Poliartrita reumatoidă: cea mai frecventă boală a bătrâneţii!

Bolile articulare reprezintă jumătate din totalul bolilor cronice de după vârsta de 65 de ani.

Poliartrita reumatoidă este o boală inflamatorie care afectează articulaţiile mâinilor şi picioarelor, de unde rezultă tumefacţii, dureri şi distructie articulară.

Este cea mai frecventă boală articulară de tip inflamator, afectând 1% din populaţia generală.

Recomandări

Tot ce trebuie să ştii despre sistemul imunitar

Boala Ménierè – sau de ce îţi ţiuie urechile!

Incidenţa poliartritei reumatoide este mai mare în rândul femeilor decât în rândul bărbaţilor, iar statisticile arată că se instalează între 25 şi 50 de ani. Poate să apară şi la copii, iar atunci vorbim despre poliartrită reumatoidă juvenilă, însă simptomatologia şi prognosticul sunt uşor diferite faţă de adulţi.

Poliartrita reumatoidă – cauzele apariţiei bolii

Cauza apariţiei poliartritei reumatoide nu se cunosc exact, dar se ştie că este o boală autoimună, adică sistemul imunitar (care de obicei acţionează pentru apărarea organismului), ajunge să lucreze împotriva propriului organism. Astfel, el atacă ţesuturile articulare moi şi pe cele conjunctive din componenţa altor structuri ale corpului, cum ar fi vasele sanguine şi plămânii. În final, se produc eroziuni ale cartilajelor, oaselor şi ligamentelor articulare, cu apariţia în articulaţiile afectate a deformărilor, instabilităţii şi fibrozei. Viteza distrucţiei articulare variază de la o persoană la alta, tabloul clinic fiind influenţat de numeroşi factori, printre care predispoziţia genetică. Boala se poate instala treptat sau brusc.

Printre primele simptome ale poliartritei reumatologice se numără: redoarea matinală (anchilozare), tumefierea articulaţiilor şi o stare generală de oboseală.

Poliartrita reumatoidă – semne şi simptome

Durerile sunt din ce în ce mai mari, pe măsură ce evoluează boala. Inflamaţia apare în mod simetric în cele două jumătăţi ale corpului, primele afectate fiind articulaţiile mici, ale degetelor mâinilor şi picioarelor, ale încheieturilor de la mâini, de la glezne. Zonele afectate sunt dureroase şi rigide în special dimineaţa sau după o perioadă prelungită de inactivitate.

Din punct de vedere estetic, boala poate afecta şi aspectul articulaţiilor care se măresc din cauza tumefacţiei sau se deformează. Se mai pot produce mici luxaţii falangiene, cu devierea degetelor de la fiecare mână către degetul mic.

De asemenea, la nivelul articulaţiilor tumefiate se pot produce compresii ale nervilor din vecinătate, cu apariţia anesteziei sau paresteziei (sindrom de tunel carpian). Până la 30% dintre persoanele care suferă de poliartrită reumatoidă prezintă şi chisturi noduli reumatoizi, adică nişte proeminente de consistenţă dură, situate imediat sub piele. Durerile în cazul 

Strategiile actuale de abordare a poliartritei reumatoide se bazează pe: un diagnostic precoce, tratament precoce şi un control strict al bolii. Terapiile modern sunt capabile să inducă remisiunea, dar intervenţia reumatologului ar trebui să fie făcută înaintea apariţiei leziunilor structurale. În cele mai multe cazuri, pacienţii ajung la medicul reumatolog cu dizabilităţi deja instalate, în această situaţie remisiunea fiind aproape imposibilă.

Poliartrită reumatoidă este o afecţiune foarte dureroasă care duce la dizabilitate, distructie şi este potenţial letala prin afectarea organelor interne. O altă consecinţă majoră a acestei afecţiuni este deficitul funcţional ireversibil: pierderea capacităţii de muncă.