeu care poartă denumirea de histerectomie.
În ceea ce priveşte cealaltă opţiune de tratament, există o descoperire recentă numită modulatori selectivi ai receptorilor de progesteron, disponibilă şi la noi în ţară. Este o metodă eficientă, care poate să evite sau să întârzie o metodă chirurgicală, în special pentru femeile tinere care îşi doresc sa rămână însărcinate.
Vizita la ginecolog ar trebui să facă parte dintr-o atitudine profilactică a femeilor. În funcţie de rezultatele ecografiilor şi a testelor ginecologice este indicat un control o dată la 6 luni sau la 1 an.
Mai mult decât atât, în funcţie de schimbările pe care le sesizăm, de la menstruaţii anormale, abundente sau neregulate şi până la durerea în timpul actului sexual, trebuie efectuat un consult ginecologic de urgenţă.
Se întâmplă însă ca examenul ginecologic să fie privit ca un subiect delicat, astfel că multe femei ajung la acest control doar atunci când semnalele sunt foarte deranjante şi îngrijorătoare. Viziunea asupra controlului ginecologic trebuie schimbată, el fiind o examinare de rutină, parte din ritualul de îngrijire personală, care vă poate ajuta să preveniţi eventualele probleme de sănătate, cum ar fi fibromul uterin.
Consultaţi medicul ginecolog, dar încercaţi să adoptaţi și un stil de viaţă sănătos, care presupune o nutriţie echilibrată, odihnă şi sport.
Sursa: www.desprefibrom.ro