Buna funcționarea a creierului este strâns legat de activitatea hormonală. Când există dezechilibre, automat resimțim efecte pe plan fizic, dar și psihic. Dificultățile de concentrare, tulburările de memorie, schimbările de dispoziție, nervozitatea, tristețea, anxietatea, depresia, toate acestea își pot avea rădăcina în niveluri prea mari ori prea mici ale anumitor hormoni din corpul nostru.
Mulți dăm vina pe hormoni când slăbim prea greu sau răcim prea des, însă aceiași hormoni pot fi vinovați și de stările noastre emoționale. Sistemul endocrin, responsabil pentru producerea și eliberarea hormonilor, „lucrează cot la cot” cu sistemul nervos pentru a menține organismul în starea sa optimă.
Practic, hormonii acționează ca niște mesageri chimici care transmit instrucțiuni de la creier. În consecință, dacă hormonii sunt produși în cantități excesive sau, din contră, în cantități prea mici, comunicarea dintre sistemul nervos central și restul organelor poate fi întreruptă.
Astfel, apar probleme precum: imunitate scăzută, afectarea funcției sexuale, încetinirea metabolismului, dar și instabilitate emoțională, anxietate ori chiar depresie.
Când simți „o pâclă” pe creier și parcă nu-ți găsești cuvintele, nu-ți amintești detalii simple, e posibil să suferi de ceață cerebrală, o consecință a dereglărilor hormonale.
Experții nu sunt 100% siguri cum ne este afectat creierul de dezechilibrele hormonale, dar ce știu precis e că estrogenul și progesteronul în cantități prea mici pot avea acest impact asupra minții noastre. Au observat acest lucru cu precădere la femeile aflate la perimenopauză și menopauză.
Atenție însă – tulburările de memorie și atenție pot semnala și o afecțiune a glandei tiroide.
Există mai mulți factori care pot duce la dezechilibre hormonale. Printre cei mai cunoscuți amintim:
Pacienții diagnosticați cu afecțiuni tiroidiene, cu precădere hipotiroidism, prezintă un risc mai mare de a se confrunta cu depresie și alte tulburări de dispoziție, mai ales dacă nu urmează tratamentul indicat de medic. Asta se întâmplă deoarece există un nivel prea scăzut de hormoni tiroidieni T3, prea crescut de T4 și un răspuns slab al hormonului de stimulare a tiroidei (TSH) la hormonul de eliberare a tirotropinei (TRH).
Un alt hormon asociat cu apariția simptomelor de depresie este cortizolul în exces, care modifică dinamica serotoninei, numită și „hormonul fericirii”. Astfel, persoanele expuse constant la stres pot prezenta niveluri excesive de cortizol, care favorizează dezvoltarea tulburărilor de dispoziție.
Menținea glicemiei în limitele normale este asigurată de producția de insulină, un hormon cu rol foarte important.
În cazul pacienților cu diabet de tip 2, insulina nu este produsă în cantități suficiente sau pancreasul nu poate folosi eficient cantitatea de insulină. Prin urmare, aceștia trebuie să își administreze medicamente sau injecții cu insulină și să respecte un regim strict pentru a asigura un echilibru al acestui hormon și a preveni crizele de hipo sau hiperglicemie.
Un studiu a arătat însă că persoanele rezistente la insulină prezintă un risc mai mare de a dezvolta simptome specifice depresiei.
Femeile au un risc de 2-3 ori mai mare să se confrunte cu depresie în comparație cu bărbații. Iar acest lucru are legătură cu producția de hormoni sexuali estrogen și progesteron.
Estrogenul ajută la coagularea sângelui, dar are un rol important și în reglarea răspunsului la stres. Acest lucru explică de ce femeile se confruntă cu schimbări bruște de dispoziție în „acele zile din lună” – în primele zile ale menstruației, nivelul de estrogen este la cel mai scăzut nivel.
Cât privește progesteronul, concentrația acestuia este extrem de scăzută în perioada foliculară a ciclului menstrual, ceea ce duce la iritabilitate, oboseală, schimbări de dispoziție, stări de anxietate.
De menționat că scăderi majore ale acestor doi hormoni – estrogen și progesteron – au loc și la menopauză sau perimenopauză.
La bărbați, apariția depresiei poate fi pusă uneori tot pe seama unui dezechilibru hormonal, de data aceasta o creștere a estradiolului, ca urmare a excesului de grăsime din corp, dar și a nivelului scăzut de testosteron.
Studiile arată că testosteronul prea scăzut poate afecta cogniția și funcțiile neurocomportamentale. Astfel, un posibil tratament pentru bărbații cu depresie la care se constată și niveluri reduse de testosteron ar putea fi terapia de substituție hormonală.