Glaucom: categorii de risc, simptome şi reguli de prevenire

Identificarea din timp este cea mai bună metodă împotriva glaucomului, cunoscut în popor şi ca “apa neagră” sau hoţul tăcut al vederii. Luna ianuarie este luna internaţională a informării şi depistării din timp a glaucomului.

Organizaţia Mondială de Sănătate anunţă că glaucomul reprezintă a doua cauză pentru orbire, după cataractă. În România, numarul cazurilor de glaucom se estimează la aproximativ 140.000, conform Societăţii de Glaucom.

Cea mai bună apărare împotriva glaucomului sunt consulturile oftalmologice la perioade regulate de timp.

Recomandări

Dieta ochilor sănătoşi – top 5 alimente care întăresc vederea

“Problema de informare asupra acestei afecţiuni apare din cauză că glaucomul este asimptomatic. Câmpul vizual se îngustează treptat, iar pacientul orbeşte fără a-şi da seama. Glaucomul nu doare, ci orbeşte.”  spune Dr. Beatrice Voiculescu, Medic Specialist Oftalmolog la optica medicală Videt.

Glaucomul distruge progresiv nervul ochiului şi produce restrângerea treptată a câmpului vizual, până la orbire.

Problema este că simptomele nu sunt simţite de către persoana afectată.  Putem pierde până la 40% din vedere fără să ne dăm seama.

Glaucomul poate afecta pe oricine, indiferent de vârstă. Riscul este prezent atât la bebeluşi, în primul an de viaţă (glaucom congenital), cât şi la adulţi, nu doar la bătrâni.

Persoanele cu risc normal, cu vârste sub 40 de ani ar trebui să meargă la un consult oftalmologic complet la fiecare doi ani.

Cine prezintă risc crescut de glaucom?

Persoanele cu risc crescut ar trebui să meargă la un consult complet anual. Cele 5 categorii de persoane cu risc crescut de glaucom sunt:

1. Glaucom în familie

Glaucomul este o boală ereditară. Persoanele care au rude de sânge diagnosticate cu glaucom sunt cu 30% mai predispuse să dezvolte aceeaşi afecţiune, din cauza factorului genetic.

2. Presiune intraoculară crescută şi vârsta peste 40 de ani

Persoanele care au peste 40 de ani şi au o presiune interoculară crescută prezintă risc crescut.

3. Persoanele care suferă de urmatoare afecţiuni:

• diabet
•  hipertensiune sau hipotensiune arterială
•  dureri de cap de tip migrenos
•  au sindromul Raynaud
•  suferă de miopie avansată
•  boli de inimă sau tiroidă

4. Vârsta peste 60 de ani

Dupa vârsta de 60 de ani, pacienţii trebuie să meargă la un consult oftalmologic complet o dată sau de două ori pe an.

5. Loviturile la ochi

Loviturile directe la ochi pot cauza glaucom primar cu unghi deschis sau glaucom traumatic. Acest tip de glaucom poate apărea imediat după lovitură sau la mai mulţi ani de la incident.

“O persoană care s-a lovit in copilărie cu o minge de fotbal la ochi poate dezvolta chiar şi 30 de ani mai târziu glaucom. Cele mai comune cazuri de glaucom cauzat de accidente la ochi vin din lumea boxului, baschetului şi a fotbalului. Nivelul foarte crescut de stres, lucrul foarte prelungit în faţa monitorului, folosirea medicamentelor cu corticosteroizi, pot fi de asemenea factori în declanşarea stadiilor incipiente de glaucom.”  adaugă Dr. Beatrice Voiculescu.

Simptomele glaucomului

Simptomele provocate de instalarea glaucomului sunt difuze şi des asociate cu simptome care pot fi uşor atribuite oboselii, aşa încât majoritatea persoanelor nici nu le sesizează. Acesta se manifestă prin:

•  dureri nesemnificative în jurul ochiului
•  dureri de cap puternice
•  roşeaţa ochiului
•  vedere înceţoşată cu halouri colorate (cercuri iriene)
•  senzaţia de disconfort la unul sau la ambii ochi (greutate şi tensiune)
•  crampe oculare
•  diminuarea capacităţii de a vedea la apus
•  creşterea presiunii intraoculare
•  îngustarea câmpului vizual

Singurul tratament: prevenirea precoce!

Glaucomul nu poate fi vindecat, însă descoperit la timp şi tratat corespunzător, putem încetini semnificativ procesul de orbire şi trăi o viaţă normală, fără riscul de a orbi.
Pierderea vederii produse înainte de stabilirea diagnosticului este ireversibilă.

Tratamentul pentru glaucom este atât medical (cu picături), dar şi chirurgical, şi are ca obiectiv menţinerea tensiunii intraoculare în limite normale. Tratamentul se face toată viaţa.

În momentul în care tratamentul cu picături nu mai compensează tensiunea intraoculară, se recurge la intervenţia chirurgicală care nu redă însă vederea, ci opreşte deteriorările.

Descoperirea în timp util a glaucomului permite menţinerea acestuia sub control!