De ce apare durerea de călcâi și cum se tratează

Durerea de călcâi este un motiv des întâlnit de prezentare la medicul specialist. Apariţia durerii călcâiului poate avea multiple cauze, printre care putem enumera fasceita plantară, o fractură de stres, o afectare a tendoanelor sau a ligamentelor articulaţiei gleznei, o artrită sau neuropatia Baxter.

Ce este neuropatia Baxter?

Această afecţiune reprezintă o suferinţă a nervului calcanean inferior cunoscut şi ca nerv Baxter, fiind descrisă prima dată în 1984 de Baxter şi Thigpen. Acest nerv este o mică ramură a nervului plantar lateral ce apare imediat sub maleola internă şi coboară pe faţa medială sau internă a călcâiului, pentru a se distribui unui mic muşchi al acestei regiuni denumit abductor al degetului mic.

Cum apare suferinţa acestui nerv?

În traiectul său, nervul trece prin spaţii înguste formate între muşchi (cum este abductorul halucelui), os (calcaneul) şi tendoane (fascia plantară), astfel încât el poate suferi o compresie în raport cu acestea.

Recomandări

Genunchiul alergătorului sau sindromul de tract iliotibial: simptome, diagnostic şi tratament

Există şi factori predispozanţi, cum ar fi:

• Obezitatea – aceasta este, în majoritatea cazurilor, principala cauză a durerilor de călcâi. Obezitatea acţionează în două direcţii: sistemic, prin suprasolicitarea gleznei prăbuşeşte bolta plantară şi comprimă muşchi şi nervi, şi local, prin comprimarea nervului şi inflamarea fasciei plantare.
• Creşterea anormală a musculaturii în zonă (hipertrofie musculară)
• Piciorul plat (platfus) – este o condiţie medicală în care arcada sau scobitura tălpii lipseşte, ceea ce ar putea cauza disconfort sau durere la nivelul membrelor inferioare, precum şi agravarea unor afecţiuni cum ar fi tendinita achileană, artrita de gleznă sau la nivelul picioarelor, degetul „în ciocan”, tendinita tibială posterioară, sindromul de stres tibial, fasceita plantară (o inflamaţie a ligamentelor din tălpi).
• Fasceita plantară – adică inflamaţia fasciei plantare, ligamentul care uneşte călcâiul cu degetele. Este mai des întâlnită la persoanele supraponderale, la alergători de performanţă şi la cei care poartă pantofi cu sprijin inadecvat.

Care sunt simptomele neuropatiei Baxter?

Printre cele mai comune manifestări ale neuropatiei Baxter se numără:

• Durerea localizată pe faţa internă (medială) a călcâiului, atât spontan, cât şi la atingere;
• Absenţa durerii dimineaţa la trezire, aceasta crescând în intensitate pe parcursul zilei;
• Durerea apare şi la teste efectuate de medicul specialist ortoped, cum ar fi testul Phalen;
• Senzaţii de furnicătură, arsură sau amorţeală a tegumentului feţei interne a gleznei şi a călcâiului.

Cum se stabileşte diagnosticul corect?

Pentru a stabili cu exactitate un diagnostic corect, clinic şi imagistic, este nevoie de o echipă multidisciplinară formată din medicul ortoped, neurolog şi radiolog.

Pentru a elimina celelalte potenţiale cauze de durere calcaneană, pe lângă examenul clinic efectuat de către medicul ortoped, se poate apela la o examinare prin electromiografie realizată de medicul neurolog şi la o investigaţie prin rezonanţă magnetică (RMN) efectuată de radiolog.

În ce constă tratamentul neuropatiei Baxter?

În majoritatea situaţiilor, neuropatia Baxter este o consecinţă a presiunii continue exercitată de greutatea corporală excesivă asupra zonei călcâiului, dar şi de efortul fizic intens (cum ar fi, de exemplu, în cazul sportivilor de performanţă, halterofili, atleţi etc.).

Din acest motiv, prima indicaţie terapeutică este scăderea în greutate printr-un regim hipocaloric şi limitarea efortului fizic.

De asemenea, se poate recurge la metode care ameliorează temporar durerea, cum ar fi:

• Purtarea de talonete personalizate care limitează hiperpronaţia şi preiau din greutatea corpului;
• Kinetoterapie concentrată pe regiunea muşchiului triceps sural (regiunea gambei);
• Fizioterapie locală.

Tapingul cu benzi kinesiologice ar putea fi, de asemenea, o opţiune pentru durerea de călcâi, dar până la acest moment nu există studii ştiinţifice care să ateste eficienţa acestor benzi. În plus, benzile kinesiologice sunt contraindicate în cazul persoanelor care au răni deschise, tromboză venoasă profundă, diabet, piele sensibilă.

La recomandarea medicului pot fi administrate şi antiinflamatoare nonsteroidiene sau anticonvulsivante, dar numai în doze şi perioade de timp bine stabilite, deoarece pot avea reacţii adverse şi nu tratează cauza, ci doar efectul, iar asta pe termen scurt.

Infiltraţiile cu corticosteroid şi lidocaină pot reduce temporar durerea, însă trebuie menţionat că acestea prezintă şi anumite reacţii adverse sau contraindicaţii. Din acest motiv, medicul trebuie să îi prezinte pacientului atât potenţialele beneficii, cât şi riscurile acestor infiltraţii cu cortizon.

Cât priveşte infiltraţiile cu plasmă îmbogăţită cu trombocite (PRP – Platelet-Rich Plasma), această metodă experimentală nu beneficiază momentan de studii ample care să îi confirme eficienţa şi siguranţa.

Dacă pacientul nu răspunde favorabil la terapia conservatoare şi nici nu face eforturi pentru a slăbi, se poate recurge, ca ultimă soluţie, la ablaţia ecoghidată cu radiofrecvenţă a nervului Baxter sau la decompresia chirurgicală a nervului, intervenţie care poate fi realizată şi endoscopic.