Obezitatea- ce se ascunde în spatele cifrelor?

Obezitatea este asociată cu o gamă largă de probleme de sănătate precum bolile cardiovasculare, diabet de tip 2 sau probleme de sănătate mintală. Organizaţia Mondială a Sănătăţii spune că ne confruntăm cu o adevărată epidemie de obezitate, avertizând instituţiile publice din toate statele să includă acest capitol în programele naţionale de sănătate. Iată, în cele ce urmează ce spun cifrele despre obezitate şi cum se traduc în realitate statisticile seci.

Mai bine de 13 % din populaţia adultă se confruntă cu excesul ponderal. Asta înseamnă că 1 adult din 10 este obez. 2,8 milioane de oameni mor anual de boli asociate obezităţii – adică de două ori populaţia Bucureştiului.

Cum definim obezitatea?

O persoană obeză este definită ca având un indice de masă corporală (IMC) mai mare de 30. Adică: o persoană, indiferent de sex, cu o înălţime de 1,65 m care cântăreşte 90 de kg suferă de obezitate de gradul1.
Obezitatea, conform ghidurilor internaţionale, se împarte în trei categorii:

Recomandări

Prelungirea speranţei de viaţă: alimente pe care să le consumi pentru a reduce riscul de îmbolnăvire

Ce fel de dietă trebuie să urmezi dacă ai probleme cu inima. Toţi medicii prezenţi la…

• Obezitatea de gradul unul – IMC 30-34
• Obezitatea de gradul doi – IMC –35 -39
• Obezitatea de gradul trei – IMC 40 şi peste – denumită şi obezitate morbidă.

Obezitatea ucide mai multe persoane decât au făcut-o episoadele de foamete

Evoluţia obezităţii are aspecte extrem de interesante. Considerată, acum câteva decenii, ca o caracteristică a ţărilor cu un nivel de prosperitate ridicat, obezitatea ajuns astăzi comună şi tarilor sărace sau cu un nivel mediu de dezvoltare. Din 1975 până în 2020 – adică în 45 de ani, rata obezităţii s-a triplat, iar ceea ce este şi mai îngrijorător este faptul că, în acelaşi interval de timp, obezitatea la copii a crescut de 7 ori.

Paradoxal, obezitatea şi malnutriţia coexistă în cadrul aceloraşi societăţi, regiuni sau chiar gospodării. Iar reprezentanţii OMS subliniază că, la ora actuală, obezitatea ucide mai multe persoane decât a făcut-o foametea, de-alungul istoriei.

Obezitatea în Romania

Peste 70 % din populaţia României se confruntă, la ora actuală, cu probleme de greutate – asta însemnând peste 13 milioane de adulţi. 36% din ei sunt declarate persoane obeze – echivalentul a aproximativ 5 milioane de locuitori.

Sarea în bucate – un pericol!

Pe lângă tendinţa înregistrată şi la nivel internaţional, de a înlocui preparatele tradiţionale cu alimente importate, ultraprocesate şi de tip fast food sau semipreparate, românii au un alt obicei dăunător: consumul exagerat de sare. Statisticile arată că în România se consumă o cantitate dublă de sare – peste 10 grame pe cap de locuitor, zilnic. Recomandările sunt de maxim 5 g pe zi.

Efectele consumului excesiv de sare sunt retenţia de apă, creşterea tensiunii arteriale şi creşterea consumului de alimente peste necesarul caloric, din cauza gustului accentuat pe care sarea îl conferă mâncării.

Statisticile spun că peste jumătate din adolescenţii români nu consumă zilnic fructe şi legume, ceea ce îi plasează pe ultimul loc în rândul ţărilor din Uniunea Europeană. Aceeaşi poziţie codaşă se înregistrează şi în cazul persoanelor care practică activităţi fizice regulate – puţin peste un milion de persoane fac mişcare în România.

Factorii de risc în obezitate

Obezitatea apare ca urmare a unei combinaţii de cauze. Din ce în ce mai des, primul factor menţionat nu mai este stilul de viaţă şi alimentaţia, ci factorul genetic. Ceea ce nu este neapărat o veste bună, o scuză sau o justificare pusă pe seama a ceva ce nu putem deocamdată controla – moştenirea familială. Consecinţa este că, odată ce părinţii sunt obezi, există şanse foarte mari ca şi copiii lor să sufere de obezitate.

Pe de altă parte, educaţia medicală şi igiena alimentară sunt noţiuni prea puţin abordate la nivel de politici publice sau în mediu familial. Copiii şi adulţi fac prea puţină mişcare, iar familiile care verifică cu adevărat etichetele produselor din coşul de cumpărături este dramatic de mic.
În acelaşi timp, accesul neîngrădit la băuturile carbogazoase completat cu posibilitatea producătorilor de a expune reclame fără restricţii au condus la apariţia obezităţii infantile de la vârste foarte mici.

De ce trebuie să ne îngrijoreze cifrele?

Până acum un secol, expresia grasă şi frumoasă se aplica unei persoane considerate aparţinând unei clase potente financiar. Cu alte cuvinte, o persoană cu acces nelimitat la resurse alimentare de calitate. Astăzi însă se înregistrează fenomenul invers: familiile cu venituri medii şi ridicate sunt preocupate de un stil de viaţă sănătos, îşi permit alimente atent selectate, cu calităţi nutriţionale ridicate, provenienţă controlată.

În schimb, familiile numeroase, cu venituri mici, îşi procură hrana din surse ieftine, căutând produse care conferă saţietate, sunt uşor de preparat, dar au minim de beneficii nutriţionale – făinuri, paste, cartofi prăjiţi, mezeluri ultraprocesate etc.
La ora actuală, 1 din 10 copii suferă de obezitate, în Romania, iar specialiştii spun că 20 % din aceştia vor avea afecţiuni cardiovasculare, ale sistemului osos, muscular şi endocrin. 4 din 5 copii obezi nu se mai recuperează niciodată, iar la maturitate apelează la chirurgia bariatrică, dar mulţi dintre ei devin din nou supraponderali.

Ce e de făcut?

În primul rând, conştientizarea riscurilor pe care le implică obezitatea mai ales în cazul copiilor. Educarea părinţilor în acest sens poate scuti copilul de  frustrările impunerii unui regim alimentar, care vin la pachet cu o lipsă de stimă de sine, performanţe şcolare reduse, instalarea timpurie a depresiei.

Un copil care învaţă corect din familie cum să facă alegeri alimentare se va descurca foarte bine şi în alegerea mediului său social, în îndeplinirea sarcinilor şcolare şi în relaţionare.
Există câteva lanţuri de supermarketuri în România care nu permit accesul copiilor sub 14 ani fără un adult, dar această măsură nu este suficientă, câtă vreme specialiştii sunt îngrijoraţi de vârstele extrem de fragede de la care cei mici primesc „bani de buzunar” şi, mai ales, permisiunea de a-şi cumpăra tot ce-şi doresc de la diverşi comercianţi.

În acelaşi timp, deşi există o legislaţie precisă în acest sens, în mod real nimeni nu verifică cu adevărat ce produse pun la dispoziţia elevilor chioşcurile din incinta sau imediata apropiere a şcolilor.
În concluzie, propria luptă a adultului obez cu greutatea ar trebui să fie o motivaţie suficient de puternică pentru a înţelege că este o situaţie care devine infinit mai grea în cazul unui copil.