Pediatrul Ana Culcer, medicul a peste un milion de copii

De curând a împlinit 70 de ani, aproape 50 de ani de experienţă, mii de suflete salvate în terapie intensivă, plus peste un milion de copii care i-au trecut prin mână.

Însă nu cifrele o definesc pe Ana Culcer, cea care a fost până în ianuarie 2014 şeful secţiei de neonatologie a Spitalului Universitar, doctor în medicină, membru al colegiului medicilor, formator cu competenţe în promovarea alăptării, cu stagii de pregătire în SUA şi cu nenumărate participări la congrese, conferinţe şi workshop-uri internaţionale.

Ci pasiunea de a salva vieţi (e inclusă şi cea a fiului meu), dorinţa de a fi alături de orice prichindel are nevoie la orice oră din zi şi din noapte şi dorinţa de a fi cât mai mulţi copii sănătoşi. Plus un zâmbet larg şi un chip luminos.

Recomandări

8 cauze ale căderii dinţilor

Cancerul: poţi îmbătrâni fără să ai parte de el!

“Ei sunt fericirea mea”, mi-a spus înainte de interviu, ţinând în braţe cu mândrie unul din nenumăraţii bebeluşi alăptaţi la sân. Un băieţel durduliu şi jucăuş, cu ochii ca boabele de cafea, care venise la control în cabinetul doamnei doctor, unde vede zilnic zeci de copii.

Dacă până în ianuarie o găseai de dimineaţa până seara în secţia de neonatologie a Spitalului Universitar, acum, după pensionare, vine în fiecare zi la cabinetul de lângă parcul Obor. Eu o ştiu de aproape 5 ani când mă îmbărbăta constant în timp ce eram internată la secţia de terapie intensivă, cu băieţelul meu născut prematur.

Şi, poate, dacă nu era priceperea Anei Culcer şi a medicilor şi asistentelor formate de dânsa, Mihai al meu n-ar mai fi fost azi. Ştiu cât de mult i-a păsat de el şi de orice caz din secţia pe care o conducea. Am aflat, în timpul celor aproape 3 luni cât am stat acolo, cât de mult preţuieşte viaţa fiecărui copil şi cum şi-a dedicat-o pe a ei copiilor. Cum s-a luptat pentru fiecare viaţă, ce cazuri grave a avut, de câţi copii a avut grijă, ce sacrificii a făcut şi cât de împlinită se simte. Plus, care sunt sfaturile dânsei pentru a avea un copil sănătos.

CSÎD: Sunteţi un medic pediatru cu o experienţă de aproape 50 de ani…

Dr. Ana Culcer: Da, încă din studenţie am învăţat să examinez bolnavii responsabil, ca un angajat. Mi-am început cariera din ’65, singură, dar dintotdeauna mi-am dorit să am o echipă, cu ajutorul căreia să acţionez şi să mă sfătuiesc asupra stării de sănătate a pacienţilor. Cu timpul, am reuşit să-mi angajez oameni, un medic permanent şi o asistentă la sală care să preia copilul de la cota zero. în acele momente, fiecare minut contează. Creierul moare în şapte minute şi dacă nu eşti acolo prompt fiecare minut pierdut poate să ducă la o suferinţă şi mai mare.

CSÎD: Până acum, cam câţi copii v-au trecut prin mâini?

Dr. A.C.: Este foarte greu să ţii o astfel de evidenţă. Cred că mai mult de un milion. Pot să vă asigur că am avut grijă de o armată întreagă de copii (râde). Încă de pe vremea când efectuam stagiile de practică medicală am îndrăgit lucrul cu cei mici. Ei sunt cinstiţi şi dacă reuşeşti să ai o bună comunicare cu ei, poţi să le pui diagnosticul chiar şi atunci când pare mai greu. Uneori, adulţii încearcă să te mintă sau să-ţi ascundă simptomele în speranţa că le poate ghici medicul. Încă din studenţie, am observat că puteam citi copiii şi suferinţele lor, că puteam avea o comunicare bună cu ei.

CSÎD: Ce trebuie să aibă în vedere o mamă când aduce un copil pe lume? De ce trebuie să ţină cont?

Dr. A.C.: Părinţii trebuie să-şi facă, înainte de toate, analizele. De ei depinde starea de sănătate a copilului. De multe ori, infecţiile din timpul sarcinii, care pot apărea la tată întâi şi apoi la mama (infecţii cu transmitere sexuală), pot fi preluate de copil. Acest lucru îi poate dăuna toată viaţa.

Exemple ca acestea am foarte multe. Am avut în grijă mulţi copii care au devenit victime ale necunoaşterii sau indiferenţei părinţilor. Pe vremuri nu erau atâtea metode de investigaţii, dar astăzi există ecografiile şi analize care pot depista precoce afecţiunile părinţilor şi chiar ale micuţilor.

Este adevărat că există şi foarte multe femei care nu-şi pot permite astfel de investigaţii şi atunci apar tot felul de probleme: malformaţii cardiace ale nou-născutului, malformaţii cerebrale sau infecţii intrauterine. Şi astfel se nasc copii care rămân cu probleme toată viaţa.

CSÎD: Care sunt beneficiile alăptării?

Dr. A.C.: De când există omul pe pământ, copilul nu s-a hrănit altfel. Laptele de mamă este un aliment viu şi joacă acelaşi rol ca şi cordonul ombilical din timpul sarcinii. Timp de şase luni, copilul are acces la un transfer de materie vie compus din anticorpi, celule vii, probiotice şi substanţe care sprijină imunitatea digestivă.

Dacă mama fumează sau are probleme cu dependenţa de alcool sau de droguri, ori ia anumite tratamente toxice, atunci alăptarea poate avea efecte nedorite asupra copilului. Aici intervine grija mamei faţă de copil. O educare în acest sens este foarte importantă. Secretul alăptării este să pui copilul la sân în prima jumătate de oră după ce s-a născut. Apoi, copilul sănătos, care are peste 34 de săptămâni trebuie lăsat să mănânce cât vrea şi când vrea pentru că nevoile fiecăruia sunt diferite.

Bineînţeles, copiii născuţi prematur nu intră sub incidenţa acestei reguli. Ei trebuie monitorizaţi cu mai multă atenţie, pentru că organismul lor are nevoie să-şi ia caloriile per kilogram corp. Copiii hrăniţi cu lapte praf pot dezvolta alergii la proteinele străine din acesta. În ultimul timp, am văzut din ce în ce mai mulţi copii alergici. Procentul este îngrijorător şi acesta este o dovadă clară că din ce în ce mai multe mame renunţă să-şi hrănească micuţii cu lapte matern.

CSÎD: În cazuri speciale, sunteţi de acord ca nou-născutul să poate fi hrănit cu laptele altei mame?

Dr. A.C.: Dacă acea femeie este sănătoasă şi analizele dovedesc acest lucru, atunci, teoretic, nu există riscuri. Acel lapte nu este ca şi cel al mamei proprii, dar este clar mai bun ca laptele praf.

CSÎD: Din experienţa dumneavoastră, care sunt cele mai frecvente greşeli pe care le fac mamele?

Dr. A.C.: În primul rând, protecţia în exces a copilului. Am întâlnit părinţi care obişnuiesc să-şi ţină copiii acasă într-o temperatură sufocantă de 25-28 de grade Celsius. 22-23 de grade Celsius sunt suficiente. Apoi, după atâta căldură, părinţii îi mai înfofolesc şi cu trei rânduri de haine, de ciorapi, le pun botoşi… în acest fel le slăbim imunitatea. Ei transpiră în exces şi apoi răcesc. Apoi, copilul trebuie scos afară pe orice vreme, exceptând momentele când este viscol sau furtună. Doar aşa îl adaptăm la viaţa exterioară.

Cu cât ţinem copilul mai mult în casă şi-l cocoloşim mai tare, cu atât se va îmbolnăvi mai des. Administrarea antibioticelor sau a antiinflamatoarelor la copii după ureche este o altă greşeală pe care o fac frecvent mamele. Singurul care poate stabili un tratament este medicul. În caz contrar, nu facem altceva decât să slăbim imunitatea copilului. Părinţii trebuie să-i stimuleze copilului dezvoltarea personalităţii, atât imunologic cât şi psihologic.

Acesta nu trebuie sufocat cu dragostea lor. Obezitatea şi sedentarismul sunt alte două probleme pe care doresc să le amintesc. Există părinţi care dau în exces mâncare şi dulciuri copilului, care nu îi scot afară şi îl lasă prea mult la calculator. Acestea sunt obiceiuri greşite care îmbolnăvesc copiii (diabet, pubertate precoce). De asemenea, nu sunt de acord cu mezelurile din alimentaţie. Acestea au foarte multe chimicale, E-uri, nitriţi care pot afecta serios sănătatea copiilor. Pentru o dezvoltare armonioasă copilul are nevoie de o alimentaţie echilibrată bazată pe mâncare gătită, salate, lactate şi de multe, multe fructe. Copilul trebuie să consume un pic din toate, exceptând prăjelile, semipreparatele şi fast-food-ul.

CSÎD: Sunteţi pro sau contra vaccinurilor? Se tot vehiculează că acestea ar putea duce la autism şi alte afecţiuni.

Dr. A.C.: În momentul de faţă nu este nimic dovedit ştiinţific. Cred cea mai mare victorie a medicinei o reprezintă vaccinurile pentru că previn boala. Unii spun că sunt scumpe, dar după ce copilul se îmbolnăveşte, părintele cheltuieşte şi mai mult. Să nu mai luăm în calcul sechelele cu care rămâne cel mic. De aceea, este bine ca suferinţa copiilor să nu o contabilizăm în vreun fel. Ea este îngrozitoare atât pentru el cât şi pentru părinte. Afecţiunile nu trebuie evaluate în bani şi în nimic pe lumea aceasta.