Hepatita C este o boală infecţioasă a ficatului, cauzată de infecţia cu virusul hepatitic C (VHC). Virusul poate determina atât forme acute cât şi forme cronice de hepatită, a căror severitate variază de la afecţiuni puţin grave la forme foarte severe de boală, ameninţătoare de viaţă.
Infecţia acută de obicei nu prezintă simptome şi nu pune viaţa în pericol, o parte dintre pacienţi (cca. 20%) eliminând virusul din organism în primele 6 luni de la infectare. Pacienţii vindecaţi vor păstra pentru tot restul vieţii în organism anticorpii anti-VHC formaţi de sistemul imunitar în urma infecţiei acute. Restul pacienţilor (cca. 80%) vor dezvolta forma cronică de infecţie cu VHC. Pacienţii cu infecţie cronică cu VHC au un risc ridicat de a dezvolta complicaţii redutabile precum ciroză şi cancer hepatic.
Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, aproximativ 71 de milioane de oameni au infecţie cronică cu virusul hepatitei C la nivel global, iar aproximativ 399.000 de oameni mor anual din cauza bolilor de ficat asociate cu hepatita C. Nivelul de infecţie, cunoscut sub numele de prevalenţă, variază foarte mult de la o ţară la alta.
Simulările de date realizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru anul 2015 arată că 1.750.000 de persoane noi s-au infectat cu VHC la nivel mondial (23,7 cazuri noi de infectare per 100.000 locuitori).
În multe cazuri hepatita C poate rămâne nediagnosticată timp de mai mulţi ani deoarece simptomele sale pot fi adesea puse pe seama altor boli. Oboseală, probleme şi dureri digestive, probleme ale pielii, depresie şi insomnie sunt cele mai des întâlnite simptome ale acestei afecţiuni şi toate pot avea şi alte cauze. Din acest motiv, infecţia cu virusul hepatitei C este adesea nediagnosticată până în momentul în care apar complicaţii hepatice severe.
Medicaţia antivirală poate vindeca până la 95% dintre persoanele cu hepatită cronică cu VHC, cu reducerea corespunzătoare a riscului de ciroză, cancer hepatic şi deces prin boală cronică de ficat.
Depistarea infecţiei cu VHC se realizează în 2 etape:
1. Test preliminar de identificare a anticorpilor anti-VHC. Rezultatul pozitiv la acest test indică faptul că persoana respectivă a fost sau este infectată cu VHC. Rezultatul pozitiv nu indică prezenţa hepatitei cronice (persoanele cu infecţii acute cu VHC vindecate spontan păstrează în organism anticorpii anti-VHC pe toată durata vieţii, fără a avea hepatită cronică).
Acest test se poate realiza din sânge sau din salivă.
2. Test de confirmare a infecţiei curente cu VHC. Acest test caută prezenţa efectivă a virusului în sângele persoanei testate. Rezultatul pozitiv la acest test indică existenţa infecţiei cronice cu VHC la persoana respectivă.
Toate persoanele identificate ca pozitive la testarea preliminară, trebuie testate ulterior pentru confirmarea sau infirmarea prezenţei efective a virusului/ existenţa sau nu a formei cronice de hepatită.
Fiecare persoană care este identificată cu infecţie cronică cu VHC va fi evaluată din punct de vedere al integrităţii şi funcţionalităţii hepatice şi va urma tratamentul corespunzător, sub supravegherea strică a medicilor specialişti.
Virusul hepatitei C se transmite în special prin contact direct cu sângele unei persoane infectate. Cele mai frecvente căi de transmitere sunt:
VHC nu se transmite prin mâncare, apă sau prin contactul uzual cu o persoană infectată (îmbrăţişare, strângere de mână, sărut, mâncat la aceeaşi masa etc.).
În prezent, nu există vaccin disponibil pentru prevenirea infecţiei cu VHC, deşi sunt în derulare cercetări medicale în acest sens. Cunoaşterea căilor de transmitere a virusului şi luarea măsurilor de precauţie pentru prevenirea transmiterii acestuia sunt singurele modalităţi prin care ne putem proteja de infecţia cu VHC.
Iată câteva sfaturi practice pentru prevenirea infectării cu VHC:
Hepatita C nu se transmite prin contactele uzuale de zi cu zi! Deşi va fi necesară o atenţie suplimentară, majoritatea activităţilor pe care le desfăşuraţi împreună, ca familie sau grup de prieteni, nu vor fi afectate. Virusul nu se transmite prin simpla atingere, prin îmbrăţişare, sărut, străngere de mână sau activităţi recreative uzuale.
Riscul îl reprezintă doar contactul cu sângele, ceea ce implică doar o atenţie sporită dacă există răni deschise pe piele, în cavitatea bucală sau pe organele genitale. Iar acest lucru poate fi ţinut uşor sub control prin evitarea folosirii în comun a anumitor obiecte de igienă personală şi prin protejarea rănilor cu plasturi sau pansamente sterile. Se va acorda o atenţie sporită tăieturilor, arsurilor, iritaţiilor, chiar dacă acestea sunt superficiale. Protecţia sexuală este obligatorie!
Este obligatoriu ca toate persoanele care au intrat în contact fizic intim (contact sexual neprotejat, utilizarea în comun a obiectelor de igienă personală etc.) să se testeze pentru virusul hepatitei C.
Dacă o persoană apropiată este infectată cu virusul hepatitic C, fii alături de ea şi oferă-i tot suportul tău! Se poate vindeca. Vindecarea bolii necesită tratamente specifice, realizate sub supravegherea directă a unui medic specialist. În toată această perioadă, cunoscând căile de transmitere a virusului, este uşor să luaţi împreună măsurile de precauţie necesare pentru a evita transmiterea virusului către alte persoane.