Acest caz este deosebit deoarece, spre deosebire de alte tratamente similare, celulele stem transplantate nu erau complet rezistente la virus, ceea ce sugerează noi direcții pentru tratamentele viitoare împotriva HIV.
Primul caz cunoscut de vindecare a HIV printr-un transplant de măduvă osoasă a fost cel al lui Timothy Ray Brown, cunoscut sub numele de „pacientul din Berlin”. În cazul său și al altor câțiva pacienți, succesul a fost atribuit unei mutații rare în gena CCR5, care împiedica virusul HIV să infecteze celulele imune. Până acum, această mutație a fost considerată cheia unui tratament eficient împotriva HIV.
Însă, în cadrul celei de-a 25-a Conferințe Internaționale despre SIDA din München, Germania, a fost prezentat un caz care contestă această teorie. Pacientul, supranumit „următorul pacient din Berlin”, a primit un transplant de celule stem de la un donator care avea o mutație doar într-o copie a genei CCR5, ceea ce înseamnă că celulele sale încă exprimau receptorul, dar la un nivel mai scăzut.
Acest nou caz transmite un mesaj clar comunității științifice: găsirea unui leac pentru HIV nu depinde exclusiv de mutația genei CCR5. Aceasta deschide noi orizonturi pentru tratamentele HIV, extinzând potențialul de a utiliza un număr mai mare de donatori pentru transplanturile de celule stem.
Deși transplantul de celule stem rămâne o procedură riscantă și este aplicată de obicei doar persoanelor cu leucemie, acest caz reușit ar putea influența dezvoltarea altor tratamente. Aproximativ 1% dintre persoanele de origine europeană au mutații în ambele copii ale genei CCR5. Dar 10% au o singură copie mutată, ceea ce ar putea fi suficient pentru a ajuta la vindecarea HIV.
Pacientul, care a fost diagnosticat cu HIV în 2009, a dezvoltat leucemie mieloidă acută în 2015, o formă agresivă de cancer de sânge și măduvă osoasă. Deoarece nu s-a putut găsi un donator compatibil cu ambele copii ale genei CCR5 mutate, medicii au ales să folosească un donator cu o singură copie mutată.
Transplantul, realizat în 2015, a fost un succes, iar pacientul a încetat să mai ia medicamente antiretrovirale în 2018.
După aproape șase ani de la transplant, cercetătorii nu au găsit nicio urmă de HIV replicându-se în corpul său. Acest lucru este remarcabil, având în vedere că în cazurile anterioare, virusul reapărea după doar câteva săptămâni sau luni în urma întreruperii tratamentului.
Acest caz deschide noi posibilități în domeniul tratamentului HIV, sugerând că nu este neapărat necesară eliminarea completă a receptorului CCR5 pentru a obține o vindecare. Mai mult, ar putea influența terapiile genetice aflate în fazele incipiente ale studiilor clinice, care folosesc tehnologia CRISPR–Cas9 pentru a tăia receptorul CCR5 din celulele unei persoane infectate cu HIV.
Chiar dacă aceste terapii nu reușesc să ajungă la toate celulele, ele ar putea totuși să aibă un impact semnificativ.
Sursă: nature.com.
Sursă foto – wirestock / Envato