În prezent, aproximativ 25% din populaţie se confruntă cu problema calculilor renali, cazurile cele mai complicate fiind specifice bărbaţilor, însă şi numărul femeilor care au această problemă a cunoscut o creştere semnificativă în ultimii ani.
Totuşi, indiferent de sex sau vârstă, un lucru este comun tuturor: stările intense de durere, care de obicei apar subit, fără a fi însoţite de alte simptome.
„Apariţia pietrelor la rinichi este favorizată în primul rând de deshidratare. Aşa cum suntem sfătuiţi în mod constant, că pentru o viaţă sănătoasă trebuie să consumăm doi litri de lichide, această cantitate de apă este necesară în primul rând menţinerii sănătăţii aparatului urinar, respectiv a rinichilor. Stagnarea urinii în aparatul urinar favorizează apariţia şi depunerea nisipului la nivelulv acestuia: începând de la rinichi, uretere şi vezica urinară.
Un alt factor determinant pentru aceasta afecţiune îl reprezintă tulburările de metabolism ale calciului: un aport crescut de calciu în apă sau sinteza deficitară a oxalaţilor proveniţi din alimente. În afara acestor cauze externe, există şi posibilitatea ca pacientul să se prezinte cu malformaţii congenitale încă de la naştere, care produc o incetiniere a fluxului urinar în eliminarea depunerilor minerale. Acestea pot fi diverse stenoze ureterale sau chiar adenomul de prostată”, explică specialistul urolog în cadrul Spitalului Sf. Constantin, Dr. Vitalie Mogoreanu.
În ceea ce priveşte bolile tractului urinar, calculii renali reprezintă a treia cea mai întâlnită afecţiune a acestui sistem, după infecţiile urinare şi dereglările prostatei.
Calculii renali sunt de fapt depozite minerale care se depun la nivelul rinichilor şi se formează în condiţiile în care există o concentraţie mare de cristale minerale în urină, cauzată de absorbţie sau eliminarea ineficientă a acestora de către organism.
Mărimea calculilor renali variază de la un grăunte de nisip la formaţiuni ce determina blocaje ale rinichiului.
În funcţie de dimensiune şi poziţionare, simptomatologia acestora poate fi complet neexistentă până la dureri intense în zona lombară, în părţile laterale ale trunchiului, la nivelul abdomenului, ale pelvisului sau organelor genitale însoţite de stări de greaţă sau vomă, oboseală nejustificată, transpiraţie excesivă şi prezenţa urinei în sânge, un semn al iritaţiilor canalului urinar.
În general, intensitatea durerilor diferă de la un sex la altul, întrucât bărbaţii au tractul urinar mai lung, astfel că depunerile necesită un timp mai îndelungat pentru a fi eliminate din organism.
În prezent, eliminarea calculilor renali poate fi realizată printr-o procedură modernă, neinvazivă, ce nu necesită anestezie şi se poate aplica pacienţilor indiferent de vârstă.
Litiaza renală poate fi tratată cu ajutorul procedurii de litotriţie extracorporeală ESWL, prin care pietrele la rinichi sunt sfărâmate fără incizii sau intervenţie endoscopică, prin aplicarea undelor mecanice, acestea fiind ulterior eliminate din organism pe cale naturală.
Această tehnică este puţin dureroasă, în multe cazuri fiind efectuată chiar fără anestezie, durează în jur de 45-60 de minute şi nu nencesită întotdeauna internarea pacientului. Deşi poate varia în funcţie de compoziţia, mărimea şi localizarea calculilor renali, rata de succes a acestui tip de intervenţie este foarte mare, astfel că între 75% şi 90% dintre pacienţii cu litiază renală sunt supuşi tratamentului extracorporeal cu unde de şoc.