Boala afecteaza de cinci
ori mai frecvent femeile decat barbatii. De fapt, pana la 25%
dintre reprezentantele sexului frumos cu varsta intre 25-65 de ani
sufera de o forma de incontinenta urinara. Dupa 65 de ani,
procentul creste la 40%.
In mod normal, trebuie sa urinati de 6-9 ori pe zi, in functie de
cantitatea de lichide pe care o consumati si de efortul fizic pe
care il sustineti. Daca mictiunile sunt mai frecvente si nu din
obisnuinta (e posibila si aceasta varianta, fara sa fie
patologica), medicul trebuie sa excluda o infectie urinara.
E posibil insa ca analizele sa nu indice prezenta unor
microorganisme patogene. In acest caz, daca urinati des si pierdeti
involuntar urina se poate sa primiti diagnosticul: incontinenta
urinara. Aceasta neplacere poate aparea la efort mare, dar si la un
simplu stranut sau la tuse.
De multe ori, poate fi insotita de urinat in timpul noptii sau de
nevoia stringenta de urinare. Incontinenta urinara apare ca simptom
in boli neurologie sau in malformatiile genito-urinare. Este insa
si o consecinta a sarcinii sau a obezitatii.
Dar in 80% dintre cazuri, incontinenta urinara este cauzata de
afectarea sistemului musculo-ligamentar de sustinere
uretrovezicala. Diagnosticarea acestei afectiuni o face medicul
ginecolog, dupa un simplu consult si dupa cateva teste
urodinamice.
Cand e necesara interventia chirurgicala?
Pierderea involuntara de urina poate fi cauzata insa si de ruptura
de perineu, adica relaxarea muschilor perineului. Aceasta poate
aparea nu doar la femeile care au nascut pe cale vaginala, ci si la
cele care au facut cezariana sau care nu au nascut.
Ruptura de perineu e posibil sa nu creeze vreun disconfort, insa
poate cauza incontinenta urinara la cele mai mici eforturi – de
exemplu cand urcati cateva scari.
Citeste mai multe in editia tiparita a revistei Ce se
intampla, Doctore?
Citeste si: Nu neglijati
incontinenta urinara!