A primi un diagnostic de cancer la sân poate fi un gând înfricoşător şi foarte mulţi dintre factorii de risc cunoscuţi ca fiind vinovaţi pentru declanşarea acestei boli pot fi controlaţi de noi. De aceea, de multe ori, femeile se ascund în spatele miturilor de tot felul. Acestea alimentează ideea conform căreia există lucruri simple pe care trebuie să le facem pentru a ne proteja de apariţia cancerului la sân.
Pentru că le-am denumit deja mituri, este clar că acestea sunt doar nişte cauze false, care nu fac altceva decât să ţină femeile din drumul către o adevărată şi benefică acţiune de prevenţie a cancerului la sân, notează Gândul.
Ideea că purtarea unui sutien cu balene poate conduce la apariţia cancerului de sân circulă în întreaga lumea încă din anul 1995. Atunci, Sydney Singer şi Soma Grismaijer au publicat o carte „Dressed to Kill” („Îmbracă-te mortal”) în care acestea vorbesc despre legătura care există între purtarea sutienului şi dezvoltarea cancerului la sân.
Cele două autoare nu sunt medici sau cercetători.
Ideile expuse de Singer şi Grismaijer nu au fost niciodată analizate de experţi medicali sau publicate în vreo revistă de specialitate. Ele au ajuns la concluziile expuse în respectiva carte în urma intervievării a peste 4.000 de americance, care le-a arătat că în cazul femeilor care nu purtau sutien şansele de dezvoltare a cancerului la sân erau de 1 la 68 de cazuri, în timp ce în cazul celor care purtau sutien 24 de ore pe zi rata de risc creştea la 3 din 4 femei.
Explicaţia lor a fost aceea că balenele sutienelor, acele sârme care susţin cupa, opresc circulaţia lichidului limfatic şi condc la umplerea sânilor cu toxine.
Oamenii de ştiinţă au criticat aspru „lucrarea” celor două, spunând că aceasta omite să aducă aminte despre factorii de risc principali în ceea ce priveşte riscul de dezvoltare a cancerului la sân, cum ar fi obezitatea.
Un studiu din 2014 derulat de unul dintre cei mai cunoscuţi cercetători ai problemei cancerului, Fred Hutchinson, de la Centrul pentru Cancer din Seattle, susţine că nu s-a găsit nicio explicaţie ştiinţifică în urma căreia să se poată vorbi despre purtarea sutienului ca fiind un factor de risc pentru apariţia cancerului de sân.
De asemenea, obstreticienii blamează acest mit, spunând că multe femei care dezvoltă această afecţiune ajung să se învinovăţească pentru că au purtat sutien.
Ideea că antiperspirantul caunzează cancer de sân este justificată fie prin explicaţia care spune că substanţele componente ale acestuia blochează transpiraţia, deci eliminarea toxinelor din sân sau prin faptul că sărurile de aluminiu din deodorante sunt absorbite în piele şi sporesc apariţia celulelor canceroase.
Sursa acestei idei pare a fi o păcăleală care a circulat prin e-mail şi care a alertat populaţia.
Această idee nu ţine cont de explicaţiile ştiinţifice care spun că substanţele care fac rău corpului nostru sunt eliminate prin intermediul ficatului şi al rinichilor, nu prin transpiraţie.
Aproape toate studiile care promovează ideea că antiperspirantul cauzează cancer la sân provin din rezultatele de la un singur laborator şi îl au ca unic autor pe medicul Philippa Darbre. Unul dintre aceste studii arată că aluminiul prezent în ţesutul sânului bolnav nu poate fi folosit ca element de referinţă pentru că nivelul acestei substanţe în sânul canceros nu a fost comparat cu nivelul existent la nivelul sânului sănătos.
Un studiu din 2002 în care au fost implicate 1.606 femei a arătat că nu există nicio legătură între utilizarea antiperspirantelor şi dezvoltarea cancerului la sân. Un alt studiu din 2006 a făcut o comparaţie între o serie de femei bolnave şi unele sănătoase şi a arătat că 82% dintre femeile care nu sufereau de cancer la sân foloseau antiperpirant, în timp ce în tabăra cealaltă doar 52% dintre femei foloseau. Aceste procente contrazic o dată în plus teoria conform căreia deodorantul sporeşte riscul de apariţie a cancerului la sân.
Depistarea la timp a cancerului de sân reduce riscul de mortalitate cu până la 25%, ceea ce face ca mitul care pune cancerul pe seama radiaţiilor emise de aparatele folosite pentru realizarea mamografiilor unul extrem de periculos.
Mamografiile sunt cea mai la îndemână metodă de depistare precoce a celulelor canceroase la nivelul sânului. Medicii asigură că o expunere timp de 20 de minute pe an la radiaţiile emise de un aparat pentru mamografii nu prezintă niciun fel de risc, femeia fiind expusă la un număr de radiaţii mai mic decât în cazul unei ecografii şi, cu siguranţă, insignifiant în ceea ce priveşte riscul de apariţie a cancerului la sân.
Mamografiile pot fi înfricoşătoare şi periculoase doar prin prisma faptului că pot scoate la iveală un diagnostic nedorit, dar nu pentru că sunt un factor de risc în ceea ce priveşte apariţia cancerului. Femeile din întreaga lume sunt sfătuite să îşi facă o mamografie o dată pe an, pentru a ţine sub control potenţiala apariţie a unei boli care se dovedeşte, în cele mai multe dintre cazuri, necruţătoare.