Marii jucători din industria zahărului i-au plătit pe cercetătorii de la Harvard pentru a falsifica studii

Industria alimentară a oferit fonduri pentru o cercetare cu rezultate înşelătoare, într-un efort de a influenţa ştiinţa nutriţiei şi politicile de sănătate, timp de mai bine de jumătate de secol, potrivit unui studiu ale cărui rezultate au fost publicate luni, 12 septembrie, scrie bloomberg.com, notează Mediafax.

Zahărul este strâns legat de bolile cardiace, dar acest adevăr a fost demontat de cercetătorii de la Harvard, care, plătiţi fiind de SRF, au publicat un studiu în care desfiinţau orice legătură dintre bolile de inimă şi consumul de zahăr.

Nu este niciun secret că industria sponsorizează astfel de cercetări şi în ziua de astăzi: De exemplu, o investigaţie din luna iunie a scos la iveală că Asociaţia Naţională a Cofetarilor a lucrat cu un profesor de nutriţie, la Universitatea de Stat din Louisiana, la o cercetare care a arătat că tinerii care consumă zahăr sunt mai slabi decât cei care nu consumă.

Recomandări

Spune adio zahărului! Foloseşte îndulcitori naturali

Diabetul, amara boala a zaharului

Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea California, San Francisco, publicat luni în revista JAMA Internal Medicine, arată cât de mult înapoi merg aceste eforturi: În 1965, Sugar Research Foundation (SRF), precursoare a Asociaţiei Zahărului de astăzi, i-a plătit pe oamenii de ştiinţă de la Harvard pentru a demonta un adevăr – acum vast acceptat de cercetători – cum că zahărul poate creşte riscul bolilor cardiace. În schimb, industria şi cercetătorii de la Harvard au dat vina strict pe grăsimile saturate.

Folosind corespondenţă din arhivele librăriilor medicale, rapoarte, notiţe de la simpozioane şi alte documente, cercetătorii au datat îngrijorările SRF în ceea ce priveşte legătura dintre bolile de inimă şi zahăr, tocmai în 1962, când un bord consultativ ştiinţific a scos un raport care concluziona că „evoluţia cercetărilor în domeniul bolilor de inimă ar trebui analizate în detaliu”. Deci, prima atestare a nocivităţii zahărului asupra sănătăţii inimii.

Până în iulie 1965, mai multe cercetări care susţineau că legătura este reală au fost publicate, dar directorul de cercetare de la SRF de la acea vreme, John Hickson, bătea la uşa Harvardului, căutând oameni de ştiinţi dispuşi să demonteze orice legătură dintre zahăr şi efectele nocive asupra sănătăţii.

În acea vară, Frederick Stare, director al departamentului de nutriţie al Şcolii de Sănătate Publică de la Harvard, a cooptat doi colegi pentru realizarea proiectului 226.

Pentru 6.500 de dolari – echivalentul a 48.000$ în ziua de azi – plătiţi de SRF, acei oameni de ştiinţă şi-ar publica propria lucrare, alcătuită dintr-un review asupra celorlalte cercetări deja publicate – cele care corelau zahărul cu boala coronariană şi alte afecţiuni ale inimii – alese personal de Hickson.

Cu câteva zile înainte de a publica lucrarea, i-au trimis schiţa lui Hickson, care era mulţumit de rezultat.

În 1967, lucrarea în două părţi a fost publicată în New England Journal of Medicine. Concluzia: „nu există nicio îndoială” că, pentru a preveni apariţia bolilor de inimă şi a afecţiunii coronoriene, singura precauţie în ceea ce priveşte dieta este reducerea consumului de colesterol şi grăsimi saturate. În alte cuvinte: nu vă faceţi griji în privinţa zahărului.

Într-o declaraţie, luni, Asociaţia Zahărului a afirmat că „Sugar Research Foundation ar fi trebuit să exercite o mai mare transparenţă”, dar că:”Este o provocare pentru noi să comentăm asupra evenimentelor care s-ar fi întâmplat acum 60 de ani şi asupra unor documente pe care nici nu le-am văzut”.

Walter Willett, şeful departamentului de nutriţie de la Şcoala de Sănătate Publică (Harvard), a declarat, luni, că standardele privind conflictul de interese s-au schimbat semnificativ din anii 60 încoace. Acesta a mai spus că articolul publicat în revista JAMA a oferit „O avertizare utilă că fondurile oferite de industrie sunt o problemă îngrijorătoare în cercetări, întrucât reprezintă o influenţă mare asupra a ceea ce se publică” şi a mai observat că Congresul a alocat din ce în ce mai puţine fonduri pentru cercetări, în ultimul deceniu.