Nervul vag și importanța lui pentru identificarea pericolelor

Te-ai gândit vreodată că organismul uman este atât de bine pus la punct, încât reușește să identifice pericolul – atât în situații, cât și în oameni? Și că un rol important în toate acestea îl are nervul vag în jurul căruia Dr. Stephen Porges a creat teoria polivagală. Iată tot ce ar trebui să știi despre ea!

Puțină anatomie

Sistemul nostru nervos este o structură complexă care adună informații din tot corpul și ne coordonează activitatea. Sistemul nervos central este format din creier (adică o structură compusă din miliarde de neuroni interconectați ce funcționează ca centrul de coordonare pentru aproape toate funcțiile corpului nostru, fiind și sediul intelectului) și măduva spinării (acea rețea de fibre nervoase care conectează majoritatea părților corpului la creier).

Sistemul nervos periferic este format din toți nervii din afara creierului și măduvei spinării. Poate fi clasificat în două sisteme distincte: sistemul nervos somatic (voluntar) și sistemul nervos autonom (involuntar).

Recomandări

5 motive pentru care te doare în piept și care nu au nimic de-a face cu…

Funcționează cu adevărat? Ce se întâmplă dacă pui usturoi în nas pentru congestie

Indicii de pericol

Sistemul nostru nervos autonom (sistemul involuntar care ajută la controlul respirației, ritmului cardiac, al digestiei și salivației) este complex și întotdeauna ocupat. În plus față de funcționarea acestor funcții importante în corpul nostru, cum ar fi să ne ajute să respirăm, să ne ajute inima să pompeze sânge și să digerăm mâncarea, sistemul nostru nervos autonom ne ajută și să scanăm, să interpretăm și să răspundem la indicii de pericol.

Există două sisteme separate care funcționează în cadrul sistemului nostru nervos autonom care ne ajută să citim și să răspundem la indicii de pericol:

Sistemul nervos simpatic – responsabil pentru activarea glandelor suprarenale pentru a elibera epinefrină în fluxul nostru sanguin, cunoscut și sub numele de val de adrenalină. Când vedem un șarpe, sistemul nostru nervos simpatic va citi reperul potențialului pericol și ne va determina corpul să răspundă, eliberând adrenalina. Prin urmare, reacția firească va fi să ne îndepărtăm imediat de șarpe.

Sistemul nervos parasimpatic este implicat în calmarea corpului, conservarea energiei pe măsură ce începe să facă diverse acțiuni precum încetinirea ritmului cardiac, reglarea digestiei și scăderea tensiunii arteriale. Îndată ce înțelegem că un indiciu nu este periculos, corpul nostru începe să se calmeze cu ajutorul sistemului nostru nervos parasimpatic.

Nervul Vag

Teoria polivagală a profesorului Stephen Porges este construită în jurul nervului vag. Acesta este al zecelea nerv cranian, un nerv foarte lung, care începe la nivelul medulei oblongata (situată în partea inferioară a creierului, așezată chiar deasupra locului în care creierul se conectează cu măduva spinării). Există două părți ale nervului vag: dorsală (în spate) și ventrală (în față), iar acestea se întind în tot corpul nostru, fiind considerat nervul cu cea mai largă distribuție din corpul uman.

Ce este neurocepția?

În teoria polivagală, Dr. Porges descrie procesul în care circuitele noastre neuronale citesc indicii de pericol din mediul nostru ca fiind neurocepție. Prin acest proces de neurocepție, noi scanăm involuntar situațiile și oamenii din jurul nostru și aflăm dacă ne inspiră siguranță sau teamă.

Ca parte a sistemului nostru nervos autonom, acest proces se desfășoară fără ca noi să fim măcar conștienți că se întâmplă. Așa cum suntem capabili să respirăm fără a fi nevoiți să ne reamintim constant că trebuie să facem acest lucru, suntem capabili să ne scanăm mediul pentru a găsi indicii fără să ne amintim acest lucru și să dăm acest ordin.

Nervul vag are un rol deosebit în timpul procesului de neurocepție. În timpul acestuia, ambele părți ale nervului nostru vag pot fi stimulate. S-a constatat că fiecare parte (ventrală și dorsală) răspunde în moduri distincte pe măsură ce scanăm și procesăm informațiile din mediul nostru și interacțiunile sociale.

Partea ventrală (frontală) a nervului vag răspunde la indicii de siguranță din mediul și interacțiunile noastre. Susține sentimentele de siguranță fizică și de a fi conectat emoțional în siguranță cu ceilalți oameni.

Partea dorsală a nervului vag răspunde la indicii de pericol. Ne introduce într-o stare de autoprotecție. În momentele în care s-ar putea să experimentăm un indiciu de pericol extrem, putem să ne închidem în noi înșine și să nu avem nicio reacție, un indiciu că nervul nostru vagal dorsal a preluat sarcina. Este ceea ce se numește “freeze” din cele trei acțiuni ce le poate face o ființă umană în fața unui pericol: “fight” ( se luptă cu pericolul), “flight” (fuge din fața pericolului) sau “freeze”, nu reacționează în niciun fel, pur și simplu “îngheață”.

Teoria polivagală

Este interesant de știut că acest nerv vag poate influența nervii cranieni, care la rândul lor dictează abilitatea noastră de a socializa prin schimbarea expresiei feței și tonalitatea vocii. Această teorie a profesorului Stephen Porges despre importanța nervului vag în identificarea pericolului și în conexiunile sociale pe care le cream merită să fie aprofundată de toți cei ce sunt interesați de felul în care inconștientul ne poate influența viața socială!