Malpraxis: îţi cunoşti drepturile în calitate de pacient?

Există cazuri în care eşti suferind şi te deplasezi la cabinetul unui medic căruia îi soliciţi să intervină în problema de sănătate cu care te confrunţi.

El acceptă să-ţi acorde îngrijirile necesare, achiţi onorariul, dar în loc să primeşti tratamentul necesar, medicul comite o neglijenţă în urma căreia starea sănătăţii tale s-a agravat.

În acest caz îţi cunoşti drepturile în calitate de pacient?

Recomandări

Asigurarea de malpraxis protejează cu adevărat pe cineva?

Despagubirile pentru malpraxis – acordate in functie de „valoarea sociala“ a pacientilor

Ştii ce obligaţie nu a respectat medicul în relaţia cu pacientul? Răspunsul nu poate fi decât că, în relaţia cu medicul, pacientul trebuie să îşi cunoască drepturile, mai ales în cazurile de malpraxis medical.

Afirmăm aceasta pentru că nu numai în caz de eroare profesională, cunoştinţe medicale insuficiente ori depăşirea limitelor competenţei, personalul medical răspunde pentru prejudiciile pe care le-a creat din vina sa, ci şi pentru nerespectarea reglementărilor legale privind drepturile pacientului.

Într-o astfel de situaţie ar trebui ca mai întâi să cunoaştem cum defineşte legea calitatea de pacient, dar şi cum îşi poate valorifica acesta drepturile în caz de malpraxis medical.

Legile nr.46/2003 şi nr.95/2006, art. 649-655 îi asigură pacientului, înţeles ca persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate, anumite drepturi ce trebuie respectate.

„Aceste legi încearcă să asigure faptul că pacientul beneficiază de tot ceea ce este necesar pentru a avea parte de servicii medicale în cele mai bune condiţii. Printre principalele drepturi ale pacienţilor avem dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare şi materiale. De asemenea, pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nici o discriminare. Prin discriminare se inţelege distincţia care se face între persoane aflate în situaţii similare pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenenţei etnice, originii sociale, religiei, opţiunilor politice sau antipatiei personale.” explică avocat Tudor Ion (avocatul-tudor.ro).

Pe lângă modul în care un pacient trebuie tratat de către sistemul medical, legea asigură şi dreptul pacientului la informaţia medicală, fapt ce înseamnă informarea cu privire la serviciile medicale disponibile, precum şi la modul de a le utiliza. De asemenea, este necesară o informare asupra cu regulilor şi obiceiurilor pe care pacientul trebuie să le respecte pe perioada spitalizării.

„Medicul trebuie să-şi informeze pacientul în legătură cu starea sa de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri,  a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic” ne spune avocatul Tudor Ion. 

Pe de altă parte pacientul trebuie să beneficieze şi de decizia de a hotărî dacă mai doreşte să fie informat în situaţia în care informaţiile prezentate de către medici îi cauzează suferinţă.

De menţionat că informaţiile trebuie aduse la cunoştinţa pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiilor de specialitate.În cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română, informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limba maternă ori în limba pe care o cunoaşte sau, după caz, se va căuta o altă formă de comunicare.

Pacientului trebuie să i se ceară consimţământul când trebuie să aibă loc intervenţia medicală, dar trebuie să-şi asume în scris refuzul. Datoria medicului este de a-i explica consecinţele acestei hotărâri.

Confidenţialitatea informaţiilor şi a vieţii private a pacientului este valabilă chiar şi după decesul pacientului. Acest aspect implică toate informaţiile privind starea de sănătate, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul şi datele personale.

Medicul, medicul dentist, asistentul medical/moaşa sunt obligaţi să acorde asistenţă medicală unei persoane doar dacă au acceptat-o în prealabil ca pacient. Însă, în situaţiile de urgenţă, personalul medical are obligaţia de a accepta pacientul, mai ales atunci când lipsa intervenţiei medicale poate pune în pericol viaţa sau sănătatea persoanei.