Specialiști, despre originea mișcării antivaccin: Toți ne credem niște Leonardo da Vinci

Vehemența cu care oamenii resping vaccinurile în ultimele decade este consecința unui fenomen global, a unor factori atât prevenibili, cât și imposibil de stopat, precum și a comunicării defectuoase din partea comunității științifice, a autorităților și a mass-mediei.

Acum, aproape oricine are la dispoziție un telefon smart, acces nelimitat la internet și la studii pe care le citește, dar nu întotdeauna le și pricepe – sau pricepe numai ce îi convine ori îi confirmă convingerile. Acest fenomen poartă numele de bias cognitiv de confirmare și este, practic, o deformare a modului în care percepem realitatea, o eroare de judecată.

Multe persoane fără pregătire medicală își „întăresc” propriile ipoteze și credințe aducând în discuție informații trunchiate din studii despre vaccinare și despre efectele catastrofale ale vaccinurilor, dar fără a lua în seamă informațiile ce le pot contrazice pe acestea. Astfel devin imune la orice dovadă contrarie: Eu știu cel mai bine, uite ce spune studiul ăsta: vaccinurile omoară.

Recomandări

VACCINAREA (I). Frica de reacții adverse și lipsa de garanție a efectului curativ

VACCINAREA (II). Internetul, sursă de anecdote trunchiate și pline de dramatism despre catastrofe postvaccinale

Dar „sâmburii” discordiei în ceea ce privește neîncrederea populației în vaccinare nu se rezumă doar la aceste aspecte. Am identificat câțiva dintre factorii care au dus la acest fenomen global – căci refuzul vaccinării nu este o problemă doar în România, ci peste tot în lume – și am întrebat 6 specialiști ce părere au și care sunt soluțiile pentru a putea depăși acest obstacol.

Răspund întrebărilor:

• Yolanda Crețescu, psiholog clinician și psihoterapeut adlerian, fondatoarea depreHUB și președinta Asociației Happy Minds (yolandacretescu.ro)
• Dr. Irina Costache, medic primar pediatru (mamicapediatru.ro)
• Prof. dr. Mirela Manea, medic primar psihiatru la Spitalul Clinic „Dr. Al. Obregia” (spital-obregia.ro)
• Barbu Mateescu, sociolog specializat în sociologie urbană și politică (autor de articole de opinie în gandul.ro)
• Prof. Răzvan Cherecheș, Directorul Centrului pentru Politici de Sănătate de la Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca (publichealth.ro)
• Radu Umbreș, antropolog SNSPA, doctor în antropologie socială la University College London (iscoada.com)

Negarea vaccinării, asociată cu o mitică reîntoarcere la „modalitățile vechi, străbune, din moși-strămoși” de a rezolva probleme medicale

CSID: Credeți că evoluția sau, mai bine spus, revoluția tehnologică a avut o influență în ceea ce privește atitudinea ostilă față de vaccinuri și medicina alopată în general?

Barbu Mateescu: Da, este un motiv important. Negarea vaccinării este asociată în România și nu numai cu o mitică reîntoarcere la „modalitățile vechi, străbune, din moși-strămoși” de a rezolva probleme medicale. Lumea se mișcă prea repede pentru foarte mulți oameni, nu numai în România. Și nu numai vârstnici. Reflexul este unul fetal, de închidere a ochilor și de retragere la realități mai simple.

Prof. dr. Mirela Manea: Evoluția bolilor de-a lungul secolelor a suferit modificări. Din ce în ce mai mult are loc o diseminare a informației în media legat de bolile infecțioase, de evoluție, riscuri. Cercetătorii, în mare măsură, au reușit să ajute omenirea în încercarea de menținere a unei stări de sănătate relativ stabile prin crearea de vaccinuri, dar și terapii specifice. Cum este mai ușor să previi, nu să tratezi, vaccinarea se impune acolo unde se poate. Datorită ei s-au eradicat boli așa cum este variola.

Radu Umbreș: Spre deosebire de alte proceduri medicale, vaccinarea este contraintuitivă, iar efectele ei sunt greu de perceput în mod direct. Vaccinarea presupune injectarea unor substanțe străine în corp, ceea ce activează mecanismele noastre mentale de evitare a patogenilor – ne temem de sânge, fluide corporale, răni etc.

Vaccinarea are un rol preventiv, nu unul curativ, ceea ce face ca legătura cauză-efect să fie greu de evaluat de nespecialiști. Mai mult, suntem mai dispuși să judecăm negativ dacă cineva face ceva și rezultatul este negativ, decât dacă cineva nu face ceva și rezultatul este negativ, ceea ce duce la o evaluare mai puternică a efectelor secundare ale vaccinurilor decât a efectelor principale ale nevaccinării.

Pentru cei care încep dintr-o poziție de scepticism privind vaccinurile, mediul online va oferi o comoară de surse care să le legitimeze poziția

CSÎD: În spațiul online, toți avem o voce, toți ne putem da cu părerea despre orice, chiar dacă nu avem, poate, pregătirea necesară, cunoștințele să abordăm un anume subiect. În cazul de față, vaccinurile, modul în care funcționează. Este spațiul online un super-spreader de informații trunchiate, false, periculoase?

Barbu Mateescu: Da, spațiul online le permite oamenilor care dețin păreri minoritare – și pe care le chestionează ei înșiși – să capete curaj, întrucât ei percep că există și alții care au același punct de vedere.

Prof. dr. Mirela Manea: Începem cu toții să ne obișnuim cu spațiul online, mai ales în ultima perioadă, din cauza „conviețuirii” cu virusul SARS-CoV-2. Spațiul acesta este locul în care fiecare poate să își spună părerea despre orice, indiferent de pregătire.

Românul are o vorbă: „La fotbal și la medicină se pricepe toată lumea.” Argumentele în cazul emiterii de păreri variază în funcție de fiecare persoană. Fie că vorbesc din experiența personală (caz singular), fie că vorbesc din auzite, fie consultă pe internet opiniile altora, vor avea recomandări cu „argumente” într-o anumită direcție.

Fiecare are dreptul la părerea lui, dar în momentul în care încearcă și se luptă ca această părere să fie preluată de cât mai mulți, încep să se erijeze în lideri de opinie. Interpretarea diverselor evenimente (în număr mic) apărute postvaccinare pot fi luate drept acțiuni intenționate în mod eronat. Fiecare are dreptul să hotărască pentru el, dar nu și pentru alții și, implicit, să le pună viața în pericol.

Dr. Irina Costache: Avem inclusiv noi, medicii, colegi sau „personalități” care au fost la conducerea Colegiului Medicilor care o iau pe arătură și spun tot felul de aberații în spațiul online și lumea îi ascultă, pentru că, chipurile, au autoritate.

Radu Umbreș: Avem impresia că ne căutăm informație în mod obiectiv, dar de cele mai multe ori ne căutăm dovezi care să justifice ceea ce deja credem. Pentru cei care încep dintr-o poziție de scepticism privind vaccinurile, mediul online va oferi o comoară de surse care să le legitimeze poziția. Oamenii vor găsi pe alții care cred în aceleași lucruri, vor scormoni după dovezi ce emulează poziții științifice, cazuri disparate ce confirmă că au dreptate să refuze vaccinurile. La asta se adaugă lipsa de încredere în elite și în experți, un fenomen global care duce la populism și mișcări extremist-iraționale.

Comportamente nevrotice, ipohondrie, obsesii, fobii, paranoia, halucinații

CSID: Există o corelație între tulburările psihice și negarea realității evidente, respectiv a beneficiilor aduse de vaccinuri umanității?

Prof. dr. Mirela Manea: Acest subiect poate fi larg dezbătut, în sensul că unele tulburări psihice pot să determine comportamente diferite față de majoritatea oamenilor. Modificările comportamentale la persoanele cu tulburări psihice pot fi urmarea ideilor și convingerilor lor care sunt neconforme cu realitatea. Când discordanța este flagrantă, atunci atrage atenția anturajului.

Yolanda Crețescu: La acest capitol voi detalia, pentru că este important să știm de unde izvorăsc temerile legate de vaccin, de ce ajungem să le respingem, dar și ce impact are asupra noastră nevoia permanentă de a simți că deținem controlul.

Deseori întâlnesc polemica vaccinului – în cabinet, în viața personală, în familia prietenilor și chiar în temerile mele ca părinte – pentru că avem tendința să vedem subiectiv viața.

Ce este însă vaccinul: soluție sau sursă de anomalii medicale viitoare?

Vaccinul este și soluție medicală, și evoluție, și un pas uriaș în fața anihilării unor boli care altădată erau fatale, însă răspunsul 100% corect nu există. Ca în orice alt demers, și în cel medical poate exista o rată de eroare acceptată atunci când beneficiul general este mai mare decât consecința abaterii standard, spune statistica.

Dar ce te faci când tocmai tu, copilul tău, ruda ta este abaterea aceasta standard?! Ce te faci dacă citești despre erori medicale în care un copil a rămas cu un handicap pe viață sau când starea de sănătate a cuiva a fost afectată? Haideți să vedem de ce reacționăm așa!

Ce facem noi, în general, dacă nu putem controla viitorul? Este despre vaccin sau despre iluzia că dacă noi controlăm viitorul, vom putea fi absolut fericiți sau sănătoși?! Ce facem noi, oamenii, când nu putem controla viitorul? Oare mai facem copii dacă nu știm că vor fi fericiți sau sănătoși toată viața? Ne mai căsătorim dacă nu știm că va ține căsnicia până la sfârșit? Mai facem credit la bancă pentru casa visurilor noastre dacă nu avem certitudinea veniturilor pe următorii 30 de ani? Mai începem chimioterapia dacă nu avem certitudinea că vom distruge cancerul din noi și viața va continua mulți ani?

De fapt, nu despre vaccin este vorba, ci despre perceperea amenințării la nivel inconștient în care ne este frică să mai luăm decizii.

Din punct de vedere fiziologic, vaccinul este doar un produs medicamentos, biologic, care are ca scop inducerea unui răspuns imun, deci, implicit, o proiecție imună, dobândită la o anumită boală infecțioasă. Odată cu administrarea, corpul reacționează și produce un răspuns imun de apărare, care poate fi interpretat ca fiind o boală. Acesta este însă un proces firesc, nu o boală. Este reacția organismului la acest agent patogen care poate să ne protejeze în viitor. Dar pentru că de multe ori ajungem să interpretăm eronat aceste reacții ale organismului, tragem și concluzia greșită că vaccinul ne îmbolnăvește.

Din punct de vedere psihologic, înainte de a acționa, este nevoie să analizăm și să ne înțelegem reacția cu privire la vaccinare. Modul subiectiv în care ne raportăm la eveniment ne face diferiți și ne face să reacționăm divers în fața aceluiași stimul.

Uneori, din dorința de a deține controlul, reacția poate depăși firescul și ne poate expune la un stres continuu. Această lipsă a controlului ajunge să ne producă o frustrare atât de mare încât să ducă la dezvoltarea unor comportamente nevrotice, manifestate sub diverse forme: nevroze anxioase sau anxietăți constituționale care au la bază tipul de constituție emotivă sau pe cel de autoinsecuritate. Acestea pot fi întâlnite în cazul persoanelor cu ipohondrie, obsesii, fobii, paranoia interpretativă sau halucinație, atunci în care ne imaginăm noi lucruri.

Deseori am întâlnit replici de tipul: „Nu mă vaccinez pentru că introduc cipuri în mine” – aceasta este o halucinație, „Nu fac vaccinul pentru că voi dezvolta alte boli” – aceasta este paranoia. Pot dezvolta o percepție delirantă atunci când unui stimul extern îi atribui un înțeles adițional, de regulă aberant în raport cu bunul-simț comun.

La fel pot dezvolta sindromul Munchausen, care este o afecțiune asemănătoare ipohondriei, cu diferența că pacienții sunt conștienți că sunt sănătoși, dar își fac rău în mod intenționat sau se prefac că sunt bolnavi doar pentru a atrage atenția.

Deși uneori putem risca să ne răzvrătim împotriva vaccinului, dacă am fi puși în situația în care să știm că vaccinul face diferența între viață și moarte, cum este acum în perioada COVID-ului, este posibil, totuși, să ne dorim să facem acest vaccin. La fel se întâmplă și cu fobiile care afectează considerabil viața persoanei în cauză. Pacienții ar putea face lucruri neașteptate pentru a evita frici ridicole pentru ceilalți, dar fobiile nu își au legătura în reacția noastră față de criza COVID, ci își au originea în evenimente traumatice din copilărie.

Așadar, este important să facem diferența între perceperea pericolului într-un mod real și ce putem face noi pentru a ne păstra gradul de sănătate și funcționalitate, pentru a ne proteja specia și care sunt posibilele erori medicale de care oricum ne putem împiedica în viață.

Poveștile despre vaccinuri folosite în mod malefic vin să se completeze cu alte teorii despre COVID, 5G, Big Pharma

CSID: Multe persoane refuză vaccinarea pentru că, spun ele, ar fi interese financiare imense la mijloc, companiile farmaceutice ar câștiga enorm de pe urma vaccinurilor. Pe de altă parte, aceleași persoane cred cu tărie că cineva, undeva, oculta mondială să-i spunem, șefii acestei industrii farmaceutice, le vrea răul și, prin vaccinare, s-ar dori stoparea creșterii populației. Or, aici observ o contradicție: dacă Big Pharma ar avea mulți bani de câștigat de pe urma vaccinurilor, de ce și-ar… împuțina clienții?

Prof. Răzvan Cherecheș: Nu există așa ceva. Big Pharma are campanii de marketing pentru promovarea produselor proprii și creșterea profiturilor proprii, cu practici mai mult sau mai puțin morale, generalizabile la lumea de afaceri în general.

Radu Umbreș: Studiile arată că, dacă un om crede într-o teorie a conspirației, atunci e foarte probabil să creadă în mai multe. Poveștile despre vaccinuri folosite în mod malefic vin să se completeze cu alte teorii (despre COVID, 5G, Big Pharma). Pe de altă parte, nu cred că industria farmaceutică este chiar un model de transparență, iar modul său de a produce profit determină judecăți morale, dată fiind monetizarea sănătății.

Dr. Irina Costache: În ultima vreme s-a mai estompat povestea cu refuzul vaccinării, cel puțin asta am observat în sistemul privat unde profesez. Pacienții mei au acceptat mai ușor, am sentimentul că nu ne luptăm degeaba. Probleme întâmpin într-adevăr la vaccinul ROR, care se face o dată la 1 an și apoi rapel la 5 ani. Vaccinul acesta suscită în continuare controverse pentru că se tot aduce în discuție „faimosul studiu al lui Andrew Wakefield”, făcut acum niște zeci de ani. Problema e că acest studiu a avut un bias foarte mare, a pornit de la niște premise false, numărul copiilor a fost extrem de mic, irelevant pentru un studiu concludent.

Vaccinul ROR făcut la un an e ușor de legat de tulburările de spectru autist pentru că la acea vârstă apare de obicei și suspiciunea de diagnostic. Cu alte cuvinte, se suprapun evenimentele – vaccin ROR și autism – la aceeași vârstă, motiv pentru care părinții sunt mai puțin receptivi.

La vaccinurile opționale sunt, iarăși, ceva reticențe, printre factori numărându-se faptul că nu sunt vaccinuri obligatorii, deci nu sunt considerate neapărat importante, apoi aspectul financiar – aceste vaccinuri sunt totuși destul de scumpe.

Ar trebui să se „traducă” informația astfel încât să fie accesibilă tuturor

CSID: Un alt factor care cred că a dus la această vehemență împotriva vaccinurilor, de orice fel ar fi ele, este limbajul greoi al cercetătorilor. Aceștia nu sunt, în mare parte, buni oratori, nu „traduc” descoperirea științifică sau beneficiul în termeni ușor de înțeles pentru omul obișnuit. În consecință, omul de rând se informează de unde apucă, din surse mai mult sau mai puțin avizate, culegând doar ceea ce înțelege sau ce vrea să se înțeleagă, așa-numitul fenomen cherry picking.

Prof. dr. Mirela Manea: E perfect adevărat. Frecvent, cercetătorii au un limbaj greu de înțeles de toți oamenii. În momentul în care cineva nu înțelege, are un mare grad de reticență, indiferent de domeniu. Dacă se mai consultă și cu „Dr. Google”, eșecul este previzibil. Ar trebui să se „traducă” informația astfel încât să fie accesibilă tuturor.

Prof. Răzvan Cherecheș: Din nefericire, trainingul pe abilități de comunicare în domeniul sănătății este extrem de slab. Universitățile de Medicină au dificultăți majore în formarea abilităților medicilor de comunicare cu pacientul – comunicarea cu populațiile este absentă. Cu excepția unui grup mic de medici și profesioniști din domeniul sănătății care au abilități native de comunicare (aceștia sunt nereprezentativi), marea masă se refugiază în jargon tehnic, complet opac pentru populație.

Radu Umbreș: Jargonul și complexitatea științifică a medicinei sunt, într-adevăr, un impediment pentru modul în care publicul înțelege vaccinarea, dar trebuie să ne reamintim că știința este contraintuitivă. Este nevoie de o platformă care să comunice rezultatele științifice către publicul larg într-o manieră prietenoasă și accesibilă – ceea ce încercăm să facem în științele sociale la Platforma ISCOADA – www.iscoada.com, unde ajutăm oamenii de știință să se facă înțeleși.

Este iresponsabil ca în calitate de medic să exprimi în spațiul public o opinie personală care nu este bazată pe dovezi

CSID: Din păcate, am observat că și la noi, dar și peste granițe, există voci din domeniul medical care contestă beneficiile vaccinării sau ale anumitor tratamente, transformând opinia personală într-un îndemn la nesupunere. Și nu sunt puțini cei care cred în aceste opinii aruncate în spațiul public, îndeosebi pe rețelele de socializare, dar și în cabinetele de medicină de familie, atribuindu-le acestor medici o aură de „rebel din afara sistemului”, care vrea să facă bine poporului prin arătarea acelor „lucruri pe care nimeni nu vrea să le știi”.

Prof. Răzvan Cherecheș: Colegiul Medicilor din România nu sancționează opiniile medicilor exprimate public, chiar dacă acestea afectează starea de sănătate a populației. Responsabilitatea profesională a medicilor nu este supervizată în România în mod eficient. Sigur, fiecare are dreptul la o opinie personală, dar este iresponsabil ca în calitate de medic să exprimi în spațiul public o opinie personală care nu este bazată pe dovezi. În concluzie, problema nu este varietatea de opinii personale ale medicilor de familie sau de alte specialități, ci Colegiul Medicilor din România.

Radu Umbreș: Medicii de familie nu sunt specialiști în vaccinare, au probabil mecanisme mentale similare cu ceilalți indivizi obișnuiți, ceea ce poate duce spre o respingere a vaccinării din cauzele mai sus menționate.

Mișcarea antivaccinistă a crescut în România și pe fondul distribuției întârziate și prost organizate a vaccinurilor

CSID: Cum se întâmplă în cazul primei zăpezi, așa și cu stocurile de vaccin gripal – suntem mereu surprinși. Este un factor al ratei vaccinale scăzute faptul că autoritățile în domeniu sunt veșnic luate prin surprindere în fiecare an că avem parte de gripă, dar nu și de stocuri suficiente de vaccin gripal?

Prof. Răzvan Cherecheș: Lipsa capacității administrative este o problemă majoră în domeniul sănătății în România. Numirile politice în funcții de conducere, absența unei evaluări riguroase a capacităților tehnice a funcționarilor au rigidizat și incapacitat sistemul de sănătate. Mișcarea antivaccinistă a crescut în România și pe fondul distribuției întârziate și prost organizate a vaccinurilor.

Dr. Irina Costache: Anul acesta este unul atipic, sunt mai multe cereri de vaccin gripal decât putem oferi, în contextul pandemiei de COVID-19. Mulți părinți cer vaccinul gripal pentru că există riscul suprapunerii celor două boli, gripa și COVID-19, și vor să evite ceva ce poate fi prevenit prin vaccinare. Vaccinul gripal va fi insuficient în raport cu cererea, dar asta este o problemă pentru toată Europa, pentru că marile companii producătoare nu și-au mărit stocul de producție. E păcat că nu putem produce noi propriul vaccin gripal la Institutul Cantacuzino. În anii 1990-2000, Cantacuzino producea vaccin gripal. Lipsa de acreditări pentru liniile de producție de acolo sau interesul unora pentru terenurile respective împiedică însă acest lucru.

CSID: Pe de altă parte, nici presa nu e un etalon de corectitudine. Jurnaliști mai mult sau mai puțin pregătiți scriu despre subiecte medicale care poate îi depășesc, nu înțeleg nici ei, la rândul lor, informația științifică sau – mai rău – o înțeleg în sensul dorit de ei și o transmit mai departe, distorsionată, către cititori, astfel încât să capteze atenția, să aducă Sfântul Graal numit trafic în online.

Barbu Mateescu: Două nuanțe aici – nevoia de senzaționalism care vinde clicuri și faptul că cercetările științifice au un grad de complexitate înalt, existând multe variabile și chiar erori sau eșecuri. Gândiți-vă câte articole ați citit în ultimul deceniu despre alimente cancerigene. Practic, dacă faci o listă serioasă, nu mai mănânci nimic niciodată. În multe cazuri există de fapt nuanțe necunoscute cercetătorilor – de exemplu, alimentul X este periculos, dar doar pentru oamenii care posedă gena Z – sau corelația este confundată cu cauzalitatea, sau cauza reală nu este identificată – de exemplu, aparent A cauzează B, dar, în realitate, atât A, cât și B sunt cauzate de C, A și B neinfluențându-se reciproc. Greu de scris articole nuanțate despre aceste lucruri. Și nu numai în România.

Prof. dr. Mirela Manea: Ar trebui să se mediatizeze generalul, nu fenomenalul, beneficiul, dacă este mai mare decât riscul, rezultatele la care s-a obținut procentul cel mai mare, nu cazurile particulare. Din nefericire însă, cele din urmă atrag atenția.

Sindromul Dunning-Kruger. Aria prea vastă a materiilor predate în școală duce la apariția unor aparenți Leonardo da Vinci

CSID: Se tot vorbește în ultima perioadă de sindromul Dunning-Kruger. Pe scurt, încredere maximă în sine, competențe minime – cam la asta se reduce acest sindrom. Este și acesta un factor al neîncrederii în vaccinare, faptul că ne credem mai deștepți decât medicii?

Barbu Mateescu: Sistemul românesc de învățământ produce adulți care își supraestimează cultura generală și, în special, capacitatea de a procesa informații științifice. Logica, merită subliniat, e o materie secundară, deci o puternică modalitate de filtrare a prostiilor este inexistentă.

Aria prea vastă a materiilor predate duce la apariția unor aparenți Leonardo da Vinci, oameni care își asumă autoritate pe orice, de la chimie la statistică și de la politică la macroeconomie. În realitate, cunoașterea lor în toate aceste domenii este superficială.

Alte posibile cauze ale refuzului vaccinării consider că sunt creșterea numerică în România, prin convertire sau spor natural, a cultelor neo-protestante, unele dintre ele având o atitudine extrem de sceptică cu privire la știința medicală, pe care o percep ca modificând voința divină apropo de cine trebuie să trăiască sau să moară.

Radu Umbreș: De acord. Și mai adaug o posibilă cauză a neîncrederii în vaccinare – paradoxal, succesul științei. Am făcut asemenea salturi tehnologice și progrese pe calea testării transparente a metodelor științifice încât așteptările noastre au devenit nerealist de ridicate.

De exemplu, părinții sunt frustrați că nu există o explicație certă pentru autism, iar o teorie conform căreia el este produs de un vaccin poate deveni atractivă pentru unele minți. De asemenea, medicina prezintă onest efectele secundare sau riscurile statistice, însă căutăm metode perfecte și 100% sigure. Mai mult, statul nu mai impune cu forța vaccinarea, ca atunci când oamenii mureau pe capete din cauza variolei. Această boală, variola, nu mai există astăzi datorită vaccinurilor.

Educație, educație, educație!

CSID: Am identificat problemele, dar care sunt soluțiile? Există metode prin care putem să combatem factorii mai sus menționați?

Barbu Mateescu: Predarea materiilor științifice la școală pe baze concrete, adaptate la realitate. Ca să iau un exemplu din alt domeniu, dacă înțeleg bine, după un an de învățat economie la liceu, tinerii n-au habar de managementul finanțelor proprii, de ce înseamnă un credit, taxe sau impozite, în schimb trec ca gâsca prin apă prin subiecte rarefiate având de-a face cu macroeconomia (și ea explicată prost, într-un limbaj de lemn mai degrabă adecvat mediului universitar pre-1989). În ceea ce privește științele, lucrurile stau la fel de prost sau și mai prost.

Dr. Irina Costache: Ajută foarte mult campaniile de conștientizare, la fel și activitatea noastră, a medicilor, în mediul online. E foarte important să contracarăm știrile false despre vaccinare prin informare constantă, proactivă, pozitivă.

Sunt mulți părinți care încep să se informeze corect, urmăresc grupuri și pagini de Facebook unde li se răspunde dacă au nedumeriri, cum e pagina doctorului Mihai Craiu – Spitalul Virtual pentru Copii – sau grupul Vaccinuri și Vaccinare – clarificări și sprijin pentru părinți. Dar trebuie să primim un sprijin și din partea presei, care de multe ori vânează senzaționalul în dorința de a aduce mai multe clicuri, distribuiri pentru anumite articole cu titluri bombastice, care conțin informații fără bază științifică și unde se trag concluzii empirice, complet irelevante.

Prof. Răzvan Cherecheș: Campanii de informare continue, cursuri de educație pentru sănătate obligatorii la toate clasele, cu conținut ajustat pe nivel. Educație, educație, educație!

Radu Umbreș: Temerile legate de vaccinare sunt legitime. Ele trebuie tratate cu respect, toate întrebările trebuie să aibă parte de răspunsuri, cu sinceritate și claritate. Chiar dacă oamenii au uneori tendințe care pun în pericol sănătatea proprie, dar și cea publică, să nu uităm că și aceștia vor să fie sănătoși. Trebuie doar să fie convinși, cu argumente și înțelegere, că vaccinurile îi ajută.