Injecţii vs. pastile – cum se administrează corect orice terapie?

Cum să-mi iau medicamentele? Cu grijă şi doar la recomandarea medicului. Toate medicamentele au posibile reacţii adverse, dar acestea trebuie să fie întrecute de beneficii.

Un risc asumat cu alte cuvinte. Întrebarea legitimă care se pune este cum se administrează cel mai bine şi cum se absorb cel mai eficient în organism substanţele active?

Trecem în revistă cele mai importante clase de terapii şi recomandările privind administrarea în cazul mai multor afecţiuni, dar şi categorii importante de pacienţi!

Recomandări

Surse ascunse de zahăr: crezi că ştii ce mănânci?

Digestia: mituri şi adevăruri pe care TREBUIE să le ştii!

Medicamentele se pot administra pe cale orală sau injectabilă. Dintre cele injectabile, nici nu o să bănuiţi câte tipuri de injecţii există – intravasculare, intramusculare, subcutanate, intraspinale, intracardiace, intramedulare, intraventriculare, intraarticulare şi intrasinoviale.

Şi ultima categorie se referă la medicamentele care trebuie să intre în contact cu o mucoasă – nazală, buco-faringiană, oftalmică, rectală, vaginală sau direct pe suprafaţa pielii. Am acoperit astfel toate modalităţile prin care se pot administra medicamentele.

Dar cum aleg medicii cea mai bună formă de administrare?

În funcţie de forma farmaceutică a substanţei active, în funcţie de gravitatea bolii, în funcţie de cât de rapid pot fi transformate la nivelul intestinului subţire. Toate medicamentele care vă sunt recomandate ţin seama de bioritmurile oamenilor. De exemplu, pastilele sunt mai potrivite dimineaţa.

Stomacul e deja golit în timpul dimineţii, deci mare parte dintre medicamentele care se absorb prin difuzie pasivă sunt uşor de absorbit şi de metabolizat dimineaţa. În plus, tranzitul intestinal e de două ori mai rapid în cursul zilei decât noaptea. Şi debitul sanguin în jurul aparatului digestiv e de două ori mai rapid ziua decât noaptea. Acţiunea farmacologică a unui medicament este influenţată şi de asocierea cu anumite alimente, motiv pentru care trebuie evitată.

În general, alimentele întârzie absorbţia deoarece sunt un obstacol între medicamente şi suprafaţa de absorbţie, pe de o parte, dar şi din cauza întârzierii golirii stomacului, pe de altă parte. Ţineţi cont că, atunci când luaţi medicamente, nu trebuie să mâncaţi grepfrut. Acest fruct aparent inofensiv interacţionează în mod negativ cu 200 de clase de medicamente.

De ce îmi fac injecţii?

Dar de ce vi se recomandă injecţii, mai ales că disconfortul e atât de mare în unele cazuri? Anumite medicamente, cum ar fi spre exemplu penicilina, sunt inactivate de aciditatea gastrică sau de enzimele digestive. E firesc să fie introduse direct în sânge prin injecţii intravenoase.

Iar în privinţa copiilor extrem de deranjaţi de injecţii, iată o informaţie interesantă care explică recomandarea pentru injecţii în timpul copilăriei: nou-născutul are pH gastric neutru şi acesta ajunge la acid abia în jurul vârstei de trei ani, situaţie care permite absorbţia pilulelor. Avem nevoie de injecţii intravenoase şi dacă intrăm în categoria urgenţe medicale. Sau când administrarea pe cale orală nu are niciun avantaj – substanţele active nu se absorb deloc odată ajunse în tubul digestiv sau sunt distruse de enzimele acestuia.

Odată ce substanţa activă întră în circuitul sanguin, eficacitatea este crescută. Şi riscurile sunt mari, mai ales dacă aveţi alergie la diverse substanţe active şi nu ştiţi de aceasta. Să mai facem câteva diferenţe. Dar cele mai frecvente injecţii sunt cele intramusculare. Ţesutul muscular are mai puţini senzori nervoşi şi permite administrarea de substanţe iritante.

Absorbţia e rapidă deoarece muşchii sunt extrem de vascularizaţi. Injecţiile intramusculare sunt contraindicate pacienţilor care prezintă tulburări ale mecanismelor de coagulare, după terapii antitrombotice, în timpul unui infarct miocardic. Injecţia intramusculară poate distruge celule musculare. Determină astfel creşteri ale nivelului CK (creatinkinaza) care pot duce la o confuzie. Aceeaşi creştere poate indica un infarct miocardic.

La pacienţii care necesită monitorizare atentă a acestor valori, se schimbă modul de administrare medicamentoasă din intramuscular în intravenos, tocmai pentru a evita confuziile. Apropo de injecţii, în cazul bătrânilor, absorbţia medicamentului are loc rapid. Vârstnicii au ţesut muscular slab dezvoltat.

Când e necesară injecţia subcutanată?

În cazul acestei injectări, absorbţia e lentă. Se recomandă în cazul tratamentelor cu insulină, la vaccinările antitetanice sau antigripale. Injecţia subcutanată permite difuzarea progresivă a substanţei active. Administrarea pe suprafaţa mucoaselor (rectal, vaginal, nazal) e utilă pentru efectul local, dar şi ca să fie evitată metabolizarea hepatică.

În cazul tratamentelor pentru alergii – aşa numitele tratamente de desensibilizare – administrarea orală se preferă pentri că în felul acesta sunt reduse posibilele reacţii alergice severe, care pot pune în pericol viaţa pacientului.

Ţine minte!

• Dacă aveţi nelămuriri în privinţa administrării sub o anumită formă a medicamentelor recomandate, întrebaţi-vă medicul. Este important să fiţi convinşi că primiţi cel mai bun tratament pentru afecţiunea de care suferiţi.
• Laptele spre exemplu creşte de până la 5 ori absorbţia unui medicament administrat pe cale orală.
• Evitaţi grepfrutul dacă luaţi medicamente
• Dacă trebuie să vă faceţi injecţii subcutanat, apelaţi mai întâi la o asistentă medicală ca să ştiţi exact cum să procedaţi.

Autor: Ioana Georgescu