Ce înseamnă dacă îți apar pete mici roșii pe piele? Atenție, poate fi semnul unei boli infecțioase care trebuie tratată urgent!

Meningita este inflamația meningelui, adică spațiul între foițele interne care învelesc creierul și măduva spinării. Encefalita este inflamația parenchimului cerebral (creier). Cele două entități – meningita și encefalita – pot fi boli separate, dar uneori sunt inflamate ambele segmente și diagnosticul este de meningoencefalită.

Conf. univ. dr. Voichița Lăzureanu, medic infecționist la Spitalul Victor Babeș din Timișoara, spune care sunt cauzele și simptomele meningitei, precum și analizele ce pot fi solicitate și metodele de tratament.

Ce simptome determină meningita

• febră
• durere de cap (cefalee), care nu cedează la antialgice
• rigiditatea cefei (cel mai frecvent dintre semnele meningiene)
• vărsătură de tip central
• fotofobia (sensibilitatea la lumină)
• poziția „în cocoș de pușcă” (decubit lateral cu extensia capului și flexia coapselor și gambelor) sau alte semne de iritație meningeană

Recomandări

Semnele de pe unghii când ai probleme cu ficatul

20 de semne care apar pe piele când ai ficatul bolnav

În meningita meningococică apar rapid peteșii (leziuni purpurice) prin tulburări masive de coagulare.

La nou-născuți sau la copii mici apare și bombarea fontanelei anterioare.

Tipuri de meningită și mod de transmitere

Meningita acută infecțioasă poate fi de etiologie:

• Bacteriană
• Virală
• Fungică
• Parazitară

Meningita bacteriană este cea mai severă formă de meningită, cu mortalitate înaltă și sechele neuro-psihice importante (scăderea funcției intelectuale, tulburări de memorie, convulsii, abcese cerebrale sau vertebrale, cianozări etc.).

Cele mai frecvente bacterii care determină meningita sunt:

• pneumococi (streptococcus pneumoniae)
• meningococi (neisseria meningitides)
• haemophilus influenzae tip B
• staphilococi (staphilococcus spp)

Meningita virală este frecvent secundară și determină de obicei forme mai ușoare de boală.

Cele mai frecvente virusuri care determină meningita sunt:

• enterovirusurile (Coxsackie, Echo)
• herpesvirusuri (herpes simplex, varicello-zosterian, Epstein-Barr, citomegalovirusul)
• virus urlian (oreion)
• arbovirusuri (ex. virus West-Nile)

Meningitele fungice și parazitare apar la persoane cu imunosupresie (infecția cu HIV/SIDA, boli onco-hematologice, vârstnici).

Transmiterea poate fi respiratorie, digestivă, traumatică sau sangvină (de exemplu, post-proceduri chirurgicale invazive). Otitele, mastoiditele, sinuzitele, pneumonia (mai ales cea pneumococică) sau dispozitivele implantate cerebrale/vertebrale pot reprezenta condiții predispozante.

Analize care stabilesc forma de meningită

Puncția lombară este manevra prin care se obține lichidul cefalorahidian (LCR), care are modificări particulare ce fac diferența între diferitele tipuri de meningită (bacteriană, virală, fungică etc.).

Analizele bacteriologice, serologice, virusologice, fungice sau parazitare sunt cele prin care se identifică germenele (din lichid cefalorahidian, sânge, exsudate) și ajută în conduita terapeutică.

Investigațiile imagistice (computer tomografia și rezonanța magnetică nucleară) sunt importante în diagnosticul diferențial (tumori, abcese, accidente vasculare cerebrale).

Meningita: tratament și prevenție

Tratamentul trebuie început cât mai rapid și trebuie să includă medicație:

• etiologică: antibiotice pentru meningitele bacteriene, antivirale pentru meningitele virale, antifungice sau antiparazitare (antiprotozoare, antihelmintice, antinematode)
• patogenă: depletive, corticoterapie, anticonvulsivante, reechilibrare hidro-electrolitică și acido-bazică, anticoagulante
• simptomatică: antialgică, antitermică, antiemetică etc.

Profilaxia prin vaccinare (antibacteriană și antivirală) este extrem de importantă în prevenirea îmbolnăvirii și a complicațiilor/sechelelor care pot apărea, atât la copii cât și la adulți.