Persoanele trecute de 60 de ani sunt la risc de a fi diagnosticate cu degenerescență maculară. Practic, aceasta este și una dintre principalele cauze de pierdere a vederii centrale. Un risc care crește pe măsura avansării în vârstă.
Despre degenerescența maculară, o afecțiune oculară care te poate limita în activitățile zilnice și care netratată duce la o scădere a calității vieții, ne-a povestit dr. Marinkovic Bojan, medic specialist oftalmolog.
CSID: Ce este degenerescența maculară și cum ne afectează vederea?
Dr. Marinkovic Bojan: Din punct de vedere medical, degenerescența maculară (DMLV) legată de vârstă sau senilă, cunoscută și ca DMLV sau DMS, este o afecțiune care, așa cum îi spune și numele, este direct influențată de vârstă și afectează zona de maximă acuitate vizuală a retinei, macula.
Afecțiunea alterează calitatea vizuală centrală, însă nu duce niciodată la pierderea completă a vederii. Marele dezavantaj în lipsa unui tratament corect este acela că este o boală invalidantă. Explicația este aceea că persoana în cauză nu va mai putea citi, nu mai vede clar la TV, nu poate face lucruri de finețe, practic îi scade calitatea vieții.
De cele mai multe ori, boala afectează un singur ochi. Ulterior, în timp este posibil să fie prezentă și la celălalt ochi.
CSID: De ce se instalează degenerescența maculară, sunt anumiți factori de risc ce pot favoriza această afecțiune oculară?
Dr. Marinkovic Bojan: Din păcate, cauzele apariției acestei afecțiuni nu sunt pe deplin cunoscute. Totuși, printre factorii de risc regăsim: vârsta, rasa (cei din rasa albă au un risc crescut), pigmentarea oculară (cei cu iris deschis la culoare au risc mai mare), dar și factori precum sunt fumatul, obezitatea, diabetul zaharat, afecțiunile cardiovasculare.
CSID: Ce simptome dă această afecțiune, în funcție de forma ei?
Dr. Marinkovic Bojan: Principalele forme clinice de DMLV sunt cea uscată (atrofică – reprezintă 85% dintre cazuri) și cea umedă (exsudativă – reprezintă 15% dintre cazuri). Din păcate, forma exsudativă duce în peste 80% dintre cazuri la pierderea rapidă a acuității vizuale.
În forma uscată, simptomele constau în general în: scăderea acuității la sensibilitatea la contrast, scade și adaptarea la întuneric, pacientul simte că are nevoie de o lumină foarte puternică la citit.
În forma umedă, apar modificări ale maculei, mai exact, în percepția pacientului, liniile drepte par ondulate, curbate și obiectele pot fi văzute fie mai mici, fie mai mari decât sunt ele în realitate.
CSID: Cum se stabilește diagnosticul?
Dr. Marinkovic Bojan: Diagnosticul degenerescentei maculare se poate stabili doar de medicul oftalmolog, în cadrul unei consultații complete. De asemenea, trebuie menționat că din consult vor face parte testarea acuității vizuale, examenul fundului de ochi, examenul de câmp vizual.
Dar, extrem de important, dacă se dorește să se stabilească forma afecțiunii și cât de avansată este aceasta, atunci se vor face și investigații suplimentare, precum tomografia în coerență optică (OCT) și angiofluorografia.
CSID: În ce constă tratamentul?
Dr. Marinkovic Bojan: La ora actuală există tratamente care conform studiilor de specialitate sunt promițătoare. Practic, tratamentul constă în injectarea intravitreană a unei substanțe anti-VEGF. Aceasta are menirea de a ameliora starea retinei, dar extrem de important este că poate opri progresia bolii.
Totul este sigur pentru pacient și manopera efectivă se realizează într-o sală de operații. Medicul oftalmolog, în funcție de investigații și de patologia aferentă fiecărui pacient, va stabili dozele de injecții. De cele mai multe ori sunt necesare doar 3 injecții. Dar trebuie să reținem că fiecare pacient este un caz particular și prin urmare tratamentul va trebui adaptat.
CSID: Ce riscăm dacă nu tratăm degenerescența maculară, ce complicații pot apărea?
Dr. Marinkovic Bojan: Ignorată, degenerescența maculară va progresa și va duce la o scădere a calității vieții în tot ceea ce implică activitățile uzuale. Acestea vor putea fi efectuate cu greutate.
De aceea, persoana în cauză se va afla la risc de a dezvolta anxietate sau chiar depresie. Mai mult, conform studiilor de specialitate, se pare că 1 din 10 persoane poate avea forme de halucinații, deoarece creierul va compensa lipsa imaginilor creând propriile imagini.
În aceste condiții, esențială rămâne prevenția, efectuarea controalelor oftalmologice anuale, regulate.