Infecţiile micotice: cauze şi metode de tratament

Printre cele mai întâlnite probleme la nivelul pielii şi unghiilor se numără infecţiile micotice care, de cele mai multe ori se asociază cu o infecţie la nivelul unghiei crescând riscul de a a dezvolta şi o infecţie la nivelul pielii şi invers. Dr. Adina Şerban, medic specialist dermatolog, atenţionează că o astfel de problemă dacă este netratată, poate permite intrarea infecţiilor bacteriene care, mai târziu, se pot extinde mai sus de zona piciorului. Pentru a preveni eventualele complicaţii, infecţiile micotice trebuie tratate încă din stadiu incipient.

Infecţiile micotice sunt contagioase şi se pot transmite cu uşurinţă atât de la unghie la picior sau la alte locuri ale corpului individului, cât şi de la un individ la altul. Cea mai frecventă modalitate de transmitere are loc prin încălţăminte sau prin suprafeţe infectate. Dacă nu este depistată şi tratată sursa infecţiei, riscul de recidivă este mare.

“În plus, tratate de cele mai multe ori cu superficialitate, infecţiile se cronicizează şi produc atât consecinţe estetice cu modificarea formei unghiei, cât şi complicaţii medicale, însoţite de rezistenţa la tratament.  Diagnosticul va fi stabilit clinic şi confirmat prin examene de laborator ce constau în prelevarea unui fragment unghial sau unei scuame de la nivelul pielii, urmată de  efectuarea unui examen micologic sau a unei culturi fungice”, explică specialistul dermatolog.

Recomandări

Dr. Ovidiu Grecu: „Rinoplastia se poate face şi cu şi fără bisturiu”

10.800 pacienţi români cu HIV/ SIDA au beneficiat de tratament gratuit

Infecţiile micotice: factori de dezvoltare

Infecţiile micotice la nivelul piciorului sunt întâlnite relativ frecvent, apariţia lor fiind legată de prezenţa din abundenţă a unor agenţi patogeni, care pot coloniza chiar şi pe pielea curată doar la simplul contact cu o suprafaţă contaminată. Piciorul, în special zona dintre degetele de la picioare, oferă mediul ideal pentru dezvoltarea unei infecţii, permiţând rădăcinilor ciupercii să pătrundă în ţesuturile umede. Există, desigur, o serie de factori care cresc riscul de a dezvolta o afecţiune la nivelul pielii şi unghiilor de la picioare.

“Transpiraţia excesivă a picioarelor este, cu siguranţă, cea mai întâlnită cauză, urmată de existenţa la nivelul pielii a unor leziuni sau traumatisme unghiale. Nu în ultimul rând, vârsta poate avea un rol important, pacienţii vârstnici fiind mai predispuşi la dezvoltarea unor infecţii micotice la picioare spre deosebire de cei mai tineri din cauza unei circulaţii periferice deficitare însoţită de un ritm de creştere unghială lent. Anumite boli – diabet, probleme de circulaţie, imunitate scăzută – sunt şi ele asociate cu apariţia unor astfel de infecţii micotice”, explică Dr. Adina Şerban.

Modalităţi de prevenţie

Primul şi cel mai important pas în prevenirea apariţiei infecţiilor micotice sau prevenirea reinfecţiei este igiena corespunzătoare.

“Este esenţială igiena zilnică a picioarelor, ştergerea foarte bine după baie a tălpilor şi a spaţiilor dintre degete, spălarea mâinilor după atingerea unei unghii infectate şi dezinfectarea forfecuţelor/unghierelor după fiecare folosire. Este recomandată renunţarea la unghiile artificiale sau oja semipermanentă, precum şi frecventarea saloanelor ce sterilizează după fiecare client ustensilele de pedichiură, inclusiv pilele de unghii”, atenţionează specialistul dermatolog.

Un rol important îl are şi renunţarea la încălţămintea veche sau dezinfectarea ei frecventă cu sprayuri sau pudre antimicotice. Chiar şi pantofii noi cumpăraţi este ideal să fie dezinfectaţi cu sprayuri sau pudre antimicotice. Este de evitat transpiraţia prin purtarea de şosete cu putere mare de absorbţie, fiind recomandată utilizarea de pantofi confecţionaţi din materiale ce favorizează transpiraţia să se evapore. Pentru a preveni apariţia unor infecţii este de evitat şi mersul cu picioarele goale pe cât este posibil, mai ales  la piscină, la bazinul de înot sau în vestiare/duşuri. În cazul în care în ciuda măsurilor de prevenţie o infecţie se dezvoltă, este esenţială prezentarea la medicul dermatolog odată cu apariţia primelor simptome.