10 semne pe care le dă pancreasul inflamat sau pancreatita. Nu ignora simptomele, apar complicații grave!

Pancreasul inflamat (pancreatita) poate fi cauzat de calculi biliari, infecţii virale, dar şi anumite medicamente.

Care este rolul pancreasului

Pancreatita reprezintă inflamaţia pancreasului, organ în formă de pară alungită cu lungimea de aproximativ 12 centimetri. Acesta este înconjurat de partea inferioară a stomacului şi de peretele duodenului (prima porţiune a intestinului subţire, care se află în continuarea stomacului).

Pancreasul îndeplineşte trei funcţii principale: secretă în duoden lichid care conţine enzime digestive, secretă hormonii insulină şi glucagon, care reglează concentraţia sanguină a glucozei, şi secretă în duoden cantităţi mari de bicarbonat, necesar pentru neutralizarea acidului care ajunge în duoden din stomac.

Recomandări

Reducerea riscului de demență: Cum consumul zilnic al acestei gustări și respectarea a două reguli esențiale…

Cu câți ani ne putem prelungi viața dacă mergem pe jos o oră pe zi. Studiile…

Ce semne dă pancreasul inflamat

• dureri abdominale severe localizate în epigastru, inferior de stern
• durerea iradiază frecvent către spate şi rareori apare iniţial în abdomenul inferior
• când pancreatita e produsă de calculi biliari, durerea debutează brusc şi atinge intensitatea maximă în câteva minute, apoi rămâne constantă şi severă, având caracter penetrant şi persistând timp de câteva zile
• tusea, mişcările energice şi respiraţiile profunde accentuează durerea
• majoritatea pacienţilor au stări de greaţă şi prezintă vărsături, uneori până când nu mai au ce să elimine din stomac
• unele persoane care fac pancreatită în urma abuzului de alcool pot să nu dezvolte deloc simptome în afara durerii moderate, iar altele au stare generală foarte alterată, au aspectul de om bolnav, transpiră abundent şi au puls rapid (între 100 şi 140 de bătăi pe minut) şi slab, precum şi frecvenţă respiratorie crescută
• iniţial, temperatura corporală poate fi normală, însă creşte în decurs de câteva ore, ajungând între 37,7 şi 38,3 grade Celsius
• presiunea sangiună (tensiunea) poate fi crescută, însă are tendinţa să scadă atunci când persoana se ridică în picioare, producând leşinul pacientului
• pe măsură ce pancreatita acută se agravează, pacienţii devin din ce în ce mai puţin conştienţi de mediul înconjurător, iar unii ajung aproape în stare de inconştienţă
• ocazional, albul ochilor (sclera) capătă o coloraţie gălbuie (icter)

De ce se inflamează pancreasul: cauzele pancreatitei

Pancreatita se dezvoltă rapid şi dispare în scurt timp (pancreatita acută), însă în unele cazuri inflamaţia este persistentă şi produce distrugerea treptată a funcţiei pancreatice (pancreatita cronică).

Pancreatita acută reprezintă inflamaţia bruscă a pancreasului, care poate fi uşoară sau ameninţătoare de viaţă, care însă, de obicei, se vindecă complet.

Aproape 80% din cazurile de pancreatită acută sunt determinate de calculii biliari şi de alcool. Femeile sunt de aproximativ 1,5 ori mai afectate în comparaţie cu bărbaţii de pancreatita produsă de calculi biliari.

În mod normal, pancreasul secretă lichid pancreatic în duoden, prin ductul pancreatic. Lichidul pancreatic conţine enzime digestive în formă inactivă şi inhibitori care inactivează enzimele care se activează înainte de a ajunge în duoden.

Obstrucţia ductului pancreatic de către un calcul biliar întrerupe curgerea lichidului pancreatic. De obicei, blocajul este temporar şi conduce la leziuni limitate, care se vindecă în scurt timp. Însă, dacă blocajul persistă, enzimele activate se acumulează în pancreas, depăşesc acţiunea inhibitorilor şi încep să distrugă celulele panceratice, producând inflamaţia severă.

Consumul zilnic de numai 50 ml de alcool (jumătate de sticlă de vin, patru sticle de bere sau 150 ml de lichior) timp de câţiva ani poate conduce la obstruarea canaliculelor pancreatice care se varsă în ductul pancreatic, cu apariţia la final a pancreatitei acute.

Criza de pancreatită poate fi precipitată de ingestia unor cantităţi mari de alcool sau de o masă copioasă. De asemenea, pancreatita poate fi produsă de numeroase alte afecţiuni.

Există multe medicamente care au acţiune iritantă asupra pancreasului. De obicei, inflamaţia dispare atunci când administrarea acestora este întreruptă. Virusurile pot de asemenea cauza pancreatită, de obicei de scurtă durată.

Complicaţiile pancreatitei acute

• iritaţie şi inflamaţie a membranei care acoperă cavitatea abdominală (peritonită)
• enzimele activate şi citokinele pot fi absorbite din abdomen în vasele limfatice şi ajung în final în circulaţia sanguină, unde produc scăderea presiunii arteriale şi leziuni ale unor organe localizate în afara cavităţii abdominale
• una din cinci persoane cu pancreatită acută prezintă tumefacţie în abdomenul superior, ca urmare a orpririi tranzitului intestinal (ileus) sau din cauza faptului că pancreasul hipertrofiat se măreşte şi împinge stomacul către anterior. De asemenea, în cavitatea abdominală se poate acumula lichid (o afecţiune numită ascită).
• sângele şi sucul pancreatic se pot acumula în cavitatea abdominală, cu scăderea volumului sanguin circulant şi reducerea importantă a presiunii sanguine, care poate evolua până la şoc

Diagnosticul de pancreatită: analize indicate

Durerea abdominală caracteristică îl determină pe medic să suspecteze prezenţa pancreatitei acute, în special la o persoană care are o afecţiune a vezicii biliare sau la un pacient cu alcoolism. În timpul examenului fizic se observă rigiditatea musculaturii peretelui abdominal. Când auscultă abdomenul cu stetoscopul, se observă că zgomotele intestinale sunt mult diminuate sau absente.

Pe radiografiile abdominale standard se observă anse intestinale dilatate sau rareori unul sau mai mulţi calculi biliari. Pe radiografiile toracice se pot observa regiuni pulmonare colabate sau acumularea de lichid în cavitatea pleurală. Ecografiile indică prezenţa calculilor în vezica biliară sau uneori în ductul biliar comun şi, de asemenea, arată mărirea de volum a pancreasului.

Tomografia computerizată (CT) este deosebit de utilă pentru detectarea variaţiilor mărimii pancreasului, fiind folosită la pacienţii cu pancreatită acută severă şi la cei cu complicaţii, cum ar fi scăderea marcată a presiunii sanguine. Deoarece imaginile sunt foarte clare, informaţiile obţinute prin CT contribuie la stabilirea diagnosticului.

Cum se tratează pancreatita

Tratamentul pancreatitei acute uşoare, în special la pacienţii cu crize recurente, constă de obicei în administrarea de analgezice pentru amelioarea durerii şi ingestia de lichide simple.

În cazurile moderate sau severe de pancreatită este necesară spitalizarea. Toţi pacienţii trebuie să evite iniţial alimentele şi lichidele, deoarece acestea stimulează pancreasul să producă mai multe enzime. Dacă simptomele, cum ar fi durerea sau starea de greaţă, dispar rapid şi nu apar complicaţii, se poate relua alimentaţia normală, însă alimentele sunt introduse printr-un tub direct în tubul digestiv. Însă dacă simptomele nu se ameliorează sau dacă apar complicaţii, se administrează lichide intravenos pentru a preveni deshidratarea şi hipotensiunea arterială, care pot agrava pancreatita.

Persoanele cu pancreatită acută severă sunt internate de obicei în unitatea de terapie intensivă, unde semnele vitale (pulsul, presiunea arterială şi frevenţa respiratorie) şi producţia de urină pot fi monitorizate în mod continuu.

Se fac analize repetate pentru a se monitoriza concentraţiile diferitelor componente din sânge, cum ar fi hematocritul, glucoza, electroliţii, globulele albe, amilaza şi lipaza. Se poate introduce un tub prin cavitatea nazală, care se avansează până în stomac, pentru extragerea aerului şi lichidului, în special dacă greaţa şi voma persistă şi ileusul gastrointestinal este prezent.

La persoanele la care presiunea sanguină scade sau care sunt în şoc, volumul sanguin este menţinut prin administrarea intravenoasă de lichide, iar funcţia cardiacă este monitorizată îndeaproape.

Unii pacienţi necesită administrarea de oxigen suplimentar, iar cei cu stare foarte gravă necesită ventilaţie asistată. Durerea severă se tratează de obicei cu opioide.

Ocazional, este necesară intervenţia chirurgicală pentru a îndepărta ţesutul pancreatic necrozat sau infectat.

Când pancreatita este cauzată de litiaza biliară, tratamentul depinde de severitatea bolii. Dacă este uşoară, extirparea vezicii biliare poate fi amânată până când simptomele se ameliorează.

Pancreatita severă produsă de calculii biliari se tratează prin colangiopanceratografie endoscopică retrogradă (ERCP) sau prin intervenţie chirurgicală.

Deşi peste 80% dintre pacienţi cu astfel de pancreatită elimină calculii biliari spontan, extragerea acestora prin ERCP este necesară de obicei la pacienţii a căror stare nu se ameliorează după primele 24 de ore de spitalizare.

Intervenţia chirurgicală constă în extirparea vezicii biliare şi curăţarea ductelor biliare.

La o persoană în vârstă având boli asociate, cum ar fi afectare cardiacă, endoscopia se foloseşte de obicei ca primă metodă, însă dacă nu se obţin rezultate este necesară intervenţia chirurgicală.

Dacă în urma evaluării CT se observă că pancreasul este numai uşor mărit ca volum, prognosticul este excelent. Însă când se observă regiuni extinse de ţesut pancreatic distrus prognosticul este nefavorabil.

În caz de pancreatită acută uşoară, riscul de deces este scăzut, în jur de 5%, însă la pacienţii cu pancreatită care produce leziuni severe şi hemoragie importantă sau când procesul inflamator nu este restrâns la pancreas riscul de deces poate ajunge până la 10-50%.

Decesul este cauzat de insuficienţa cardiacă, pulmonară sau renală, infecţie pancreatică sau un pseudochist care se rupe ori sângerează.

Sursa: „Agenda Medicală Merck – Medicul Casei”, Editura All