Isteria OMG-urilor – avem motive să ne temem de organismele modificate genetic?

Auzim din ce în ce mai vocal grupuri de oameni care scandează lozinci împotriva producătorilor de alimente care utilizează tehnici de inginerie genetică pentru a întări rezistenţa plantelor împotriva dăunătorilor şi pentru o mai bună productivitate, însă nu putem să nu ne întrebăm. Sunt aceste tehnici periculoase pentru sănătatea omului şi a mediului? Pot OMG-urile să crească riscul de boli atunci când sunt consumate pe termen lung? Sunt organimele modificate genetic un rău necesar pentru eradicarea foametei?

Rând pe rând, vom afla răspunsurile la toate aceste întrebări cu ajutorul unui specialist în domeniul nutriţiei umane şi a ingineriei genetice, nimeni altul decât dr. Mencinicopschi.

Înainte de a ne întreba dacă sunt organismele modificate genetic un pericol pentru sănătate, trebuie să aflăm ce sunt, de fapt, acestea.

Recomandări

Adevarul despre aditivii alimentari

Organismele modificate genetic sunt fiinţe transgenice, adică entităţi biologice nou create prin tehnici de inginerie genetică. Aceste entităţi pot fi plante, dar şi un microorganism sau un animal, deci o nouă formă de viaţă, total necunoscută.

Doctorul Mencinicopschi intervine şi citează un mare filosof, un Heidegger al românilor, pe Constantin Noica: „Cea mai mare greşeală a omenirii ar fi ca omul să încerce să schimbe natura”, ceea ce, iată, se întâmplă în momentul de faţă cu aceste organisme create în mod artificial.

Care sunt alimentele modificate genetic şi cum le putem recunoaşte?

“Soia, porumbul şi cartoful sunt cele 3 alimente pe care sunt realizate aceste experimente genetice, în opinia mea, complet nefericite”, completează specialistul.

V-aţi putea întreba: de ce aceste 3 alimente, care sunt tocmai baza alimentaţiei? Răspunsul este extrem de simplu. Au fost alese exact acele categorii de alimente pe care orice agricultor şi le permite pentru a-şi hrăni animalele, care într-un final ajung să fie consumate de către om.

Prin procesul de modificare genetică sunt create condiţii optime pentru ca planta să reziste dăunătorilor iar producţia să fie cât mai mare şi profitul de asemenea.

Spre exemplu, soia modificată genetic este rezistentă la glifosinat şi glifosat, porumbul devine imun la viermele sfredelitor iar cartoful injectat cu bacterii transgenice ţine la distanţă gândacul de Colorado.

Cine cultivă OMG-uri?

„Moda” OMG-urilor a pornit din Statele Unite, unde se încearcă monopolizarea pieţei şi desfiinţarea micilor agricultori, însă pot fi găsite culturi de OMG şi în România, ce-i drept, în rândul fermelor mari şi bogate, care îşi permit să investească în această tehnologie, dar gândindu-se mai degrabă la profitul imens ce-l vor aduce recoltele viitoare.

Tehnologia OMG este folosită şi în China, în special în producţia de orez, hrana de bază a acestei populaţii. Datele relevă că prin folosirea OMG s-a înregistrat o creştere de 6% a producţiei şi o scădere cu 80% a cantităţii de pesticide folosite, substanţe responsabile de îmbolnăvirea a nu mai puţin de 50.000 de fermieri chinezi.

Din informaţiile primite de la autorităţi, în momentul de faţă există în lume circa 100 de milioane de hectare cultivate cu plante modificate genetic, adică o suprafaţă de 4 ori cât ţara noastră.

Motivaţia principală pentru a continua dezvoltarea acestei industrii a OMG: culturile fac mai uşor faţă problemelor cauzate de insecte, boli sau buruieni, principalii 3 inamici care cauzează la nivel planetar o reducere cu 35% a recoltelor.

Cu toate acestea, avantajele nu par să eclipseze dezavantajele acestor organisme modificate genetic.

Aici sunt mult mai multe lucruri de spus, mai ales că cercetări minuţioase cu rezultate asumate nu există încă. Interesele anumitor forţe de ordin politic par să împiedice buna desfăşurare a acestor studii, care ar putea releva adevăratele riscuri la care se expune populaţia prin folosirea OMG-urilor.

Astfel, efectele pe termen scurt, studiate de către specialişti ale căror cercetări au fost brusc întrerupte din „diverse motive” arată că există pericolul de dezvoltare a alergiilor, de rezistenţă la anumite antibiotice, riscuri ecologice care privesc reducerea biodiversităţii, dependenţa inevitabilă de marii producători, violarea principiilor etice privind natura şi, în mod incontestabil, o ameninţare la adresa sănătăţii omului.