Parteneriatul cu medicul în tratamentul insuficienței cardiace: ce întrebări să îi adresezi medicului cardiolog cu privire la diagnosticul tău de IC

Insuficiența cardiacă (IC) sau „boala inimii obosite” este o afecțiune care ridică multe întrebări din partea pacientului, motiv pentru care medicul cardiolog trebuie să îi fie acestuia un partener de încredere și să îi ofere toate lămuririle necesare pentru ca tratamentul să fie cel optim, iar calitatea vieții sale să fie la cote maxime.

În primul rând, pacientului cu IC trebuie să i se aducă la cunoștință forma de insuficiență cardiacă pe care o are – stadiul I, II, III sau IV – și cum va evolua aceasta pe parcursul următoarelor luni sau următorilor ani.

Cercetările arată că 60-70% dintre pacienții cu insuficiență cardiacă decedează la aproximativ 5 ani de la diagnostic, ca urmare a agravării bolii, însă prognosticul speranței de viață poate fi îmbunătățit semnificativ prin respectarea cu strictețe a indicațiilor oferite de medicul cardiolog.

Recomandări

5 motive pentru care te doare în piept și care nu au nimic de-a face cu…

Funcționează cu adevărat? Ce se întâmplă dacă pui usturoi în nas pentru congestie

Una dintre cele mai frecvente întrebări ale pacientului cu insuficiență cardiacă este cea referitoare la simptomele acestei afecțiuni. Printre acestea se numără:

• Respirația scurtă, șuierătoare (wheezing) sau senzația de lipsă de aer
• Toleranță redusă la efort
• Tusea cronică
• Oboseala sau senzația de amețeală
• Lipsa poftei de mâncare (inapetență) și senzația de greață
• Balonare, vărsături
• Confuzia, afectarea capacității de concentrare
• Slăbirea memoriei
• Senzația de leșin
• Retenția de apă în țesuturi, care duce la umflarea picioarelor
• Creștere în greutate
• Accelerarea bătăilor inimii (tahicardie)
• Depresie sau anxietate

Alte întrebări importante pe care pacienții cu IC trebuie să le adreseze medicului cardiolog sunt următoarele: „Dacă am și alte afecțiuni, cum ar fi diabet zaharat, hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, boli de tiroidă, acestea vor fi agravate de faptul că am fost diagnosticat cu insuficiență cardiacă? În ce măsură influențează medicamentele pe care le iau pentru alte boli evoluția insuficienței cardiace?”.

Apoi, este important ca pacientul cu IC să își întrebe medicul cardiolog dacă anumite modificări în stilul de viață pot avea un efect benefic asupra stării sale de sănătate, cum ar fi scăderea în greutate, dieta echilibrată, renunțarea la fumat etc.

De asemenea, pacientul poate fi curios în legătură cu exercițiile pe care ar fi bine să le facă pentru a-și ține sub control afecțiunea sau cu activitățile obișnuite pe care le desfășoară, dacă acestea pot fi continuate în siguranță, cum ar fi ridicatul de greutăți, alergatul, viața sexuală etc.

De multe ori pot exista confuzii în legătură cu intensitatea exercițiilor, motiv pentru care pacientul cu IC trebuie să ceară sfaturi din partea medicului cardiolog în privința unui program de reabilitare cardiacă.

Un astfel de program personalizat se realizează doar sub supravegherea medicului și este conceput pentru ameliorarea simptomelor fizice ale bolii, scăderea riscului de complicații, precum și pentru îmbunătățirea statusului psihologic al pacientului.

Studiile arată că reabilitarea cardiacă la pacientul cu IC sau altă boală cardiovasculară reduce cu 20-25% riscul de morbiditate și mortalitate.

Programul de reabilitare cardiacă presupune: evaluare cardiovasculară și consiliere personalizată asupra activităților fizice; educație cardiovasculară, în sensul gestionării factorilor de risc; consiliere nutrițională; consiliere psihologică/psihiatrică pentru reducerea stresului.

Alte întrebări la care medicul cardiolog trebuie să îi răspundă pacientului cu IC sunt următoarele:

• Ce fel de medicamente trebuie să iau și cu ce frecvență?
• Ce reacții adverse pot avea acestea și cum pot fi contracarate?
• Cum mă ajută medicamentele să țin sub control simptomele neplăcute?
• Ce se poate întâmpla dacă nu iau medicamentele conform recomandărilor?
• Cât de des trebuie să vin la control?

Date din literatura de specialitate arată că doar 20-60% dintre pacienții cu IC aderă la tratamentul farmacologic și nonfarmacologic prescris. Mare parte dintre aceștia fie înțeleg greșit, fie au probleme în a-și aminti că au primit recomandări privind autoîngrijirea, cum ar fi instrucțiuni asupra medicației sau dietei, ca urmare a disfuncției cognitive survenite pe fondul vârstei înaintate.

Pentru creșterea aderenței la tratament este importantă relația strânsă între pacient și medicul cardiolog, precum și invitarea membrilor familiei la programe educaționale care vizează tratamentul și îngrijirea bolnavului cu IC.

Nu în ultimul rând, pacientul trebuie să afle de la medicul cardiolog care sunt semnalele de alarmă care necesită adresarea la serviciul de urgență, respectiv simptomele care apar brusc și sunt severe și care îi pot pune în pericol viața.

Având răspunsuri la toate aceste întrebări și respectând tratamentul și indicațiile medicului cardiolog, pacientul cu insuficiență cardiacă își poate ține cât mai bine sub control afecțiunea, evitând apariția complicațiilor și crescându-și totodată speranța de viață și calitatea vieții în general.