Leucemie acută limfoblastică: simptome, analize, tratament şi reacţii adverse

Ce este leucemia acuta limfoblastica

Leucemia acuta limfoblastica (LAL) este o afectiune hematologica severa, determinata de proliferarea necontrolata in maduva osoasa hematogena a celulelor imature numite limfoblasti. Desi diagnosticul de LAL produce un impact important asupra dumneavoastra si a celor din jur, trebuie sa fiti constient ca in prezent exista multe mijloace terapeutice cu care aceasta boala poate fi controlata si chiar vindecata. 

Aflarea diagnosticului de leucemie acuta limfoblastica (LAL) produce adesea un soc emotional puternic si este posibil sa va simtiti neputincios si disperat. Va veti intreba „de ce mi se intampla mie”.

Ghidul de fata a fost tradus din limba engleza de dr. Maria Veronica Teleanu, de la Institutul Clinic Fundeni, si revizuit de dr. Andreea Delia Moicean, sef de lucrari, medic primar hematologie transplant medular, coordonator Grup Roman de Lucru pentru Studiul Leucemiilor Acute, investigator principal la Institutul Clinic Fundeni, Centrul de Hematologie si Transplant Medular. Ghidul complet poate fi descărcat de aici.

Recomandări

Leucemia la copii, vindecată cu ajutorul unui tratament revoluţionar! Ce presupune şi cât va costa

Leucemia, „boala sângelui alb” – simptome care ar trebui să te îngrijoreze

In contrast cu leucemiile cronice, leucemiile acute apar in cateva saptamani si determina aparitia precoce a simptomelor, severe in unele situatii, ceea ce face diagnosticul si tratamentul acestora extrem de important.

Sunt doua grupe mari de leucemii acute: leucemiile acute limfoblastice si leucemiile acute mieloblastice.

In cazul leucemiei acute limfoblastice, celulele imature care se multiplica necontrolat (limfoblastii) sunt precursorii limfocitelor.

Limfocitele sunt celule sangvine care apartin sistemului imun si sunt localizate in principal in maduva osoasa hematogena, sange, ganglioni limfatici si splina.

Consecinta multiplicarii necontrolate a limfoblastilor determina:

1. alterarea productiei de celule sangvine (trombocite, eritrocite si leucocite) si in consecinta producerea de hemoragii, anemie si cresterea susceptibilitatii la infectii de orice fel.

2. Infiltrarea organelor (in special a ganglionilor, ficatului si a splinei) de catre aceste celule cu cresterea dimensiunii acestora si alterarea functiilor lor. Orice organ poate fi potential afectat.

Cauzele leucemiei acute limfoblastice

Proliferarea necontrolata a celulelor anormale care se produce in LAL este rezultatul alterarii mecanismelor de control si reglare a cresterii si diferentierii celulare. Aceste mecanisme sunt reglate de gene. Alterarea acestor gene duce la transformarea maligna a celulelor prin mecanisme cunoscute momentan doar partial.

In momentul actual exista o serie de tehnici specifice (de citogenetica clasica, hibridizare in situ, genetica moleculara) care permit studierea acestor gene. In acest fel se pot detecta modificarile care permit stabilirea diagnosticului si clasificarea tipului de leucemie iar tratamentul va fi orientat in functie de aceste modificari.

Cauzele aparitiei acestor modificari nu sunt inca pe deplin elucidate. Se considera ca atat factorii genetici cat si factorii de mediu (ex. radiatii ionizante, substante toxice ca derivatii de benzol si pesticidele) si chiar unele virusuri ar putea fi incriminate in etiologia LAL.

Substante carcinogenetice recunoscute precum alcoolul si tutunul nu cresc riscul de producere a LAL.

Totusi, in multe cazuri nu poate fi decelata o cauza de producere a leucemiei. Desi anumite modificari genetice sunt identificate in leucemii, este important de subliniat ca LAL nu este o boala ereditata! In plus, LAL nefiind o boala
infectioasa, nu exista risc de transmitere de la o persoana la alta.

Tipuri de leucemie acuta limfoblastica

Pe baza caracteristicilor limfoblastilor pot fi identificate mai multe tipuri de LAL. Astfel, precizarea tipului de LAL presupune o serie de tehnici complementare:

• Examen morfologic – observarea celulelor la microscop
• Examen citochimic – colorarea specifica a celulelor
• Examenul imunofenotipic prin citometrie in flux – detectarea unor proteine pe suprafata limfoblastilor
• Examen citogenetic sau hibridizare in situ – identificarea unor modificari specifice la nivelul cromozomilor limfoblastilor
• Examen de biologie moleculara – identificarea modificarilor de la nivelul genelor limfoblastilor

Stabilirea tipului specific de leucemie este esentiala pentru alegerea conduitei terapeutice ulterioare, predictia raspunsului la tratament si pentru stabilirea prognosticului bolii.

Clasificarea LAL, conform OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii):

• Leucemia acuta limfoblastica Precursor B
• Precursor T
• Tip Burkitt

De asemenea, in practica curenta mai este utilizata o clasificare care se bazeaza pe profilul imunofenotipic al limfoblastilor, determinat prin citometrie in flux. Aceasta presupune identificarea cu anticorpi specifici a anumitor proteine prezente pe suprafata limfoblastilor sau in citoplasma acestora.

Prin utilizarea acestor metode, LAL pot fi impatite in doua grupuri

• LAL B – caracterizata prin prezenta unor markeri caracteristici de linie B pe suprafata acestor celule si care reprezinta 75% din totalitatea cazurilor de LAL.
• LAL T – caracterizata prin prezenta unor markeri de suprafata de linie T, reprezentand 25% din totalitatea cazurilor de LAL.

Mai exista doua tipuri de LAL care sunt bine diferentiate de celalalte tipuri prin caracteristicile lor si prin tratamentul diferit, si anume:

1. LAL cu cromozomul Philadelphia (LAL Ph+) – corespunde tipului de LAL care prezinta un interschimb de gene intre cromozomii 9 si 22. Leucemia Ph+ este mai frecvent intalnita la varstnici (desi poate apare practic la orice varsta). Raspunsul la chimioterapia conventionala este nesatisfacator insa in ultimii ani au fost introduse medicamente specifice care blocheaza formarea proteinei anormale, ceea ce a imbunatatit considerabil prognosticul acestei forme de leucemie. LAL Ph+ constituie in unele situatii si etapa finala a unei alte forme de leucemie, leucemia granulocitara cronica in care este prezenta aceasta modificare.
2. LAL Burkitt – corespunde subtipului de LAL in care se produce schimb de material genetic intre cromozomii 8 si 14. Aceast subtip de leucemie, denumit si LAL matur, reprezinta aproximativ 5% din totalitatea cazurilor de LAL. Tratamentul este de asemenea diferit de restul formelor de LAL, dar, spre deosebire de situatia precedenta, raspunsul la tratament este in general bun.

Simptomele leucemiei acute limfoblastice

Semnele si simptomele LAL sunt cauzate de infiltrarea maduvei osoase si a celorlalte organe si tesuturi cu celule leucemice, ca o consecinta a multiplicarii necontrolate a limfoblastilor. In unele cazuri diagnosticarea leucemiei se face cu ocazia analizelor efectuate din alte motive, dar in general se insoteste de o serie de simptome constitutionale dupa cum urmeaza:

Simptome frecvente in LAL:

Acestea sunt in general percepute ca o senzatie de rau, disconfort si cuprind:

• slabiciune (denumita in termeni medicali astenie), determinata de productia ineficienta de celule rosii prin infiltrarea maduvei cu celule leucemice
• scaderea apetitului
• scadere in greutate
• febra – intalnita la aproximativ jumatate din pacienti, datorata atat bolii in sine cat si prezentei concomitente de infectii prin reducerea numarului de leucocite ca urmare a infiltrarii maduvei cu celule leucemice.
• dureri osteo-articulare – prezente la aproximativ 1/3 din pacienti, in special la copii

Simptome determinate de infiltrarea leucemica a maduvei:

• Hemoragii – cauzate de reducerea productiei medulare de trombocite (elemente sangvine implicate in coagulare). Acestea sunt de obicei usoare si afecteaza pielea si mucoasele (bule hemoragice la nivelul mucoasei bucale, alteori mucoasa nazala, mucoasa vezicii urinare, mucoasa rectala)
• Infectii – apar din cauza productiei ineficiente de leucocite cu functii normale. Infectiile pot fi localizate oriunde de exemplu la plamani (pneumonii) sau la nivelul tractului urinar si sunt insotite de obicei de febra.
• Anemia – prin productie insuficienta de celule rosii, determinand paloare, slabiciune, oboseala

Simptome determinate de infiltrarea tesuturilor si organelor:

• Cresterea ganglionilor, splinei si ficatului prin infiltrarea cu blasti a acestor organe.
• Infiltrarea sistemului nervos central: desi inconstant, limfoblastii pot invada maduva spinarii, creierul sau meningele (membrana care acopera creierul si maduva spinarii). Pot aparea paralizii ale nervilor cranieni (nervii care controleaza miscarea ochilor si a muschilor fetei) cu vedere dubla, ptoza palpebrala, deplasarea comisurii bucale si alte simptome. Poate aparea alterarea perceptiei si a sensibilitatii (furnicaturi la nivelul barbiei si a altor segmente ale corpului). Poate apare cefalee, cu sau fara varsaturi.
• Infiltrarea altor organe si tesuturi (piele, mucoase, testicul sau san): acestea nu sunt frecvente la momentul diagnosticului, dar pot fi la recaderi

Alte simptome includ:

Unele tipuri de LAL produc simptome speciale. Spre exemplu, LAL T (precursor T) afecteaza mai frecvent barbatii decat femeile si in mai mult de jumatate din cazuri determina tumora in mediastin (spatiul dintre plamani). Pe de alta parte, LAL B matur si leucemia Burkitt, poate fi insotita de tumora abdominala (cu hepato- si splenomegalie)

Diagnosticul de leucemie acuta limfoblastica

Ca in majoritatea cazurilor, prima etapa incepe cu obtinerea datelor de la pacient si efectuarea examenului clinic pentru a identifica semnele si simptomele relatate mai sus. Pentru confirmarea finala a diagnosticului, sunt necesare o serie de investigatii suplimentare. Desi acestea nu presupun practic nici un risc, pot produce un grad de disconfort. Acestea constau in analiza sangelui, aspiratul medular (pentru mielograma) si punctia lombara.

Analiza sangelui arata:

• Anemia (reducerea numarului de hematii si a valorii hemoglobinei)
• Trombocitopenia (reducerea numarului de trombocite)
• Leucocitoza (cresterea numarului de leucocite) si mai rar leucopenia (reducerea numarului de leucocite)

Aspiratul medular sau mielograma consta in efectuarea cu anestezie locala a punctiei medulare, la nivelul sternului sau a creastei iliace posterioare (extragerea a catorva ml de sange din maduva osoasa). Urmeaza examinarea la
microscopul optic, prin care vor fi identificati limfoblastii care constituie peste 20% din totalitatea celulelor din maduva. In completare, dupa identificarea morfologica a limfoblastilor (prin microscopie optica), sunt necesare o serie de tehnici suplimentare (de citochimie, citometrie in flux, citogenetica si biologie moleculara). Astfel, poate fi stabilit cu exactitate tipul de leucemie acuta limfoblastica si poate fi instituit tratamentul cel mai adecvat.

Punctia lombara se efectueaza la nivelul coloanei lombare joase, cu pacientul asezat in decubit lateral sau in pozitie sezanda. Aceasta tehnica este similara cu cea din rahianestezie. Un ac este introdus in spatiul dintre doua vertebre si sunt extrasi cativa ml de lichid cerebrospinal (lichidul care  inconjoara maduva spinarii). Lichidul cerebrospinal este examinat la diagnosticul LAL pentru a stabili daca exista sau nu afectare neurologica. In cazul afectarii neurologice vor fi administrate citostatice direct la acest nivel pentru a distruge limfoblastii (vor fi efectuate sedinte repetate de administrari intratecale). Daca lichidul extras este normal, se administreaza de asemenea citostatice in scop profilactic, dar cu o frecventa mai redusa. Ca efecte secundare administrarii intratecale de medicamente poate aparea cefalea, care poate sa dureze cateva zile dar este bine controlata cu analgezice.

Tratamentul leucemiei acute limfoblastice

Baza tratamentului o constituie administrarea de citostatice, adica medicamente care au capacitatea de a distruge celulele tumorale (limfoblastii). Tratamentul citostatic depinde de tipul specific de leucemie acuta limfoblastica, dar si de alti factori precum varsta pacientului, prezenta altor afectiuni (cardiace, pulmonare).

Mai mult, pe langa chimioterapie, mai sunt si alte aspecte importante precum necesitatea transfuziilor de masa eritrocitara sau de trombocite, tratamentul cu antibiotice pentru a controla efectele secundare produse de citostatice.

In linii mari, in toate tipurile de LAL, tratamentul cuprinde mai multe faze: prima faza este inductia, a doua consolidarea iar a treia faza este faza de mentinere.

In unele cazuri de LAL exista un risc crescut de recadere si dupa efectuarea tratamentului de consolidare se impune efectuarea de transplant de celule stem hematopoietice.

Durata globala a tratamentului (incluzand toate aceste faze) este lunga si poate sa dureze pana la 2 ani. Unele etape sunt parcurse in spital cu perioade de externare de 1-3 saptamani intre cicluri. Intre ciclurile de chimioterapie pacientul poate ramana acasa. Este foarte important ca programul de tratament sa fie respectat cu strictete fara prelungirea durtei de pauza dintre ciclurile de tratament. Tratamentul de intretinere se efectueaza de obicei ambulator.

Cele mai importante medicamente citostatice administrate in LAL

1. Medicamente citostatice:

• Ciclofosfamida
• Citarabina sau ara-C
• 2-clordeoxiadenozina
• Daunorubicina
• Dexametazona
• Doxorubicina
• Epirubicina
• Etopozid
• Fludarabina
• Idarubicina
• Ifosfamida
• L-asparaginaza
• 6-mercaptopurina
• Metilprednisolon
• Metotrexat
• Mitoxantrona
• Prednison
• Teniposid
• 6-tioguanina
• Vincristina
• Vindesina

1. Medicamente care se afla inca in faza de studiu:

• Alte medicamente
• Alemtuzumab
• Aminopterina
• AMN107
• BMS 354825 (dasatinib)
• Clofarabina
• Daunorubicina liposomala
• Vincristina liposomala
• Forodesina
• Imatinib
• Nilotinib
• Dasatinib
• Nelarabina
• Peg-asparaginaza
• Rituximab
• Trimetrexat

Etapele tratamentului

Mai jos este prezentata descrierea succinta a fiecarei etape de tratament.

Inducerea remisiunii

Cateva citostatice sunt administrate pe o durata de 4 – 5 saptamani. In cursul administrarii apare aplazie medulara, adica lipsa producerii de leucocite, trombocite si globule rosii din cauza chimioterapiei care nu actioneaza doar asupra limfoblastilor, ci si asupra celulelor normale din maduva.

Obiectivul tratamentului de inductie este reducerea numarului de limfoblasti in maduva sub 5%, cu obtinerea a ceea ce se numeste remisiunea completa. Pentru evidentierea remisiunii complete, odata ce tratamentul de inductie este finalizat, cand analizele arata o crestere a leucocitelor, trombocitelor si hemoglobinei, va fi efectuat un nou aspirat medular pentru a determina numarul de limfoblasti din maduva.

Daca nu se obtine remisiunea completa, terapia citostatica se va prelungi pana la obtinerea remisiunii. O punctie osoasa este de asemenea necesara la mijlocul etapei de inductie pentru a evalua raspunsul la tratament si daca se considera necesar se creste doza de chimioterapie in ultima parte a inductiei pentru obtinerea unui raspuns maximal.

Intensificarea/Consolidarea

Consta in administrarea catorva cicluri scurte de chimioterapie (de aproximativ o saptamana la interval de cca 2-3 saptamani), cuprinzand citostatice in doze mari. In multe cazuri, diferite citostatice din etapa de inductie se administreaza in diferite combinatii in scopul consolidarii raspunsului si eliminarii celulelor reziduale.

Terapia de mentinere sau de intretinere

Aceasta se administreaza pentru o perioada lunga (18 – 24 luni). Cuprinde combinatia dintre un citostatic administrat oral (mercaptopurina) si unul administrat parenteral (metotrexatul). In unele cazuri de LAL, pe parcursul perioadei de intretinere vor fi intercalate cicluri de ranforsare.

Profilaxia SNC

Data fiind posibilitatea infiltrarii SNC cu limfoblasti, este necesar sa se administreze doze reduse de citostatic direct la acest nivel (administrarile intratecale). Cateva punctii lombare sunt efectuate pe parcursul duratei de tratament. La administrarea citostaticelor, cativa ml de lichid cerebrospinal sunt extrasi si supusi analizei pentru a verifica prezenta/absenta limfoblastilor. In unele unitati, simultan cu administrarile intratecale se efectueaza si radioterapie ca metoda suplimentara de preventie a determinarilor cerebrale de boala.

Transplantul de celule stem hematopoietice (medulare sau periferice)

Aceasta procedura este indicata doar in cazuri selectate de LAL, cele cu risc crescut de recadere, si se efectueaza dupa etapa de consolidare. Dureaza in medie 4 – 6 saptamani si se face in cadrul unei spitalizari.

Cea mai mare rata de reusita se obtine atunci cand chimioterapia a eliminat cea mai mare parte a celulelor maligne (adica atunci cand s-a obtinut remisiunea completa) anterior efectuarii transplantului. Transplantul consta in administrarea de tratament citostatic, in general asociat cu radioterapie, urmat de administrarea de progenitori hematopoietici. Scopul chimio si radioterapiei este eliminarea completa a limfoblastilor. Totusi, acest tip de tratament nu elimina numai celulele maligne, ci le distruge si pe cele normale din maduva. Astfel, celulele progenitoare administrate in cadrul transplantului contracareaza efectul toxic al chimio si radioterapiei si refac hematopoieza.

Transplantul de celule stem hematopoietice periferice sau din maduva poate fi autolog (daca celulele progenitoare sunt recoltate de la pacientul insusi) sau alogeneic (daca celulele progenitoare sunt recoltate de la un donator compatibil, inrudit sau neinrudit selectat din registrul de donatori). Se pot transplanta si celule recoltate din sangele cordonului ombilical.

Transplantul alogeneic este grevat de complicatii mai severe decat transplantul autolog, dar beneficiile terapeutice (curabilitatea) sunt mai mari dupa transplantul alogeneic.

Tipul de transplant este stabilit de echipa de medici curanti luand in considerare caracteristicile bolii, varsta pacientului, statusul general al pacientului si existenta unui donator compatibil. Astfel, daca forma de boala are risc crescut de recadere, compatibilitatea pacientului cu fratii sai (daca are) va fi testata precoce dupa perioada de inductie prin analiza moleculelor HLA (intr-o proba recoltata din sangele periferic).

Daca nu exista un donator inrudit, va fi cautat un potential donator neinrudit in registrul de donatori (national sau international) sau in banca de sange din cordon ombilical.

Pentru recoltarea de celule progenitoare, la ora actuala exista trei metode: progenitori din sangele periferic, din maduva hematogena si din cordonul ombilical. Alegerea uneia sau a celeilalte metode depinde de experienta si preferinta centrului de transplant si a donatorului. La ora actuala metoda de recoltare preferata este aceea din sangele periferic, fiind cea mai accesibila si fara necesitate de spitalizare.

Pentru obtinerea celulelor progenitoare din sangele pacietului in caz de tranplant autolog sau al donatorului in caz de transplant alogeneic, persoana este conectata la un aparat special care separa celulele progenitoare de restul celulelelor circulante, procedeu denumit afereza. Celulele necesare sunt obtinute in cateva ore si ulterior sunt congelate pana la momentul transplantului si pacientul sau donatorul poate pleca acasa.

Studiile clinice

In anumite situatii echipa medicala va poate propune sa participati in cadrul unui trial clinic orientat spre imbunatatirea rezultatelor tratamentului si in consecinta sa semnati un consimtamant informat. Dupa cum s-a mentionat deja, asociat tratamentului citostatic, sunt necesare o serie de masuri suportive si tratamente pentru a preveni efectele secundare ale chimioterapiei. Acestea includ:

• Transfuzii de concetrate eritrocitare pentru corectarea anemiei
• Transfuzii de trombocite pentru controlul sangerarilor sau pentru prevenirea acestora (daca numarul de trombocite este foarte redus ca o consecinta a tratamentului)
• Antibiotice, antivirale si antifungice: acestea sunt folosite pentru a lupta impotriva infectiilor produse de agentii infectiosi (bacterii, virusuri, fungi)
• Factori de crestere granulocitari: aceste substante se injecteaza subcutanat dupa terminarea chimioterapiei pentru a stimula productia de leucocite si a preveni riscul infectiilor.

Hidratarea: pentru a proteja rinichiul de efectele toxice ale chimioterapiei si pentru a evita afectarea altor organe prin eliberarea de metaboliti toxici ca urmare a distructiei de celule tumorale sunt administrate pacientului cantitati mari de lichide.

Igiena orala: in timpul administrarii chimioterapiei si mai ales in perioada de aplazie, nu este recomandata folosirea periutei de dinti deoarece poate favoriza sangerarea gingivala si facilita trecerea microbilor din flora normala a cavitatii bucale in circulatie, crescand riscul de infectie sistemica. Se recomanda clatirea cavitatii bucale cu diferite solutii antiseptice indicate de echipa medicala.

Complicatii si efecte secundare

Majoritatea efectelor secundare sunt cuzate de tratamentul citostatic, care pe langa efectul de distrugere a limfoblastilor afecteaza si productia de celule din celulele normale restante ale maduvei percum si alte tesuturi si oragane.

Majoritatea acestor complicatii sunt reversibile si pot fi tratate cu succes. In continuare sunt prezentate o parte a acestor complicatii:

• greata si varsaturile: acestea sunt legate in mod direct de chimioterapie dar, din fericire in prezent exista medicamente capabile sa controleze aceste simptome
• anemia: cauzata de deficitul de celule rosii determinand fatigabilitate si slabiciune. Fiecare pacient are un prag propriu de tolerabililate a anemiei dar in anumite situatii transfuziile de masa eritrocitara se administreaza indiferent de toleranta.
• sangerarea: reducerea productiei de trombocite creste riscul de sangerare. Determinarile regulate ale numarului de trombocite vor stabili necesitatea transfuziei de masa trombocitatra daca acestea scad.
• infectiile: reducerea numarului de leucocite creste riscul de infectii de orice tip si cu orice localizare. Infectiile, printre alte manifestari produc si febra. De aceea, daca pacientul prezinta febra in cursul tratamentului, se vor recolta culturi pentru cercetarea infectiilor din urina, sange si din alte sedii, va fie efectuata o radiografie pulmonara si va fi initiat de urgenta tratamentul antibiotic.
• mucozita: la nivelul mucoasei cavitatii bucale si a intestinului se pot dezvolta mici ulceratii (ceea ce se numeste mucozita). Aceste ulceratii determina durerea la alimentatie si respectiv diaree. Aceste ulceratii apar datorita reducerii numarului de leucocite ca efect al citostaticelor
• sterilitatea permanenta: chimioterapia nu produce in mod obisnuit sterilitate permanenta, dar acest lucru este practic inevitabil in cazul pacientilor care vor efectua transplant de celule stem. De aceea, pentru a pastra functia de reproducere, vor fi crioprezervate sperma la barbati si repectiv tesut ovarian sau ovule fertilizate la femei.
• alterarea altor organe: in unele cazuri chimioterapia poate avea efect toxic asupra unor ogane si sisteme carora le afecteaza functia: inima, ficatul, nervii periferici. Daca aceste efecte sunt severe ele pot impiedica continuarea chimioterapiei sau pot impune modificari ale dozelor sau eliminarea anumitor citostatice din programul de tratament.
• probleme emotionale: acestea deriva din impactul produs de diagnosticul comunicat asupra pacientului si anturajului. Multe spitale beneficiaza de un specialist psiholog si psihiatru care poate oferi consiliere pacientului si familiei.
• astenia: dupa terapie, unii pacienti pot acuza o senzatie de astenie fizica extrema prin lipsa de “energie”. Aceste simptome, denumite “fatigabilitate”, pot fi acute sau cronice. Cauzele acestei fatigabilitati nu sunt pe deplin cunoscute, dar sunt incriminati o serie de factori chimici, fizici, comportamentali.

In ceea ce priveste capacitatea de munca, pacientul nu va lucra pe durata tratamentului dar isi poate relua activitatea dupa terminarea programului de tratament in functie de statusul fizic si de efortul pe care il presupune activitatea respectiva.

Ce rezultate ofera tratamentul

In unele cazuri, dupa incheierea tratamentului poate apare recaderea. Oricum, probabilitatea de recadere scade cu cat timpul scurs de la terminarea tratamentului este mai lung. De aceea, dupa incheierea tratamentului se impun controale repetate pe parcursul a catorva ani.

In caz de recadere, echipa medicala va indica posibilitatile ulterioare de tratament. In pofida tuturor complicatiilor, un numar tot mai mare de pacienti raman in remisiune pe termen lung si nu necesita decat controale periodice pe parcursul vietii.

La copii, rata globala de curabilitate a LAL este de aproximativ 70% iar la adult este de 35-40%. Pentru fiecare pacient in parte aceste rezultate depind de subtipul de LAL si de anumiti factori de prognostic, precum varsta, prezenta unor aberatii cromozomale specifice, durata pana la obtinerea remisiunii si de prezenta bolii minime reziduale.

Tratamentul recaderilor

Aparitia recaderii indica faptul ca tratamentul administrat nu a eliminat in totalitate celulele leucemice. Manifestarile recaderilor pot fi similare celor initiale sau pot apare simptome diferite (spre exemplu, recaderea doar la nivelul SNC).

Aspiratul medular este necesar pentru a stabili daca recaderea s-a produs doar la nivel SNC sau mai sunt si alte sedii de recadere. Oricare ar fi sediile recaderii, se impune reluarea tratametului citostatic. Pe langa unele aspecte legate de durata primei remisiuni (prognosticul este mai bun daca durata remisiunii a fost de lunga durata, de ani, comparativ cu situatia cand recaderea a survenit la saptamani sau luni de la finalizarea tratamentului) si localizarea recaderii trebuie luate in consideratie pentru stabilirea tratamentului recaderii statusul general al pacientului si tratamentul efectuat anterior.

O recadere indica faptul ca exista un risc crescut pentru reacaderi si in viitor. De aceea, daca pacientul poate tolera, tratamentele citostatice vor fi mai agresive si (in caz ca exista un donator compatibil) vor fi urmate de transplant alogeneic. Este important sa fie luate in consideratie si medicamentele noi aflate in stadiul de trialuri clinice.

Controlul dupa tratament

Controalele efectuate dupa terminarea tratamentului vor fi efectuate de obicei in regim ambulator. Periodicitatea si tipul controalelor, tipul complicatiilor si efectele secundare variaza de la pacient la pacient precum si in functie de tratamentul administrat (transplant sau doar chimioterapie). La fiecare vizita vor fi efectuate un examen fizic, analize de sange si reconsiderarea tratamentului daca se impune. In functie de situatie. vor fi necesare si alte investigatii (ex. examenul maduvei).

Calitatea vietii pacientului este mai mult sau mai putin influentata in functie de tipul tratamentului si efectele secundar aparute. In cazul transplantului de celule stem, daca nu au intervenit complicatii serioase, pacientul isi poate relua activitatea normala dupa aproximativ 6-12 luni.

Cele mai frecvente probleme intalnite pe termen lung sunt cele de natura emotionala, fatigabilitatea, tulburari vizuale, dificultati de concentrare, tulburari de memorie si de somn. Aditional mai pot apare si alte probleme:

• persistenta inapetentei: apare prin diminuarea secretiei salivare, alterarea gustului si mirosului sau ca urmare a continuarii tratamentului;
• cataracta: este o problema frecvent intalnita si in general apare la 5 ani sau mai tarziu de la transplant, in special in cazurile in care s-a efectuat iradierea corporala totala in timpul conditionarii sau daca s-a administrat prednison pe o durata mai lunga.
• tulburari hormonale: in special hipotiroidism (reducerea functiei glandei tiroide cu necesitatea tratamentului substitutiv cu hormoni tiroidieni) si menopauza precoce (care poate fi prevenita cu tratament substitutiv hormonal care, desi nu induce reluarea functiei de reproducere previne simtomele legate de menopauza ca bufeurile, uscaciunea pielii si a mucoaselor si reducerea libidoului)
• sterilitatea: este practic inevitabila dupa transplant. De aceea se impun masurile speciale amintite anterior.

In cazuri exceptionale, poate aparea un al doilea cancer, de obicei la mai multi ani de la efectuarea transplantului.

Posibilitatea de recadere scade cu trecerea timpului de la efectuarea transplantului. In cazul recaderii dupa transplant, echipa medicala va indica masurile terapeutice posibile.

In cazul pacientilor care primesc doar chimioterapie, complicatiile pe termen lung sunt mai reduse, recuperarea este mai rapida iar pacientii isi vor putea relua mai repede activitatea.