Lăcrămioara Bozieru, profesoară: „Ne pregătim pentru cel mai smintit an şcolar posibil”

Două săptămâni ne mai despart de începerea noului an şcolar. În acest interval, părinţii, profesorii, elevii vor trebui să înveţe ce au de făcut în condiţiile pandemiei de COVID-19.

Din păcate, autorităţile au comunicat prost, cu întârziere şi cu sincope toate aceste informaţii.

Au avut la dispoziţie 6 luni să gândească strategia redeschiderii şcolilor, dar abia în ultimele două săptămâni au dat semnale că ar şi face ceva în acest sens.

Recomandări

Medicul Cornel Brotac despre infectia cu noul coronavirus: „Romania nu este pregatita pentru o pandemie”

13 reguli pentru prevenirea extinderii epidemiei de COVID-19 odată cu începerea noului an şcolar

Iar ceea ce ajunge acum la public este contradictoriu şi neclar, lucru care nu face decât să alimenteze starea de incertitudine şi tensiune.

Vor purta copiii mască în şcoală, se vor spăla pe mâini, vor ţine distanţa unii faţă de alţii, aşa cum recomandă autorităţile? Dar profesorii? La ei se gândeşte cineva? A luat cineva în calcul faptul că profesori sau elevi au diverse afecţiuni care îi încadrează în grupa de risc? A făcut cineva o informare legată de aceste categorii de risc? Pot aceşti elevi şi profesori să opteze pentru cursuri exclusiv online pentru a-şi proteja sănătatea? Ce se întâmplă dacă un profesor se infectează, cine îi va ţine locul?

Toate aceste întrebări au, din păcate, răspunsuri nu tocmai optimiste. Cel puţin în viziunea Lăcrămioarei Bozieru, profesoară de limba engleză la un liceu din Capitală. Însă opinia dânsei este, cu siguranţă, împărtăşită de mulţi alţi profesori şi părinţi deopotrivă.

Am luat legătura cu doamna profesoară după ce am citit postarea dumneaei pe Facebook referitoare la începerea noului an şcolar.

Mai jos, postarea integrală:

„Aseară am stat de vorbă online cu un tânăr de vârsta fiului meu (n. red. – clasa a 12-a).

̶  Doamna, până la urmă, noi de a 12-a ce facem în septembrie, venim la toate orele? Adică noi nu ne îmbolnăvim sau cum?

Ce să-i spun, că habar n-am? De fapt, nici autorităţile nu ştiu pe unde vor scoate cămaşa. Adevărul este că dacă în martie lucrurile păreau scăpate de sub control, din septembrie ele vor fi complet razna.

Să spunem că am un orar pentru luni: 1. 12J, 2. 11Z, 3. 9M, 4. 11X, 5. 9K. La clasa 9M avem un copil cu SARS, deci două săptămâni nu vin la şcoală, eu merg în clasa lor şi… exact, ce fac atunci?

Transmit lecţia online. Cum? Am cameră video, microfon, conexiune de net sustenabilă, abonament Zoom sau Adservio (nu, nu Youtube)? Desigur nu.

Niciuna dintre măsurile acestea care ar facilita educaţia online nu a fost luată. Dar oare eu ştiu cum să realizez transmisia? Desigur nu, fiindcă nu am fost învăţată şi nici acces la tehnologia asta nu o am.

Cât timp 9M s-a reparat (cine spune că în cele 14 zile nu s-a îmbolnăvit un alt elev?), a intrat 11X în carantină, la o zi după ce eu le-am distrus viaţa cu diateza pasivă.

Eu, profesorul care a predat la 11X cu o zi înainte de confirmarea unui caz de SARS, ce fac? Intru în carantină cu ei sau continui să predau, poate infectată, şi să car virusul în celelalte clase?

Dacă sunt în carantină, continui să predau online de acasă sau intru în concediu medical?

Cei care au viroze sau gripă (am avut clase cu un sfert dintre elevi prezenţi în februarie, după ce părinţi isteţi şi-au trimis copiii cu gripă la şcoală) e recomandabil să stea acasă; nu cumva din grupele de 15 elevi vor fi situaţii când vor fi maximum 5 prezenţi prin decembrie, aşa?

Poate chiar mai rău, copiii vor face viroze care îi vor vulnerabiliza, dar şi transforma în super-spreaderii de care se tem specialiştii.

Nu mai spun că alternarea haotică a şcolii în clasă cu cea online, în funcţie de rata îmbolnăvirilor, riscă să aibă efecte chiar mai grave decât tot ce am văzut până acum şi să accentueze starea de confuzie a elevilor, nu mai spun de familii.

Cu teama de reacţia virulentă a multora, o voi spune: organizarea, normarea şi reglementarea activităţii online a profesorilor, investiţia masivă, dar mai ales rapidă, în tehnologii şi formarea cadrelor didactice pentru utilizarea lor, crearea unor sisteme de control a activităţii online pentru profesori şi elevi ar fi dus la o creştere a încrederii în educaţia alternativă. Cel mai important efect ar fi fost că învăţarea ar fi putut continua, fără sincope atât de mari, angoase şi necunoscute cu potenţial devastator.

Pe scurt, ne pregătim pentru cel mai smintit an şcolar posibil, mai dezordonat, indisciplinat şi periculos decât ne imaginăm acum de pe marginea lui.”

Un profesor bolnav nu e neapărat un vector de transmitere a bolii, dar sigur e unul de „netransmitere” a educaţiei

CSÎD: Credeţi că este un lucru greşit ca şcolile să fie redeschise din această toamnă?

Lăcrămioara Bozieru: Nu, eu cred că şcolile trebuie deschise neapărat. Dar deschiderea trebuie coordonată ţinând cont de mulţi factori, iar acum nu pare a fi aşa. Sunt multe scenarii aruncate pe bandă rulantă, insuficient digerate şi prost comunicate, aşa încât se alimentează starea de incertitudine şi tensiune.

De exemplu, cel vehiculat de ministrul Sănătăţii, potrivit căruia profesorii de peste 65 de ani şi cei cu diverse probleme medicale vor putea preda online. Nimeni nu s-a gândit dacă asta înseamnă pentru bieţii copii o serie de ore în regim de clasă şi o alta online. De asemenea, deşi s-a lansat ideea că părinţii vor putea decide pentru ore exclusiv online, e neclar cum se pot face dacă vicepremierul spune, în acelaşi timp, că toate şcolile se vor deschide cu elevii în clasă.

CSÎD: Toate acestea nu pot duce decât la teamă…

Lăcrămioara Bozieru: Da, iar teama va exacerba starea de violenţă latentă.

CSÎD: Sunt semnale de la profesori că se doreşte alternativa predării online, tocmai pentru a evita potenţialele îmbolnăviri la grupele de risc, atât profesori, cât şi elevi. S-a luat vreo decizie în acest sens? Există varianta să optaţi pentru predare online dacă sunteţi la risc?

Lăcrămioara Bozieru: În momentul acesta nu există o astfel de decizie. Am postat ulterior tocmai referitor la necesitatea publicării a unei „grile” de expunere potenţială. Eu sufăr de o boală autoimună. Este sau nu printre acele comorbidităţi?

Nu putem decât să ne dăm demisia. Eu voi purta mască, vizieră, spirt în geantă şi ce o mai trebui. Dar ştiţi ce le scapă tuturor? Faptul că un profesor bolnav nu e neapărat un vector de transmitere a bolii, dar sigur e unul de „netransmitere” a educaţiei.

Postarea la care face referire doamna profesoară:

„(…) Am impresia că se îngroaşă rândurile părinţilor care nu doresc să-şi lase copiii la şcoală. O mare problemă fără rezolvare, aş spune eu. Sigur, în aceste familii pot fi adulţi în grupe de risc.

Numai că nu-mi amintesc să fi văzut o astfel de clasificare a grupelor de risc transmisă de vreun minister. Să fie vorba doar de cardiaci, diabetici, astmatici, imuno-decompensaţi şi supraponderali? Cei care au boli digestive sau calculi renali sau alergii cât de expuşi sunt pe o scară de 1 la 10?

Mai mult, care sunt grupele de risc pentru copii tot nu ştim. Ceea ce e sigur e că an de an părinţii celor de cicluri preşcolar şi primar se luptă cu viroze, gripe, epidemii de rujeolă, ba şi cu păduchi din septembrie până hăt în primăvară.

Dintre ei sunt unii chiar mai vulnerabili? Părinţii au tot dreptul să ştie cum îi pot proteja, dar şi cum se pot proteja pe ei înşişi.

(…) Nimeni nu ne oferă un grafic al categoriilor de risc pentru copii şi adulţi, dar mai ales o soluţie pentru educaţia copiilor acestora pe care părinţii nu doresc să-i expună unor riscuri trimiţându-i la şcoală.”

Nu se va respecta nicio regulă

CSÎD: Care credeţi că sunt criteriile ce nu vor putea fi respectate, din toate cele vehiculate – mască, distanţă fizică, igienă etc.? Cu siguranţă şcoala din mediul urban diferă de cea din mediul rural, fiecare are particularităţile ei.

Lăcrămioara Bozieru: Nu se va respecta nicio regulă. Împărţim toaleta cu fete din 8 clase şi le văd cum ies de la toaletă şi nu întotdeauna se spală pe mâini. Credeţi că acum o vor face? Eu sunt sceptică… Nu o dată a fost nevoie să le atrag atenţia elevilor să-şi spele mâinile după ce ies de la toaletă sau când vin de la sport, de aici scepticismul în privinţa respectării normelor de curăţenie.

Ruralul nu are supraaglomerarea claselor şi şcolilor ca în mediul urban, dar stau prost la igienă, dotări cu materiale sanitare, ştiinţa utilizării lor şi voinţa de a o face.

CSÎD: Un rol important îl are şi familia în ceea ce priveşte igiena.

Lăcrămioara Bozieru: Copiii ai căror părinţi respectă normele de distanţare şi igienă o vor face şi la şcoală. În schimb, cei care au familii sceptice, dispreţuitoare faţă de autoritate şi pandemie nu vor respecta nimic. Anul acesta şcolar va releva influenţa familiei, atât de subestimată. În lunile acestea, copiii nu au fost la şcoli, ci doar acasă. Oricare le va fi atitudinea, este exlusiv rezultatul familiei. Nu o mai pot proiecta pe sistemul educaţional.

Eu mă întreb ce va fi când se vor suprainfecta cu viroze, gripă. Am avut aşa iarna trecută – un copil cu gripă diagnosticată a fost trimis de familie la liceu… Cine nu a petrecut o toamnă-iarnă într-o şcoală decimată de viroze şi gripe, cu elevi cu febră, mucozităţi şi tuse îşi permite să fie optimist.