Flavia Mihăşan: ”Nu cred în iluzia curelor de slăbire”

A crescut în sala de balet, a trăit emoţiile scenei Operei Naţionale. Acum trăieşte emoţiile emisiunilor live. Disciplina şi bunele obiceiuri de viaţă sănătoasă deprinse din fragedă copilărie i-au trasat drumul succesului. 

CSÎD: Eşti de mică obişnuită cu sportul şi disciplina. Cum a început povestea ta ca balerină?

Flavia Mihăşan: Povestea mea are un început tare frumos. Eram în clasa a IV-a într-o şcoală generală din cartier. Am fost selecţionată de către o profesoară de balet care preda la liceul de coregrafie „Floria Capsali”. Ţin minte cum am venit veselă acasă şi i-am povestit mamei. Urma să dau o audiţie în toamna respectivă. Vara se apropia de sfârşit, iar eu nu începusem să mă antrenez. Într-o zi, aceeaşi profesoară care mă selecţionase trecea prin parcul din faţa blocului meu. A fost o întâlnire fericită. Mi-a cunoscut părinţii, m-a antrenat, am dat examenul şi am luat. Aşa a început totul.

Recomandări

Doru Todoruţ s-a îndrăgostit de… sport

Sedentarismul ne face mai mult rău decât kilogramele în plus

CSÎD: Cum ţi-a modificat copilăria sportul?

F.M.: Baletul mi-a modificat într-adevăr copilăria şi aveam să descopăr asta mult mai târziu. Aveam un program foarte strict. Ieşeam prima din casă, pe la ora 6.45 dimineaţa, pentru ca la 8.00 începeau studiile de balet, continuam cu orele de cultură generală, iar de la 17.00 aveam repertoriu de balet sau pian. A fost un capitol foarte frumos al vieţii mele. La studiile de balet eram acompaniaţi de o doamnă corepetitoare care cânta Chopin, mergeam foarte des la spectacolele de balet de la Operă. Am trăit într-o lume deosebită.

CSÎD: Cum te motivau părinţii tăi să continui, cum te motivau profesorii, cum te motivezi tu?

F.M.: Ţin minte cum părinţii mei îmi spuneau că aşa cum ei au munca lor, aşa o am şi eu pe a mea. Profesorii erau duri, iar eu nu ştiu, pur şi simplu nu mi-a trecut vreodată prin cap să renunţ. Era drumul meu, singurul.

CSÎD: Ce calităţi trebuie să observi la copilul tău ca să-l îndrepţi către balet/dans?

F.M.: În primul rând, din punct de vedere fizic trebuie să fie armonios. Dacă are ureche muzicală şi multă energie e şi mai bine.

CSÎD: Ai simţit că ţi-au furat ceva baletul, dansul?

F.M.: Mi-a furat jocurile cu copiii din faţa blocului, dar mi-a dat în schimb mult, foarte mult. În timp ce prietenele mele se jucau afară, eu îmi coseam bentiţele la poante sau exersam pique-uri prin sufragerie (zâmbeşte).

CSÎD: Ce ai simţit prima oară când ai urcat pe scena Operei Naţionale?

F.M.: Mi-a fost frică. Ţin minte că primul spectacol pentru care am repetat la operă a fost „Lacul Lebedelor”. Şi acum, dacă închid ochii şi ascult muzica din actul doi, încep să-mi tremure picioarele de emoţii.

CSÎD: Câte de ore de repetiţii necesită un rol principal?

F.M.: Orice rol, oricât de mic, necesită multe ore de repetiţii, iar pentru un rol principal se munceşte luni. Luni de zile pentru a stăpâni perfect tehnica unei variaţii de 5 minute.

CSÎD: Ce alimentaţie ai avut în timpul copilăriei?

F.M.: Păi sincer?! Ar fi trebuit să mănânc numai salate, dar aveam o gogoşerie exact lângă poarta şcolii. Să zicem că-i eram destul de cunoscută vânzătoarei. Preferatele mele erau, bineînţeles, gogoşile cu cremă de ciocolată. Lăsând la o parte acest episod, alimentaţia mea era destul de îngrijită, fără prăjeli, sucuri dulci sau prăjituri.

CSÎD: Ai ţinut vreodată cure de slăbire? În ce constau ele?

F.M.: Da, am ţinut cure de slăbire în liceu. Nu cele mai reuşite, trebuie să recunosc. Nici acum nu-mi dau seama cum rezistam. Faimoasa cură de slăbire cu ciorbă de varză. O ştiţi? Nu dă niciun rezultat. Nu mai cred demult în iluzia curelor de slăbire.

CSÎD: Ce îţi oferă televiziunea?

F.M.: Televiziunea îmi oferă o viziune pragmatică şi dinamică asupra vieţii. Învăţ multe lucruri noi. Îmi place ceea ce fac şi mă consider într-adevăr norocoasă că fac parte din echipa emisiunii „Neatza cu Răzvan şi Dani”. Sunt şi ei o parte a familiei mele acum.

CSÎD: Ce simţi că ţi-a luat televiziunea apropos de cariera de balerină?

F.M.: Televiziunea îţi fură din intimitate.

CSÎD: Sunt emoţiile diferite?

F.M.: Da, emoţiile sunt un pic diferite, dar dacă le conştientizezi şi ţi le asumi te pot ajuta.

CSÎD: Ce părere ai de faptul că din ce în ce mai puţini oameni se uită la televizor din cauza calităţii scăzute a emisiunilor?

F.M.: Părerea mea este că oamenii au început să fie mai selectivi şi probabil că acesta este unul dintre motivele pentru care nu se mai uită la televizor ca înainte.

CSÎD: În epoca internetului, de ce ar mai deschide cineva televizorul?

F.M.: Cred că oamenii deschid televizorul ca o consecinţă a unor obiceiuri de consum deja formate. După părerea mea, televiziunea şi internetul vor coexista, ba chiar se vor completa pe alocuri.