MindArchitect, despre legătura dintre minte și corp: „Primul pas, în orice proces de transformare, este conștientizarea”

De-a lungul anilor, cercetătorii au ajuns la un numitor comun și au reușit să demonstreze cu ajutorul studiilor că sănătatea mentală este la fel de importantă ca cea fizică. Mai mult, cele două se află într-o relație foarte strânsă și se pot impacta una pe cealaltă atunci când una dintre ele este neglijată. Despre importanța sportului pentru sănătatea minții ne-au vorbit mai multe cei de la MindArchitect.

CSID: Nu de puține ori am auzit că sportul este bun atât pentru minte, cât și pentru corp. Cum funcționează, în realitate, această relație?

MindArchitect: Există o multitudine de studii care ne arată impactul mișcării fizice pe mai multe niveluri.

Recomandări

Cu câți ani ne putem prelungi viața dacă mergem pe jos o oră pe zi. Studiile…

Secretele cercetătorilor în longevitate, pentru a trăi mult și sănătos. Ce nu ne spun, de fapt

Fiziologic:

• Îmbunătățește răspunsul imun
• Îmbunătățește sănătatea musculară
• Îmbunătățește densitatea osoasă

Emoțional:

• Contribuie la ameliorarea simptomelor de anxietate și depresie
• Îmbunătățește starea de spirit, indiferent de tipul de exercițiu

Mental:

• Contribuie la o gândire mai clară și stimulează performanța cognitivă
• Stimulează capacitatea de învățare și plasticitatea cerebrală

Psihologic:

• Stresul contribuie la reglarea nivelului de cortizol și la ducerea la bun sfârșit a răspunsului defensiv (luptă sau fugă)
• Contribuie la îmbunătățirea tenacității și a voinței

Așadar, în a construi o relație bună și pe termen lung cu sportul ne uitam la beneficii multiple, care contribuie la o viață mai sănătoasă și mai împlinitoare.

CSID: Ce efecte are mișcarea asupra sistemului nervos? Ar trebui ca atunci când ne simțim stresați sau anxioși, de exemplu, să ieșim să facem o plimbare sau să ne luăm echipamentul de sport și să pornim către sala de fitness sau la o clasă?

MindArchitect: Printre altele, mișcarea fizică contribuie la reglarea nivelului de cortizol și la ducerea la bun sfârșit a răspunsului defensiv de luptă sau fugă. Așadar, dacă trăim niveluri percepute ridicate de stres (mai ales dacă sunt perioade mai lungi în care resimțim asta, de zile sau săptămâni), mișcarea fizică e un instrument foarte util pentru a ne regla. Putem, desigur, porni spre sală sau ne putem plimba în proximitatea casei, orice este mai potrivit pentru noi și putem face în acel moment.

Dacă îți dorești să aprofundezi informații pe acest subiect, o poți face devenind membru premium pe https://premium.mindarchitect.ro

Recomandarea Mind Architect: https://premium.mindarchitect.ro/brain-food/cum-ne-recuperam-dupa-perioade-de-stres

CSID: Cât de mult ne ajută sportul sau mișcarea în sine să ne echilibrăm mental și emoțional?

MindArchitect: Dr. Sarah McKay, în Neuroscience Academy (curs, 2019), a cuprins un studiu care ne arată că exercițiul fizic, chiar și fără alte modificări în zilele indivizilor incluși în el, scade cu până la o treime încărcarea mentală. Asta diferă în funcție de tipul de sport, desigur. Sporturi precum ciclismul sau sporturile de echipă au efecte mai vizibile, dar chiar și mersul pe jos reduce încărcarea mentală cu aproape 20%. Așadar, pe scurt, orice formă de mișcare fizică, oricât de la îndemână, contribuie semnificativ la scăderea încărcării mentale și ne poate ajuta să păstram stresul perceput la niveluri mult mai gestionabile.

CSID: Pentru o persoană care nu este împrietenită cu sportul, cum poate fi convinsă să facă primii pași? Indiferent cât de mici ar fi ei.

MindArchitect: Depinde foarte mult de motivele pentru care persoana nu este împrietenită cu sportul.

Totuși, primul pas, în orice proces de transformare, este conștientizarea. Dacă nu suntem conștienți de existența unei probleme sau nevoi de schimbare, nu avem cum să facem schimbarea. Așadar, și în cazul unei astfel de persoane, primul pas ar fi să conștientizeze că există dificultăți în relația cu mișcarea fizică. De acolo, persoana poate hotărî dacă are nevoie de susținere din partea unui specialist în sport, a unui specialist în sănătate psihică sau dacă îi trebuie un bun planner în care să își organizeze sesiunile de sport.

CSID: Care ar fi triggerul de care am avea nevoie să ne motivăm să pornim la drum spre cea mai bună versiune a noastră? Iar aici mă refer pe toate planurile.

MindArchitect: În activitățile pe care le facem, avem două tipuri de motivații din care putem acționa:

• Away from (îndepărtează-te de) – motivație care funcționează prin identificarea unei amenințări și nevoia de a ne îndepărta de aceasta
• Towards (du-te către) – motivație care funcționează prin identificarea de obiective către care ne dorim să ne îndreptăm.

Când vine vorba de procese de transformare, se întâmplă adesea ca motivația pe care ne bazăm, începerea procesului să fie de tip “away from”. “Nu îmi place cum arăt”, “Nu îmi e bine la locul de munca”, “Nu mai vreau să mai fiu cu partenerul actual” etc. Problema cu motivațiile de tip “îndepărtează-te de” e ca, deși pot fi puternice si pot genera acțiune, ele dispar odată ce dispare amenințarea. Dacă nu îmi e bine la locul de muncă, acest tip de motivație mă va determina, poate, să plec de acolo, dar nu îmi va oferi claritate pentru ce loc de muncă îmi doresc, de fapt. Ceea ce ma supune riscului ca, deși am plecat de la un loc de munca în care nu îmi satisfăceam nevoile, în lipsa de claritate și direcție, să aleg în continuare unul care s-ar putea să fie tot nesatisfăcător.

Așadar, dacă ar fi să răspundem cât putem de scurt și simplu acestei întrebări, atunci îndemnul ar fi să ne găsim motivații de tip “towards” către care să mergem. Să avem claritate pe obiective pe care vrem să le îndeplinim, pe cum ne dorim ca viața noastră să fie mai bună, ce ne dorim de la partenerul de cuplu, de la locul de munca etc. Să acționăm dintr-un spațiu de “vreau să merg în această direcție”, mai degrabă decât de “vreau să fug de unde sunt acum”.

CSID: Vedem în întreaga lume povești ale centenarilor și suntem curioși care sunt secretele lor. Putem ajunge la vârsta de 100 de ani, de exemplu, dar nu dacă alegem să facem schimbări în viața noastră la 50 de ani, corect? Dacă în adolescență mai avem scăpări, privind dieta, stilul de viață, nopțile nedormite, care ar fi vârsta de la care ar trebui să ne preocupe mai longevitate și calitatea vieții astfel încât să prevenim efectele îmbătrânirii și să trăim mai mult?

MindArchitect: Longevitatea este ceva care poate fi adresat cu o serie de practici care se construiesc pe termen lung și pe mai multe planuri. Sigur ca sunt perioade în care e mai indicat să înceapă să ne preocupe acest subiect (cu cât mai devreme, cu atât mai bine). Cu toate acestea, sunt și perioade din viața noastră în care suntem mai puțini conștienți de efectele pe termen lung ale obiceiurilor, fie din perspectiva dezvoltării cerebrale sau a grupurilor, anturajului pe care îl avem în perioada adolescentei sau in “our 20s”.

Putem face lucruri care să ne crească speranța și calitatea vieții oricând, cu eficiență diferită la vârste diferite.

Dacă vorbim despre sport, la orice vârstă și în orice formă alegem să îl facem, nu are decât cum să contribuie la longevitate, alături de alte elemente extrem de importante, precum somnul, nutriția, conexiunea cu ceilalți, sensul, comunitatea.

CSID: Cât de importantă este „puterea exemplului” în raport cu copiii și adolescenții? Cum ar trebui să îi ajutăm să conștientizeze importanța mișcării și a unui stil de viață sănătos pentru o viață echilibrată și de calitate, inclusiv din punct de vedere emoțional?

MindArchitect:  Copiii învață foarte mult din comportamentele adulților din jurul lor. În prima parte a vieții (pana la 25 de ani), creierul nostru este foarte plastic, ceea ce îi permite să asimileze foarte multă informație și să facă schimbări cu mult mai multă ușurință decât o facem după vârsta de 25 de ani, când învățarea solicită ceva mai mult efort din partea noastră.

Așadar, pentru a construi relații bune ale celor mici cu sportul, este important să îi expunem și la informație despre beneficiile mișcării fizice, dar poate chiar mai important, să le facilităm dezvoltarea unui stil de viață care include sportul.

Ca părinți, putem să alocăm timp dedicat mișcării fizice în familie, fie că asta înseamnă mers la locul de joaca în parc, plimbare prin natură sau sporturi de echipă jucate în familie.

Ca educatori (sau instituții, aviz școlilor), e nevoie să începem să dăm importanță sportului. Să nu îl mai privim ca pe o materie neimportantă, opțională sau de la care elevii sunt încurajați să se învoiască. Să îl privim ca pe o materie esențială, în care elevii sunt încurajați să dezvolte abilități, nu rușinați dacă nu sunt deja foarte atletici.

CSID: Pe agenda anului 2024 se anunță Sense4FIT SUMMIT, cel mai mare eveniment de fitness, sănătate și wellbeing din Europa de Est. Cum este privit de voi acest eveniment și ce impact credeți că va avea asupra persoanelor care își doresc să facă o schimbare?

MindArchitect: În primul rând, ne bucurăm să fim parte a evenimentului. Asta ne arată că există focus nu doar pe componenta fizică a sportului, ci și pe modul în care el se integrează în tot ceea ce reprezintă organismul uman. Sperăm ca intersecția între perspective ale oamenilor care vin din performanța sportivă, dar și a celor preocupați să dezvolte programe de wellbeing, a celor care au mai mult focus pe mindfulness, dar și a celor care lucrează zi de zi cu oameni în procese de transformare, să ofere o imagine multifațetată celor care vor fi prezenți la eveniment.