„Îmi reproşez că…nu am început eu resuscitările!”. Mărturia dură a doctorului de la Dinamo, aflat la al doilea fotbalist mort sub ochii săi

E dimineaţă şi soarele pică pe statuia lui Ivan Patzaichin, aflată în faţa stadionului Dinamo. Câţiva juniori îmbrăcaţi în roşu se suie în două maşini şi pleacă. Fotbalul s-a oprit în loc, dar lumânările roşii continuă să ardă după o noapte îngrozitoare. Porţile sunt deschise. De sus, de deasupra scărilor se vede cercul din lumânări şi numărul 14. Numărul lui Patrick Ekeng, fotbalistul care s-a prăbuşit la doi paşi de peluza care poartă numele altui fotbalist de la Dinamo mort pe gazon şi la un pas de Spitalul de Urgenţă.

Putea fi salvat? De ce nu i-a făcut doctorul Liviu Bătineanu masaj cardiac pe teren? Întrebările persistă în timp ce telefonul sună. După câteva secunde, doctorul clubului Dinamo răspunde cu o voce stinsă. Bătineanu este la al doilea fotbalist care-i moare sub ochi. Primul a fost Cristi Neamţu, în 2002. Mama fotbalistului de la Universitatea Craiova l-a considerat responsabil pe doctor de decesul fiului ei.

Domnule Bătineanu, ce vă amintiţi din momentul în care Ekeng a căzut pe gazon?

Recomandări

UberSMURD: cursuri de prim ajutor la atingerea unui buton

Principiile generale ale interventiei persoanei care acorda prim ajutor

L-am văzut căzând. Am intrat direct pe gazon, nu am mai aşteptat pe nimeni. Primul lucru care trebuie făcut este eliberarea căilor respiratorii…

Ce simptome avea?

El…clipea. Şi avea gura încleştată. În momentul ăla am făcut ce trebuia făcut. L-am întors pe o parte şi am încercat să-i eliberez căile respiratorii superioare. Apoi…M-a sunat multă lume. Nu pot să cuantific timpul. Nu ştiu ce s-a întâmplat în jurul meu. Ştiu doar că am zis „Ambulanţă!”. În momentul ăsta, el respira.

Avea puls…

Da, avea puls. Era puls. Nu pot să spun cât de regulat era, dar i-am simţit pulsul. A venit ambulanţa şi pentru că spitalul e aproape şi acolo se face tot…Pe ambulanţă se pot face manevre de resuscitare. În ambulanţă am început…(Sare de la o idee la alta) Acolo, începuse să aibă o respiraţie de alt tip…

Ce înseamnă asta?

Adică, e o respiraţie stertoroasă. Un fel de horcăit… Am început să-i fac masaj, dar am ajuns imediat (n.red. – la spital). Nu ştiu…S-a ajuns foarte repede sus. Îl aşteptau deja cu manevre de resuscitare. Tot manuală, dar bineînţeles şi câteva şocuri. Timp de o oră şi jumătate.

Sus aţi mai participat la manevre?

Am stat în sală. Acolo erau oameni specializaţi. Diagnosticul a fost de stop cardiorespirator. Acolo a intrat pe respiraţie asistată şi s-a făcut masaj cardiac. Cred că au participat cinci bărbaţi la masajul ăsta. Plus defibrilări electrice, plus perfuziile care se fac, cu adrenalină. Cu xilină.

Nu şi-a revenit în niciun moment?

A avut un moment în care am avut o speranţă. Timp de trei minute nu s-a mai făcut masaj. Avea puls. I se făcea şi ecografie abdominală prin care i se vedea cordul. (Se poticneşte)După trei minute, iar a început pulsul să se rărească, să intre în bradicardie. A continuat masajul. Părerea cardiologilor era că activitatea cardiacă, acel puls, era datorată adrenalinei. Intrase în acidoză. Acolo vorbeau toţi. Nu e o linişte în situaţiile de genul ăsta. E o agitaţie permanentă. Fiecare ştie ce are de făcut. Doctorii cereau adrenalină, xilină. Şoc, masaj, fă-mi ecografie. Tot, tot.

Puteţi localiza în timp aceste trei minute?

Spre final, înainte de a se constata decesul. S-a mai făcut masaj vreo 15 minute după aceea.

Mă uitam la imaginile din Anglia, cu Muamba de la Bolton. El a rămas pe gazon. Nu l-au mişcat deloc. Credeţi că trebuia să începeţi defibrilarea pe gazon? Că nu trebuia urcat pe targă?

Există un protocol. După ce se întâmplă ceva, apar speculaţii. Dacă făceam aia sau aia. Există un protocol care trebuie urmat. Cei de pe ambulanţă trebuiau să preia absolut totul. În protocol scrie că dacă vine o unitate spitalicească, ambulanţă, se continuă resuscitarea până la un spital. Nu cred că s-a trecut peste vreun pas din protocol. Acum, nu ştiu….

Persistă o întrebare. De ce nu i s-a făcut masaj cardiac, acolo, pe gazon?

Pentru că respira şi avea puls. Pe ce să fac masaj cardiac? Avea puls. Stopul cardiac cred că s-a instalat în ambulanţă. Aproape de spital. S-a început masajul cardiac şi imediat am ajuns.

Aţi putut să dormiţi azi noapte?

Nu, nu. E cumplit. Nu se poate aşa ceva. E inuman că s-a întâmplat aşa ceva. Nu pot să cred. Nu pot să accept. Nu…Nu ştiu. Am 30 de ani în fotbal. S-a întâmplat odată, dar nu am fost prezent. După o săptămâna a decedat Neamţu cu un traumatism cranian.

Aţi fost acuzat de mama jucătorului că nu aţi fost acolo.

Da. Nu. (Uşor încurcat) Adică nu am fost…Pe drum, spre antrenament. Nu… În cantonament, pentru că era prima sau a doua zi de cantonament… Nu mai reţin. Deci treburile organizatorice, cu masa, cu astea, era antrenor Florin Marin…(Oftează) A trebuit să schimb masa, rămăsesem cu directorul hotelului şi apoi m-am dus spre stadion. Spre stadion mi s-a spus. Du-te la spital că s-a lovit Neamţu! Şi, am fost la spital…

Căutând pe internet, am găsit un articol din 2007. Aţi fost acuzat după o vizită medicală la INMS de către singurul specialist cardiolog de acolo că fotbaliştii nu fac examene amănunţite la inimă, în cabinetul lui. Aţi avut o ceartă.

Ştiu incidentul…

V-a spus atunci să nu ajungeţi să păţiţi ce aţi păţit cu Hîldan.

Da, da. Ştiu incidentul. Activitatea la INMS nu o organizăm noi. Acolo efectuăm vizita medicală. S-a decis…Pentru că erau doi medici. Unul care făcea cardiologie până a venit doamna doctor şi doamna doctor.

Doctorul care făcea nu era cardiolog. 

Crede-mă, crezi că întreabă cineva: „Dă să văd dacă ai specializarea!”? Era doctorul care făcuse ani de zile cardiologia la toţi sportivii României. La loturile naţionale şi echipele de club. Pentru că erau foarte mulţi jucători…la doamna doctor era şi aparatura cealaltă. Era aparatura pentru probe de efort cu ajutorul studiului gazelor. Câţiva jucători. Nu au făcut toţi. Vreo trei patru au făcut în alt cabinet.

Doctorul Adriana Maria Marinescu spunea că lui Hîldan nu i s-a făcut niciodată o investigaţie serioasă la inimă.

Se pot studia fişele.

Aţi ameninţat-o că îi faceţi plângere la minister. I-aţi făcut?

Nu. S-a discutat cu directorul pentru că a început să ţipe. A avut un comportament foarte necivilizat. S-a discutat cu directorul şi asta a fost tot.

La următoarea vizită, jucătorii au fost consultaţi de ea?

Da, tot timpul la doamna doctor. Chiar suntem…ne respectăm. Am mers şi înainte, dar doar un grup.

Citeşte continuarea interviului pe ProSport!