Se spune că un consum excesiv de dulciuri duce la diabet. Dar v-aţi întrebat vreodată cât de adevărat este? Acesta este doar unul dintre miturile apărute în jurul bolii caracterizate prin valori crescute ale concentraţiei glucozei în sânge (hiperglicemie) şi dezechilibrarea metabolismului.
Dr. Oana Dumitrache, medic specialist diabet, nutriţie şi boli metabolice, ne explică ce alte mituri despre diabet sunt cunoscute în rândul pacienţilor.
Nimic mai fals! Din contră, carbohidraţii sunt benefici în regimul alimentar cu rol de prevenţie a diabetului, deoarece reglează nivelul de zahăr din sânge.
Important este însă să alegem alimentele bogate în carbohidraţi sănătoşi, cum sunt fructele, legumele şi cerealele integrale bogate în vitamine, minerale, fibre şi să evităm alimentele hiperprocesate, pline cu zahăr şi adaosuri complet dăunătoare organismului.
Acest mit circulă de ceva vreme printre noi, dar nu este deloc adevărat. Adevărul este că aceşti îndulcitori au o putere mult mai mare de îndulcire decât zahărul, prin urmare este nevoie de o cantitate mult mai mică pentru a ne satisface pofta de dulce. Acest lucru poate însemna o reducere semnificativă a numărului de calorii, deci o greutate normală, risc minim de obezitate – factorul principal al apariţiei diabetului.
Există numeroase tipuri de îndulcitori, însă lista aprobată de Asociaţia Americană de Diabet include doar următoarele produse ca fiind sănătoase: zaharina, aspartamul, acesulfamul K, sucraloza, stevia rebaudiană.
Un medic specialist diabetolog vă poate îndruma în alegerea celui mai potrivit îndulcitor pentru regimul vostru alimentar.
„Nu neapărat, nu există o relaţie directă între cele două. Dacă aveţi însă o dietă hipercalorică, bogată în grăsimi şi cu multe dulciuri concentrate, acest lucru vă face să creşteţi excesiv în greutate”, explică Dr. Oana Dumitrache.
Dulciurile, mai ales cele rafinate, predispun la acumularea kilogramelor nedorite, iar riscul de a face diabet zaharat de tip 2 este mai mare în asociere cu obezitatea.
Aşadar, diabetul poate fi atât o tulburare alimentară, cât şi o tulburare a celor trei tipuri de metabolism (proteic, lipidic şi glucidic). În general, în cazul apariţiei diabetului, primul profil care se alterează este profilul lipidic, apoi cel glucidic, după care cel proteic.
Greşit. Diabetul zaharat de tip 2 poate fi moştenit pe cale genetică, şansele de transmitere fiind mai mari pe cale paternă, dar cu toate acestea depinde mai mult de factorii de mediu decât de cei genetici.
De regulă, preponderenţa de apariţie a diabetului, mai ales după vârsta de 40 de ani, este mult mai mare în cazul pacienţilor care au tatăl sau bunicul patern diabetic.
Dacă există doar la mamă sau pe linie maternală, preponderenţa este mai redusă, dar acest lucru nu înseamnă că nu poate apărea.
Fals. Diabetul de tip 1 si diabetul de tip 2 sunt boli ce au caracteristici diferite, de la factorii care conduc la apariţia bolii până la manifestarea ei.
Diabetul de tip 1 apare prin distrugerea sistemului autoimun, iar această formă de diabet se poate instala încă din copilărie, din fragedă pruncie, până la vârsta de 30-35 de ani.
Diabetul de tip 2 apare însă cu preponderenţă după vârsta de 40-45 de ani şi, în cele mai multe cazuri, este asociat cu o tulburare alimentară (ce conduce la acumularea excesului ponderal).
Fals. Diabetul este disfuncţia întregului sistem vascular din organism şi, în general, afectează vasele mici de la nivelul organismului. Astfel, ochiul şi retina, în mod special, sunt primele afectate într-un diabet dezechilibrat.
De aceea, pacienţii cu diabet dezvoltă frecvent retinopatie diabetică, iniţial neproliferativă, apoi proliferativă, care poate duce la orbire. S-a observat că cea mai proponderentă frecvenţă a orbirii la adulţi este cauzată de diabetul zaharat de tip 2.
La nivel mondial, nu există date certe de vindecare a diabetului zaharat tip 2, dar putem vorbi despre ameliorare până la remisia bolii şi de menţinere în nişte valori apropiate de normal. Acest lucru este posibil datorită chirurgiei metabolice, ce are ca scop atât pierderea în greutate (pacientul pierde între 50-100% din excesul ponderal), cât şi remisia comorbidităţilor precum diabetul zaharat de tip 2.
„Chirurgia metabolică ne ajută să scădem foarte mult procentul de adipocite şi de grăsimi din organism şi, totodată, să ameliorăm şi disfuncţia metabolică. Prin această operaţie, tulburarea metabolică dată de metabolismul lipidelor, care este şi el clar implicat în patogeneza diabetului, se remite într-un procent foarte mare”, menţionează medicul Oana Dumitrache.