Plandemic – radiografia unui documentar bazat pe informații false despre COVID-19. Ce strategii de marketing a adoptat regizorul pentru a sădi neîncrederea oamenilor în experți și ura față de autorități

Naratorii filmului de 26 de minute intitulat Plandemic au susținut că virusul SARS-CoV-2 a fost planificat de către elitele globale ca mijloc de control al populației.

În plus, aceștia au argumentat că vaccinurile sunt dăunătoare și că purtarea măștilor faciale „activează” coronavirusul – între timp sugerând alternative de tratament pseudoștiințific, cum ar fi „microbii vindecători” găsiți în ocean.

Telespectatorii documentarului au parte, în cele 26 de minute de vizionare, de citate greșite sau scoase din context ale unor medici și oameni de știință reputați, precum Anthony Fauci.

De asemenea, în „documentar” își fac apariția adepți cunoscuți ai teoriilor conspirației, cum este Judy Mikowits, dar și mai mulți așa-ziși lucrători în sănătate fără nume, care afirmă că „spun adevărul despre pandemie și că dr. Fauci, companiile farmaceutice și Bill Gates se folosesc de pandemie pentru a câștiga mai mulți bani, dar și capital politic”.

În esență, documentarul urmărește să răspândească îndoiala, să discrediteze experții științifici și diverse persoane potente financiar și să împingă oamenii spre extreme politice.

Argumentele filmului sunt prezentate într-un mod aparent obiectiv, care rivalizează cu filmele de box-office hollywoodiene bazate pe „povești adevărate”.

Mike Willis, producătorul, naratorul și finanțatorul Plandemic, a încărcat documentarul pe diferite platforme de socializare și pe propriul site web, PlandemicSeries.com. Desigur, pe platformă nu este nicio adresă de contact, ci doar o însăilare de cuvinte cu majuscule, precum „PLANDEMIE”, „CENZURAT”, „ÎNDOCTRINARE”.

https://www.csid.ro/stiri-sanatate-frumusete-dieta/retelele-sociale-principalele-surse-de-stiri-false-dezinformare-in-pandemie-19788861/

De asemenea, este menționat un premiu câștigat la Festivalul European Independent Film Award pentru Cel mai bun documentar. Însă, la o privire pe site-ul oficial ecufilmfestival.com, „documentarul” Plandemic nu se numără printre câștigători și nici măcar nu este menționat.

Willis a anticipat că platformele de socializare vor institui reguli de interzicere a conținutului fals, așa că i-a încurajat pe toți cei care au urmărit documentarul să îl descarce de pe site-ul oficial și să îl încarce pe propriul cont, îngreunând astfel efortul de a limita răspândirea informațiilor false prezentate în film.

Twitter, Facebook, Youtube, Instagram, diverse site-uri „de știri” apărute peste noapte și câteva persoane cu notorietate urmărite de zeci de mii de oameni au fost principalele canale unde documentarul Plandemic a fost distribuit în masă.

Într-un raport al Center for Countering Digital Hate realizat în colaborare cu Anti-Vaxx Watch se arată că peste 65% din știrile false despre vaccinare (postate pe rețetele de socializare în perioada 1 februarie – 16 martie 2021) își au originea pe paginile de Facebook și Twitter ale următoarelor personaje:

• Joseph Mercola
• Robert F. Kennedy Jr.
• Ty și Charlene Bollinger
• Sherri Tenpenny
• Rizza Islam
• Rashid Buttar
• Erin Elizabeth
• Sayer Ji
• Kelly Brogan
• Christiane Northrup
• Ben Tapper
• Kevin Jenkins

Portretul psihologic al persoanelor păcălite de fenomenul Plandemic

Indivizii cu studii superioare sunt la fel de vulnerabili la dezinformare atunci când vine vorba despre subiecte esențiale pentru identitatea lor, spun autorii cercetării.

De altfel, teoria este susținută de o cercetare realizată de antropologul Radu Umbreș și sociologul Cătălin Stoica.

Potrivit acesteia, „prestigiul social asociat diplomei îi poate face să se simtă mai competenți decât sunt cu adevărat (sindromul Dunning-Kruger), în timp ce persoanele cu mai puțină educație tind să-și decline competența de înțelegere către cei care, aparent, se pricep mai bine” – cei care au terminat un liceu sau o facultate pot fi mai atrași de conspirații decât cei cu opt clase.

Iar „dacă un individ crede într-o teorie, atunci este foarte posibil să creadă în mai multe, chiar și dacă, paradoxal, poveștile se bat cap în cap” – acesta este un tipar comportamental, ușor observabil.

De asemenea, „actorul singuratic” este un element important de menționat în contextul viralizării acestui documentar pe rețelele sociale.

Potrivit autorilor, o persoană care trăiește foarte mult în mediul virtual este mai predispusă la distribuirea unor mesaje menite să atragă atenția, așa cum este și cazul documentarului Plandemic.

Prin distribuirea unui astfel de conținut, persoana respectivă se simte importantă și consideră că este printre puținele care dețin adevărul. Printre victimele teoriilor conspirației se numără mai ales cei care simt nevoia de a fi speciali, de a fi văzuți „altfel” de către ceilalți: „sunt diferit de tine, nu fac parte din turmă, știu lucruri pe care tu nu le știi”. Din perspectiva lor, această nevoie le conferă un anume statut în raport cu „mulțimea”.

Potrivit psihologului Gabriela Manolescu, singuraticii, cei care se simt excluși social sunt mai atrași de gândirea conspirativă – nemaiavând contacte sociale sau oameni apropiați, nu mai au cu cine să comunice, să împărtășească opinii.

De asemenea, cei care au crescut într-un mediu social impregnat cu credințe nefondate, cu modele parentale care acceptau orice ușor fără a pune la îndoială credibilitatea lucrurilor, sunt mai predispuși să creadă în teorii ale conspirației, iau decizii bazându-se mai mult pe instinct decât pe dovezi logice.