De ce există E-uri în alimentele noastre?
Pentru populaţia modernă din oraşele aglomerate, cu acces limitat la alimente sau băuturi proaspete şi timp liber şi mai limitat, fabricarea, procesarea şi conservarea alimentelor este un lucru greu de realizat. În prezent, ne dorim o varietate cât mai mare de alimente gustoase, cu textură apetisantă, savuroase, proaspete, etc. De asemenea, alegem alimente bazându-ne pe criterii precum confortul, preţurile convenabile şi, cel mai important dintre toate, siguranţa pentru consum.
Ştiinţa alimentaţiei încearcă, de câteva decenii, să ne susţină prin descoperirea unor metode sigure şi eficiente de conservare, menţinere sau îmbunătăţire a culorii, gustului şi texturii alimentelor şi băuturilor pe care le consumăm, pe parcursul a câteva săptămâni sau chiar luni, sau să ofere gustul dulce cu un număr scăzut sau chiar fără calorii. Aditivii alimentari reprezintă o soluţie în acest sens.
Ce sunt aditivii alimentari – E-urile?
Aditivii alimentari sunt ingrediente adăugate alimentelor sau băuturilor cu un anumit scop (de exemplu: pentru a menţine siguranţa acestora pentru consum sau pentru a păstra anumite caracteristici precum culoarea, gustul, textura, etc.). Unii aditivi alimentari provin din surse naturale, cum ar fi licopenul din roşii sau glicozidele steviol din planta stevia, unii sunt artificiali, iar alţii, cum ar fi E300 sau acidul ascorbic, cunoscut ca vitamina C, deşi pot fi obţinuţi în mod natural din produse alimentare, sunt creaţi de om, din motive tehnologice.
Comisia Europeană atribuie fiecărui aditiv un cod numeric unic, pentru a le facilita clasificarea – E-urile, unde litera „E” reprezintă „Europa”.
Sunt aditivii siguri pentru consum?
Da. În Europa, siguranţa pentru consum a aditivilor alimentari este supusă evaluării Autorităţii Europene pentru Siguranţă Alimentară (EFSA). Aceasta ia în considerare toate informaţiile disponibile (inclusiv informaţiile ştiinţifice rezultate din studii legate de toxicitate, genotoxicitate, cancerigenitate, etc., scopul tehnologic al utilizării aditivilor şi nivelurile de consum estimate, din diferite surse alimentare) pentru a stabili – pentru fiecare aditiv – Doza Zilnică Acceptată (DZA). DZA reprezintă cantitatea dintr-un anumit aditiv, pe care un individ o poate consuma zilnic pe parcursul întregii vieţi, fără a reprezenta un risc pentru sănătatea sa.
Comisia Europeană poate aproba pentru consum aditivul respectiv, stabilindu-i nivelul maxim, în funcţie de categoria produsului în care este folosit, numai după ce acel aditiv a fost declarat de către EFSA ca fiind sigur pentru consum.
Există vreo diferenţă între aditivii de origine naturală şi cei artificiali?
Faptul că un ingredient provine din surse naturale nu înseamnă neapărat că este mai bun sau mai sigur decât un ingredient creat de oameni. Multe substanţe din natură sunt periculoase, cum este cazul ciupercilor otrăvitoare, în timp ce multe dintre cele create de oameni sunt sigure pentru consum, cum este cazul aspartamului, care a fost creat prin amestecul a două tipuri de aminoacizi (care reprezintă structura de bază a proteinelor şi care se regăsesc în mod natural în ouă, carne, lapte, peşte, brânză, lactate şi nuci).
Oricare ar fi originea acestora, toţi aditivii alimentari sunt supuşi aceloraşi evaluări minuţioase din partea Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară, înainte de a fi aprobaţi pentru consum, în compoziţia alimentelor şi băuturilor comercializate în Uniunea Europeană.
Referinţe:
– Comisia Europeană – Aditivi Alimentari EU : îmbunătăţirea siguranţei alimentelor noastre.
– Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară. Aditivii Alimentari.
– Consiliul European pentru Informarea asupra Alimentelor. Aditivii Alimentari.