Medicamente (somnifere) şi pericole ale automedicaţiei

Somniferele (benzodiazepinele) se referă la diazepam şi numeroasele lui rude: bromazepam, alprazolam, lorazepam etc. În doze mari, aceste substanţe acţionează ca hipnotice (produc somnolenţă şi facilitează instalarea şi menţinerea stării de somn)  iar în doze mici au acţiune anxiolitică ( reduc anxietatea din timpul zilei, atenuează excitaţia excesivă şi au un efect general de liniştire).

Un motiv important pentru care sunt consumate anxioliticele este reducerea intensităţii simptomelor psihiatrice.

Cert, aceste substanţe au ca efect direct scăderea anxietăţii. Mai puţin cunoscut este faptul că uneori pot avea ca efecte secundare inclusiv exacerbarea simptomelor pe care ar trebui să le trateze. Şi acest lucru este valabil şi la alte categorii de psihotrope.

Recomandări

Depresie postoperatorie: cauze şi manifestări

Bolile psihice – cum afectează relaţiile bolnavilor?

Dintre benzodiazepine, diazepamul este cel mai frecvent consumat fără prescripţie – achiziţionat în primul rând din  farmacii.

Motivele principale:

• insomnia
• anxietatea
• depresia
• probleme familiale
• probleme socio-economice (şomajul, pensionarea)

Cine apelează la automedicaţia cu somnifere?

Automedicaţia cu această clasă de substanţe este prezentă atât la persoane cu studii superioare cât şi la cele care prestează muncă necalificată, casnice, studenţi, militari etc.

Printre lucrătorii din domeniul sănătăţii, acest fenomen este mai prezent decât s-ar putea crede: ştiu despre ele, au cunoştinţele necesare pentru a le consuma în condiţii de siguranţă, pot monitoriza eficient eventualele consecinţe negative, le procură uşor, la nevoie găsesc rapid un psihiatru pentru consultanţă sau orice altă formă de ajutor medical ar putea fi necesar.

Consumul ridicat de medicamente întâlnit la vârsta a treia include şi medicaţia psihiatrică. Se automedichează, deşi sunt mai vulnerabili la efectele secundare şi frecvent consumă un număr mare de medicamente pentru afecţiuni somatice, ceea ce creşte riscul de toxicitate. O particularitate este şi predispoziţia pentru acumularea substanţelor chimice, de exemplu pe fondul scăderii funcţiei excretorii renale.

Aceştia consumă medicaţia psihiatrică pentru stări anxioase, depresive sau tulburări de somn şi totuşi nu starea de bine psihologic reprezintă motivul principal pentru consum, aşa cum se întâmplă la cei mai tineri.

Pericolele automedicaţiei cu benzodiazepine

Un factor important care contribuie la discrepanţa dintre nivelul scăzut de distres şi nivelul ridicat de consum îl reprezintă prescrierea lor inadecvată: combinaţii discutabile de medicamente (de exemplu două benzodiazepine simultan), durata excesivă a tratamentelor sau medicamente recomande a fi evitate la această grupă de vârstă (benzodiazepinele cu timp lung de înjumătăţire).

Boli ascunse de nevoia de sedative

Benzodiazepinele “liniştesc”, dar uneori anxietatea nu vine singură, ba chiar poate fi prezentă în orice afecţiune psihică. Recurgerea la ele poate “ascunde” foarte eficient boli ca depresia unipolară, boala afectivă bipolară, schizofrenia, debutul demenţelor. Astfel se întârzie diagnosticarea şi se permite bolilor să se agraveze.
Iar după identificarea acestora, în eventualitatea că sunt necesare benzodiazepinele, este posibil ca:

• efectul lor să fie sub aşteptări din cauza toleranţei dezvoltate între timp
• tratamentul prescris să fie mai toxic din cauza asocierii cu acestea, motiv pentru care cel puţin dozele de start ar putea fi mai scăzute decât este necesar

Cum acţionează sedativele şi care sunt efectele secundare?

Aceste substanţe corespund destul de bine dorinţei oricărei persoane aflată în vreo formă de suferinţă şi anume aceea de a găsi ceva care “să-i ia durerea cu mâna”. Chiar au efect foarte prompt şi “mulţumitor”, de aceea sunt adesea cerute insistent de pacienţi, prescrise în exces şi nu de puţine opri se face abuz de ele.

Au un efect depresogen asupra sistemului nervos central, la care se dezvoltă toleranţă (atât la efectele terapeutice cât şi la efectul euforizant) în câteva săptămâni de tratament.

Chiar şi asa, un anumit grad de sedare şi lentoare psihomotorie persistă, sunt afectate atenţia şi memoria, capacitatea de a face raţionamente şi de a lua decizii, creşte riscul de accidente, căderi.

Dependenţa de benzodiazepine şi perioada de sevraj

Intoxicaţia acută, în scop suicidar sau cea accidentală, este frecventă. Totuşi, mortalitatea cauzată de supradoză este de sub 1%.  Riscul letal creşte semnificativ atunci când benzodiazepinele sunt combinate cu alţi depresori ai sistemului nervos, cum este alcoolul.

În astfel de situatii, intervenţia presupune internare şi dezintoxicare, deci sevraj. Sevrajul apare evident  şi în caz de întrerupere voluntară a consumului.

Acest fenomen, care poate include un mare număr de manifestări, capătă pentru consumatorii cronici dimensiuni dramatice. Poate poate dura mai multe luni sau chiar mai mulţi ani.

Există documentare şi situaţii excepţionale când simptomele de sevraj erau prezente şi după 10 ani de la întreruperea consumului.

Aceste cazuri sunt excepţionale, nu pentru că este foarte puţin probabil să se întâmple aşa, ci pentru că majoritatea nu tolerează sevrajul perioade lungi de timp.

Stoparea consumului, mai ales când este una bruscă, riscă să ducă la un număr foarte mare de simptome care, fără a exagera, poate ridica suspiciuni în privinţa existenţei oricărei boli psihice sau somatice. Iată câteva astfel de simptome:

– Simptome psihice: anxietate, disforie, depresie (poate fi severă, cu ideaţie suicidară), nelinişte psihomotorie, tulburări de somn, depersonalizare, derealizare, convulsii, iritabilitate, agresivitate, senzaţii descrise ca “de electrocutare”, uneoi fenomene psihotice, confuzie.
– Simptome somatice: fasciculaţii şi spasme musculare, ameteală, tulburări de echilibru, tulburări de auz, ale mirosului şi gustului, dureri toracice, simptome de tip gripal, valuri de frig şi cald, dureri de cap, fatigabilitate, fotofobie, greaţă, vomă, scăderea apetitului, scăderea în greutate, creşterea tensiunii arteriale.

Oricare dintre cele enumerate mai sus poate fi un argument suficient ca persoana să reia consumul. Dar cum de regulă se asociază mai multe simptome, riscul de reluare a consumului este foarte mare.

Unele persoane au simptome minime sau nu au deloc simptome de sevraj. Această variaţie între pacienţi nu este deocamdată explicată.

Pentru cei mai mulţi, pe măsură ce sevrajul progresează şi după ce acesta încetează, apare o îmbunătăţire evidentă a dispoziţiei şi a cogniţiei şi, în general a simptomelor psihice şi fizice.

Supraapreciate de unii şi detestate de alţii, aceste substanţe situate aproape de graniţa dintre medicamente şi droguri  şi-au demonstrat eficacitatea de-a lungul anilor. Mai mult, se întâmplă ca atunci când alte medicamente sunt contraindicate, o benzodiazepină să fie soluţia de nişă sau chiar soluţia salvatoare. Nimeni nu contestă utilitatea, doar oportunitatea.

Consultant de specialitate: Dr. Ungureanu Corneliu, psihiatru, psihoterapeut