Infecția cu HPV sau virusul papiloma uman (Human Papilloma Virus) este una dintre cele mai frecvente infecții transmise pe cale sexuală. În prezent, se cunosc mai mult de 100 de tulpini ale acestui virus și afectează nu doar femeile, ci și bărbații. Infecția cu HPV poate fi foarte periculoasă pentru că în timp poate duce la cancer de col uterin, oral sau alte tipuri de cancer. De asemenea, infecția cu HPV ridică probleme și în raport cu fertilitatea. Care este legătura dintre infecția cu HPV și infertilitate ne explică Dr. Ioana Drăgan, medic specialist obstetrică-ginecologie.
Dr. Ioana Drăgan: Infecția cu virusul HPV este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală și, se estimează că afectează mai mult de 90% din populație. Practic, toate persoanele active sexual se vor infecta o dată în viață cu cel puțin una dintre cele 50 de tulpini de HPV din sfera ano-genitală. În general, infecția cu HPV este o infecție autolimitantă, adică un organism sănătos, imuno-competent, se va vindeca de HPV în cca 1 an de la infecție, și acest lucru este valabil pentru 90-95% dintre infecții. Sunt puține studii la ora actuală care să susțină o corelație directă între infecția cu HPV și afectarea fertilității, însă trebuie precizat că fragmente de ADN pentru HPV au fost identificate atât în sperma bărbaților infectați, cât și la nivelul endometrului (cavitatea uterină) și al ovarelor femeilor purtătoare de HPV.
Sunt studii care susțin că infecția cu HPV la bărbați produce o scădere în calitatea spermei (astenospermie) și o creștere a numărului de anticorpi anti-spermatici, ceea ce s-ar traduce printr-o scădere globală a fertilității masculine; infecția cu HPV fiind considerată astăzi un factor de risc pentru infertilitatea de cauză masculină. De asemenea, în cuplurile HPV pozitive care recurg la procedurile de reproducere umană asistată (inseminarea intrauterină, FIV, ICSI), șansa de succes poate să fie de până la 6 ori mai mică. Se pare că în aceste cazuri există un risc mai mare de avort spontan prin faptul că infecția cu HPV contaminează ovocitul la momentul fertilizării, putând induce activarea mecanismelor imune, cu respingerea implantării sarcinii.
Dr. Ioana Drăgan: Screeningul pentru HPV este recomandat drept co-test cu Babes Papanicolau tuturor pacientelor, dar mai ales celor care se pregătesc să obțină o sarcină. Având în vedere că se conturează o nouă corelație între infecția HPV și infertilitate, toate cuplurile care se adresează medicului în scop reproductiv trebuie să efectueze genotiparea HPV.
Tratamentul HPV are în principal două direcții: prima ar fi aceea de eradicare a infecției prin susținerea imunității proprii și a doua direcție ar fi cea de integritate a epitelului cervical (eliminarea celulelor anormale, ca urmare a infecției cu HPV, ce ar putea exista la nivelul colului uterin). Tratamentul optim, adecvat fiecărui caz în parte, se poate întinde pe maximum 6 luni astfel încât, odată cu înlăturarea infecției HPV, se elimină și riscurile potențiale ale infecției cu HPV și fertilitatea/sarcina.
Dr. Ioana Drăgan: NU există nici o dovadă medicală care să susțină corelația între vaccinarea HPV și infertilitatea de cuplu. Vaccinarea HPV este singura modalitate, pe lângă abținerea sexuală totală, de protecție împotriva tulpinilor de HPV comune. Vorbim aici despre vaccinarea cu Gardasil 9, ce include 7 tulpini oncogene (adică tulpini High Risk – implicate direct în apariția cancerului de col uterin) și 2 tulpini low-risk ce sunt implicate în apariția condilomatozei ano-genitale atât la femei, cât și la bărbați. Prin vaccinare înainte de începerea vieții sexuale reducem riscul de infecție cu până la 90% atât la femei, cât și la bărbați.
Dr. Ioana Drăgan: Infecția cu HPV în sarcină a fost asociată cu un risc mai mare de avort spontan decât la femeile HPV-naive. De asemenea, infecția cu HPV persistentă pe parcursul sarcinii poate determina un risc mai mare de ruptură prematură de membrane și naștere prematură spontană. Riscul de contaminare al fătului cu HPV de la mamă este de cca 40% și, dintre acestea, sunt semnificativ mai multe cazuri de transmitere a virusului la feții născuți pe cale vaginală decât la cei născuți prin cezariană.
Deși există încă multe controverse despre modalitatea de transmitere a infecției la făt, se pare că cel puțin trei modalități sunt implicate: una este modalitatea de transmitere periconcepțională, chiar la concepția embrionului (având în vedere prezența HPV în spermă și în ovare), a doua este modalitatea de transmitere intrauterină pe parcursul sarcinii (s-au identificat fragmente de ADN HPV în lichidul amniotic și în cordonul ombilical) și a treia cale de transmitere este perinatală, la naștere, când fătul trece prin filiera pelvi-genitală. Prezența condiloamelor vulvo-vaginale la mamă în timpul nașterilor vaginale cresc riscul de apariție a papilomatozei respiratorii la copii.
Dr. Ioana Drăgan: HPV cu risc oncogen crescut a fost implicat în apariția cancerului mucoasei ano-rectale și a mucoasei oro-faringiene. Din păcate, pentru astfel de tipuri de cancer nu există programe de screening pentru depistarea precoce și de aceea vaccinarea reprezintă cea mai bună metodă de prevenție pentru aceste tipuri de cancer. În plus, la bărbați, HPV cu risc oncogen crescut a fost asociat cu cancerul penian.
Dr. Ioana Drăgan: Măsura de prevenție cea mai bună este vaccinarea HPV cu Gardasil-9 (ce include cele 9 tulpini cele mai comune: 7 High Risk și 2 Low Risk), însă este important de reținut că vaccinarea trebuie făcută înainte de începerea vieții sexuale pentru a avea beneficiul maxim de reducere a riscului de cancer de col uterin cu 97%. Odată ce organismul nu mai este naiv pentru HPV, eficiența vaccinării scade însă ea își menține importanța, pentru că, deși nu mai conferă aceeași reducție a riscului ca la organismele HPV-naive, există totuși o reducție a riscului față de cei nevaccinați.
O altă măsură de prevenție este bineînțeles abținerea sexuală totală. Trebuie înțeles că măsurile de contracepție uzuale, și mă refer aici mai ales la prezervativ, nu oferă protecție față de infecția cu HPV. Opțiunile de tratament sunt axate pe sporirea imunității, întrucât HPV-ul fiind o infecție virală, adică intracelulară, nu beneficiază de tratament specific. De asemenea, schimbarea stilului de viață, sportul, dieta anti-inflamatoare, renunțarea la fumat, odihnă sunt toate adjuvante în procesul de vindecare. În funcție de prezența sau absența leziunilor celulelor scuamoase de la nivelul colului uterin, ca urmare a infecției cu HPV, există mai multe scheme de tratament, însă acestea trebuie individualizate în funcție de istoricul pacientei.