Herpesul genital: transmitere, simptome, tratament şi riscuri. Cât poate fi de periculos sexul cu un partener infectat

Herpesul genital este o boală cu transmitere sexuală, frecventă, cauzată de infecţia cu virusul herpex simples I – HVS1 (în mod obişnuit cauzează herpesul bucal) şi virusul herpes simplex II – HVS2.

Virusurile herpes simplex I şi II fac parte din familia herpesviridae care cuprinde peste 100 de virusuri.
Ele sunt înrudite cu virusul varicelei, citomegalovirus sau virusul Epstein-Barr.

Herpesul de la nivel bucal poate fi asimptomatic sau se poate manifesta prin prezenţa de leziuni sau vezicule în jurul gurii. Majoritatea oamenilor se infectează prin contactul cu saliva, în timpul copilariei sau în adolescenţă.

Recomandări

(P) Singura soluţie care vindecă leziunile herpesului oral în 3 zile

(P) Patru lucruri pe care trebuie să le ştiţi despre herpesul oral

Medicul ginecolog Erna Stoian explică pentru CSID cum se manifestă această afecţiune, dacă este permis contactul sexual şi care poate fi tratamentul.  

Cum se transmite herpesul genital

Principala cale de transmitere a virusului herpetic tip II este contactul sexual vaginal, anal sau oral cu un partener infectat care elimină virusul în perioade asimptomatice sau simptomatice. Riscul infecţiei creşte în cazul partenerilor multiplii. Una din şase persoane cu vârsta între 14-49 de ani este infectată

Dacă nu ai dobândit boala, poţi contacta HVS prin:

• atingerea unei leziuni herpetice
• contactul cu saliva sau pielea din zona bucală a unui partener infectat
• contactul cu secreţiile genitale sau cu pielea din zona genitală a unui partener infectat

Alte căi de transmitere:

• parenteral (sânge, produse care au legătură cu sângele,
• utilizatori de droguri care folosesc aceleaşi ace şi seringi, împunsături de ac)
• vertical (de la mama infectată la copil).

Riscul de transmitere de la bărbat la femeie este de două ori mai mare decât cel de la femeie la bărbat. De aceea, prevalenţa infecţiei este mai mare la femei.

Simptomele herpesului genital

Perioada de încubaţie este de 2 – 12 zile . Primoinfecţia are o simptomatologie specifică şi se vindecă cel mai greu.

Semne generale:

• scăderea apetitului;
• febră;
• stare generala alterată;
• dureri musculare la nivelul bazei spatelui, coapselor sau genunchilor;
• umflarea dureroasă sau nedureroasă a ganglionilor inghinali.
• jenă dureroasă la urinare;

Femeile mai pot prezenta o secreţie vaginală mucopurulentă, durere în timpului actului sexual sau dureri vulvare locale.

Uneori, la nivel genital, apar vezicule dureroase, pline cu un fluid gălbui. Veziculele au tendinţa de a se uni. Înainte de apariţia acestora se instalează o senzaţie de arsură, mâncărimi sau durere. Ulterior, veziculele se sparg şi rezultă leziuni ulcerative sau erozive superficiale, dureroase la palpare. Aceste leziuni ulcerative se acoperă de o crustă, care se poate instala după 7 sau 14 zile.

Localizarea leziunilor herpetice:

La femei: pe labii, la nivelul vaginului, perianal, pe coapsele interioare şi fese;

La bărbaţi: la nivel penian, pe scrot, perianal, la nivelul coapselor şi pe fese.

Durata episodului este de 2-4 săptămâni.

Recurenţele herpesului genital au o intensitate şi durată mai scurtă. Se produc de obicei în aceiaşi regiune şi pot fi simptomatice sau asimptomatice. Recurenţele sunt mai severe şi mai intense în cazul infecţiei cu HVS2.

În afara perioadelor de recurenţă mai există şi momente de descărcare virală, în care  pacientul este asimptomatic, dar transmite infecţia.

Diagnosticul este pus de medic pe baza simptomatologiei. Se pot testa leziunile şi se pot recomanda analize de laborator pentru măsurarea nivelului de anticorpi.

De asemenea, medicul poate recomanda şi testarea pentru alte boli cu transmitere sexuală. Testele de sânge îţi pot confirma diagnosticul, dar nu îţi vor spune de cât timp ai infecţia sau de unde ai contactat-o.

Tratamentul herpesului genital

Infecţia cu HVS nu se vindecă. Există însă medicamente care pot reveni recurenţele şi pot scurta perioada episoadelor acute. Există si tratament care se administrează zilnic şi care previne răspândirea infecţiei la partener.

Primoinfecţia este frecvent asociată cu o evolutie îndelungată a bolii. Mulţi pacienţi netrataţi vor ajunge la complicaţii generale şi locale. Terapia trebuie aplicată chiar şi în cazul în care există doar suspiciune clinică.

În primele cinci zile de la debutul episodului sau în timpul formării noilor leziuni se pot administra antivirale orale, care pot reduce severitatea şi durata episodului. Agenţii topici aplicaţi local sunt mult mai putin eficienţi decât cei administraţi oral.
În cazul unor dureri puternice este indicat tratamentul local cu soluţii analgezice.

Herpesul genital în timpul sarcinii

Dacă eşti însărcinată şi prezinţi simptome de herpes este esenţial să te prezinţi la medic. Sunt studii care sugerează că riscul de avort şi de naştere prematură sunt crescute în cazul infecţiei HSV. Transmiterea la fat se face de obicei în timpul naşterii, dar se poate transmite şi înainte.

Infecţia cu HVS la nou născut duce la o afecţiune ameninţătoare de viaţă, herpesul neonatal. Dacă eşti însărcinată şi ai simptomele infecţiei HSV, vei lua tratament antiviral toată sarcină şi cel mai probabil vei naşte prin cezariană.

Legătura între herpesul genital şi infecţia cu HIV

Datorită leziunilor genitale produse de HSV, riscul de a contacta HIV este mult mai crescut. La pacienţii cu infecţie concomitentă de HSV şi HIV riscul de transmitere către un partener HIV negativ este mult mai mare. De asemenea, în cazul infecţiei concomitente, leziunile ulcerative sunt mult mai extinse şi evoluţia mai îndelungată.

Pot avea contact sexual dacă am HVS?

Este foarte importantă informarea partenerului cu privire la infecţie şi la riscuri. Folosirea prezervativului scade riscul de contaminare, dar nu îl anulează. Chiar dacă nu ai simptome, trebuie să ştii că poţi transmite infecţia.