Hernia inghinală sau ombilicală reprezintă exteriorizarea ţesutului din interiorul abdomenului. Are loc atunci când anumite părţi ale intestinului ies din abdomen printr-un orificiu numit hiatus. Această slăbiciune a ţesutului conjunctiv apare mai ales în zona inghinală şi ombilicală.
Slăbiciunea ţesutului este adesea congenitală. Însă poate fi cauzată şi de efort excesiv sau de slăbirea muşchilor şi ţesuturilor conjunctive cauzată de îmbătrânire.
Hernia ombilicală şi incizională (cauzată mai ales de vindecarea necorespunzătoare a unor incizii anterioare) reprezintă 20% din cazurile de hernie. În 80% dintre cazuri este vorba de hernia inghinală. Bărbaţii de peste 50 de ani sunt cei mai expuşi riscului de hernie inghinală.
Hernia inghinală apare atunci când canalul inghinal nu se închide după naştere. În cursul dezvoltării fătului, testiculele se formează în abdomen. Ulterior, acestea coboară prin canalul inghinal şi scrot, după care, de obicei, canalul se închide.
Hernia inghinală poate să apară încă din primele clipe de viaţă ale nou-născutului. Însă este mult mai des întâlnită în rândul bărbaţilor mai în vârstă. Odată cu îmbătrânirea, musculatura, respectiv muşchiul abdominal ce formează pereţii canalului inghinal, devine tot mai slabă.
Efortul fizic (ridicarea, deplasarea unor greutăţi mari) poate cauza adesea lăsarea canalului inghinal şi apariţia herniei. În cazul persoanelor mai în vârstă, aceasta poate fi cauzată şi de o slăbiciune a ţesutului conjunctiv.
Constipaţia persistentă, care îngreunează deosebit de tare muşchii abdomenului, poate accelera apariţia herniei.
Alte cauze ale apariției herniei inghinale pot fi tusea persistentă, obezitatea, sarcinile multiple sau gemelare, ascita sau dializa peritoneală.
Foarte rar, hernia poate să apară şi în cursul unui accident, în cazul ruperii unui ţesut al organismului.
Cele mai frecvent întâlnite simptome ale herniei inghinale sunt:
Hernia este mai vizibilă când pacientul stă în picioare. Poate creşte în volum mai ales când tuşiţi, când vă aplecaţi sau atunci când ridicaţi un obiect greu. Poate deveni jenantă, de exemplu, când mergeţi şi poate provoca tulburări de tranzit (cum ar fi constipaţia) dacă creşte în volum şi comprimă ţesuturile din jur. Uneori, la bărbaţi poate exista durere şi creşterea volumului scrotal, dacă intestinul coboară prin orificiul inghinal.
Daignosticul de hernie inghinală se stabilește pe baza examenului clinic efectuat de medicul chirurg. De asemenea, pot fi recomandate diverse investigații imagistice, precum ecografie sau CT abdominal. În cazul suspiciunii unei infecții sau ischemii, pot fi indicate și analize de sânge.
Intervenţia chirurgicală este singura posibilitate terapeutică de a vindeca hernia. Dacă este efectuată în timp util, aceasta nu prezintă niciun fel de pericole sau complicaţii.
Există însă şi situaţii când pacientul ignoră simptomele şi evită intervenţia chirurgicală, cel mai frecvent de teamă, cazuri în care se poate ajunge la ruptura intestinului şi blocajul ansei intestinale.
În acest fel se ajunge la o circulaţie sangvină îngreunată, necrozarea peretelui intestinal şi chiar spargerea acestuia, cu urmări deosebit de grave din cauza bacteriilor ce pot cauza infecţia peritoneului.
Complicaţia majoră şi gravă a herniei inghinale este strangularea. O parte a intestinului este prinsă şi nu mai poate fi readusă manual în abdomen. Apare durerea semnificativă, la fel ca şi greaţa sau vărsăturile. Tranzitul intestinal nu mai funcţionează. Poate apărea ocluzia intestinală sau peritonita.
Hernia strangulată sau încarcerată necesită intervenție chirurgicală de urgență!
Operaţia de hernie fără durere se referă la o tehnică laparoscopică de rezolvare a herniei inghinale, în care plasa nu este fixată cu agrafe, ci cu un adeziv special. Fixarea plasei cu adeziv biocompatibil şi renunţarea la agrafele de fixare asigură o fixare la fel de fermă, dar cu o diminuare considerabilă a durerilor postoperatorii.
Folosirea unui adeziv biocompatibil în fixarea laparoscopică a plasei pentru hernie aduce un plus în recuperarea postoperatorie a pacientului. Este vorba de o adevărată operaţie laparoscopică pentru hernie fără dureri.
Recuperarea după o astfel de intervenţie laparoscopică de hernie este semnificativ mai bună, comparativ cu alte tehnici laparoscopice de rezolvare a herniei.
În principiu, orice hernie inghinală poate fi rezolvată laparoscopic prin fixarea plasei cu adeziv. Totuşi, în cazul herniilor inghinoscrotale mari, voluminoase este preferabilă fixarea cu agrafe a plasei.
În toate cazurile, bolnavul trebuie să se adreseze medicului. Fără tratament sau o intervenţie mai complicată, hernia nu se vindecă de la sine.
Culcatul pe spate scade intensitatea durerilor numai pentru o scurtă perioadă. După operație, pacientul trebuie să se menajeze şi să evite efortul în primele luni.
De asemenea, sunt recomandate exerciţiile uşoare de întărire a muşchilor abdominali, însă numai conform specificaţiilor medicului.
Hernia inghinală la sugari nu poate fi preîntâmpinată. Însă la adulţi situaţia este cu totul alta şi putem să o prevenim dacă avem grijă ca musculatura abdomenului să nu devină „leneşă” cu timpul şi nu ne forţăm să ridicăm greutăţi cărora corpul nostru cu greu le poate face faţă.
De asemenea, sunt recomandate alimentația sănătoasă, scăderea în greutate, renunțarea la fumat și practicarea de exerciții fizice de intensitate moderată.
Surse: healthline.com, clevelandclinic.org, medicalnewstoday.com