Mastectomia sau îndepărtarea chirurgicală a sânului poate fi evitată. Află cum!

Cancerul de sân este principala cauză de deces prin cancer la femei, statisticile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii semnalând că la fiecare 2 minute o femeie moare din cauza acestei maladii.

Mutaţiile genetice moştenite sau dobândite de-a lungul vieţii, ca urmare a unor obiceiuri nocive, precum fumatul şi alimentaţia nesănătoasă, arată o scădere a vârstei de apariţie.

În aceste condiţii, controalele regulate şi menţinerea unui stil de viaţă echilibrat sunt esenţiale pentru prevenirea şi tratamentul cu rată mare de succes în cazul acestei boli necruţătoare. 

Recomandări

Afecţiuni ale sânilor: de la nodulii inofensivi la cancerul mamar!

Concepţii greşite despre cancerul mamar

În cele mai multe cazuri însă, femeile ajung la medic mult prea târziu, când cancerul s-a răspândit pe o suprafaţă mare, iar mastectomia pare singura soluţie pentru o şansă la viaţă. Din păcate, această procedură invazivă presupune o traumă psihică pentru pacientă, care nu se poate obişnui cu aspectul sânilor ei.

Vestea bună este că există noi tehnici ce sunt deja puse în aplicare de medici specialişti, care nu au drept consecinţă extirparea totală a sânului.

Am vorbit cu Prof. Dr. Emanuel Sporn, medic primar cu specializare în chirurgia abdominală, viscerală şi a sânului, despre abordarea chirurgicală a cancerului de sân, dar şi despre importanţa comunicării medic-pacient.

În Austria, 90% dintre paciente evită mastectomia, datorită controalelor de rutină

CSÎD: În România, anual, sunt descoperite zeci de mii de cazuri noi de cancer la sân. Din păcate, şi rata mortalităţii este mare. Ce înseamnă, în opinia dumneavoastră, prevenţia şi cum ar trebui făcută ea? Mă refer atât la măsuri pe care un stat ar trebui să le ia vizavi de sănătatea populaţiei sale, dar şi de ceea ce o femeie ar trebui să facă de una singură. La ce vârstă trebuie să începi să-ţi pui problema unei mamografii, spre exemplu?

Prof. Dr. Emanuel Sporn: Este cât se poate de clar că mamografia de rutină permite o detectare cât mai din timp a cancerului la sân. Astfel putem trata din timp această boală şi putem contribui la rata de supravieţuire a pacientei; în Austria, 90% dintre paciente evită mastectomia, datorită controalelor de rutină.
În plus, abordarea pluridisciplinară (chirurgie, chimioterapie, terapie endocrină şi radioterapie) oferă mai multe soluţii pentru a putea trata cât mai bine pacienta, mai ales să-i putem asigura o viaţă cât mai bună după acest tratament.

CSÎD: Cauzele cancerului la sân ştiu că nu sunt elucidate, dar există factori de risc. Aţi putea să detaliaţi, vă rog, care sunt aceştia? 

Prof. Dr. Emanuel Sporn: Cel mai important factor de risc îl reprezintă mutaţia genelor BRCA1 şi BRCA2 -asociată cu riscul crescut de până la 80% de apariţie a cancerului la sân. Alţi factori de risc sunt istoricul familial, obezitatea, sarcina târzie sau lipsa sarcinii, terapia de înlocuire hormonală, fumatul şi lipsa mişcării fizice. Pe de altă parte, este cunoscut faptul că alăptarea la sân poate scade riscul de apariţie a acestui tip de cancer.

Tehnica ganglionului santinelă, o soluţie pentru evitarea mastectomiei

CSÎD: Legat de abordarea chirurgicală a unei tumori, am citit în CV-ul dumnoavoastră că aveţi o experienţă de 20 de ani. Ce s-a schimbat în acest timp? Cât de mult a evoluat tehnica chirurgicală în aceşti ani? Ce înseamnă abordare modernă în chirurgia mamară? 

Prof. Dr. Emanuel Sporn: Într-adevăr, s-au dezvoltat foarte multe tehnici, una dintre ele fiind biopsia limfonodulului santinelă prin care se evită disecţia axială completă şi reduce durerile postoperatorii sau chiar rata de mortalitate.

În cazul pacienţilor cu tumori mari, chimia neoadjuvantă poate reduce dimensiunile acestora în faza preoperatorie; această procedură ne ajută să putem efectua operaţia de conservare a sânului, tocmai pentru a evita cât mai mult posibil soluţia finală – mastectomia.

Această operaţie este apoi urmată de radioterapie – printre cele mai bune opţiuni din punctul de vedere al creşterii ratei de supravieţuire, precum şi din punct de vedere estetic. 
 

CSÎD: în ultimii ani am văzut roboţi chirurgicali unul mai performant ca altul. Credeţi că vor reuşi să înlocuiască „mâna chirurgului”?

Prof. Dr. Emanuel Sporn: În prezent, tratamentul chirurgical standard al cancerului la sân nu implică utilizarea roboţilor. Cu toate acestea, în chirurgia reconstructivă a sânului, roboţii sunt deja utilizaţi în cadrul studiilor experimentale şi ar putea fi benefici, cum ar fi în suturarea microanastomoză. Dispozitivele robotice sigur vor juca un rol important în diagnosticul preoperator, cum ar fi biopsii realizate cu roboţi şi ghidate de medici sau în orientarea postoperatorie ca brahiterapia interstiţială. 

CSÎD: Cum alegeţi pentru o pacientă tipul potrivit de intervenţie chirurgicală? Când se pretează chirurgia clasică şi când cea laparoscopică? 

Prof. Dr. Emanuel Sporn: Laparoscopia este utilizată în chirurgia abdominală, nu şi în chirurgia cancerului de sân. Dacă vorbim despre tratamentul laparoscopic de tumori maligne ale abdomenului, folosesc în mod obişnuit această tehnică pentru chirurgia colorectală. Nu fiecare pacient este potrivit pentru această abordare. În special, pacienţii cu intervenţii chirurgicale abdominale deschise înainte ar putea avea adeziunile extinse intraabdominale, care ar putea fi un obstacol pentru abordarea laparoscopică. Tumorile mari de infiltrare a structurilor din jur ar putea fi, de asemenea, o contraindicaţie. Decizia trebuie să fie făcută în mod individual pentru fiecare pacient. În cazul în care un pacient este potrivit pentru chirurgia laparoscopică, acesta trebuie să ştie că va beneficia de mai puţină durere postoperatorie, recuperare mai rapidă, repunerea mai devreme în funcţiune a intestinului şi o mai scurtă şedere în spital. 

Relaţia medic-pacient: „Folosesc cuvinte de bază, non-medicale, şi încerc să risipesc astfel temerile pacientului”

CSÎD: În ultimii 20 de ani, să zic, am observat că s-a schimbat relaţia medic-pacient. În sensul că această relaţie este acum mult mai apropiată, mai „prietenoasă” dacă vreţi. Medicii explică detaliat procedurile pe care le vor face, ba chiar îşi sfătuiesc pacienţii să ceară şi o a doua opinie, apoi supravegherea postoperatorie nu se mai rezumă doar la a vedea dacă incizia se vindecă în mod corect şi dacă au reuşit să extirpeze tot, ci e un întreg proces complex care implică inclusiv susţinere morală pentru pacient din partea medicului. Mi se pare mie sau e adevărată această reorientare umană?

Prof. Dr. Emanuel Sporn: Sunt de acord cu aceste observaţii. Cu toate acestea, există o diferenţă între medici şi medici, unii având mai multă grijă de pacienţi decât alţii. Sunt întotdeauna conştient de faptul că o intervenţie chirurgicală pentru pacient este întotdeauna o situaţie foarte delicată, unică şi, uneori, neplăcută. Din moment ce majoritatea pacienţilor nu ştiu la ce trebuie să se aştepte, eu încerc întotdeauna să le explic procedura planificată în detaliu. Eu folosesc în mod curent şi uşor de înţeles cuvintele de bază, non-medicale, şi încerc să risipesc astfel temerile pacientului. Pre şi postoperatoriu, eu sunt „managerul” pacientului, în ideea în care am grijă ca pe toată perioada internării să beneficieze de sprijinul unei echipe foarte bine informată şi bine conectată la starea curentă a pacientului. 

CSÎD: Activaţi la AKH, dar şi la clinici private. Care e diferenţa dintre ele, dacă există vreuna? Ce primeşte pacientul „la stat” şi ce primeşte „la privat”?

Prof. Dr. Emanuel Sporn: În Austria, ambele spitale private şi publice au standarde medicale foarte ridicate. Desigur, există unele diferenţe între sectorul privat şi cel public, cu avantaje şi dezavantaje. În timp ce şederea într-un spital privat este în cele mai multe cazuri mai convenabilă şi puteti alege specialiştii dumneavoastră în mod individual, spitalele publice oferă un tratament de terapie intensivă pentru pacienţii cu risc ridicat şi pentru ingrijirea postoperatorie după operaţii abdominale mari.

CSÎD: Am văzut că aveţi şi numeroase specializări pe tumorile tractului gastrointestinal, ale pancreasului, ficatului, splinei, chirurgia herniei, precum şi chirurgia biliară. Din experienţa dumneavoastră, care sunt afecţiunile cele mai frecvente?

Prof. Dr. Emanuel Sporn: Mai frecvente pentru un chirurg sunt afecţiunile maligne colorectale, deoarece acestea apar mai des decât cancerul pancreatic sau de ficat. Mai mult, majoritatea pacienţilor diagnosticaţi cu cancer de colon pot fi trataţi prin intervenţii chirurgicale, în timp ce un număr mai mare de cazuri de cancer pancreatic şi hepatobiliar nu sunt potrivite pentru o intervenţie chirurgicala din cauza bolii avansate la momentul diagnosticului.
 

CSÎD: Ce le sfătuiţi pe femeile care primesc diagnosticul de cancer de sân?

Prof. Dr. Emanuel Sporn: Luaţi legătura cu un expert în chirurgia cancerului de sân, cât mai curând posibil. El vă va trata în cunoştinţă de cauză şi, desigur, vă va oferi cele mai bune opţiuni de tratament disponibile (chirurgie, radioterapie, chimioterapie, terapie endocrină etc.).