Predispoziția la consumul de alcool poate fi influențată de o combinație de factori genetici, ambientali și sociali, iar cercetările recente sugerează că unele dintre aceste predispoziții pot fi determinate încă din perioada prenatală, potrivit DailyMail.
„Diferențele în consumul de alcool ar putea fi stabilite încă din uter”, spune John Manning, care predă biologie evolutivă la Universitatea Swansea.
Predispoziția la consumul de alcool nu se formează doar în perioada prenatală, dar mediul în care un copil se dezvoltă înainte și după naștere poate influența semnificativ riscul de a dezvolta comportamente de dependență față de alcool. De asemenea, factorii genetici și chimici joacă un rol crucial în această predispoziție. Prin urmare, abordarea acestei probleme necesită atât o înțelegere a factorilor biologici, cât și o atenție deosebită asupra contextului social și familial în care crește un individ.
Există dovezi că predispoziția pentru consumul de alcool poate fi transmisă genetic. Aceasta înseamnă că, dacă părinții sau alte persoane apropiate au avut probleme cu alcoolul, există o probabilitate mai mare ca descendenții lor să manifeste comportamente similare. Genele care reglează metabolismul alcoolului, precum și cele care influențează sistemele de recompensă ale creierului, pot juca un rol important în acest proces.
Expunerea la factori de mediu în timpul sarcinii, inclusiv consumul de alcool al mamei, poate afecta dezvoltarea creierului fetal și poate crește riscul ca, ulterior, copilul să dezvolte o tendință de a consuma alcool. De exemplu, sindromul alcoolic fetal (SAF) este o condiție gravă cauzată de consumul de alcool în timpul sarcinii, care afectează dezvoltarea cognitivă și comportamentală a copilului. Deși SAF este o formă extremă, studiile sugerează că chiar și expunerea ușoară la alcool în timpul sarcinii poate influența comportamentele de consum de alcool ale copilului mai târziu în viață.
Creierul fetal se dezvoltă într-un mediu complex în care sunt prezente diverse substanțe biochimice, inclusiv hormoni, neurotransmițători și alți factori chimici care pot influența dezvoltarea unor comportamente. De exemplu, expunerea prenatală la stres sau la substanțe precum alcoolul poate modifica sistemele de neurotransmițători care sunt implicate în recompensa și comportamentele de evitare, ceea ce poate influența apetitul pentru consumul de alcool mai târziu în viață.
Chiar dacă predispoziția genetică și efectele mediului prenatal joacă un rol important, contextul social în care un individ crește este de asemenea esențial. Dacă un copil este expus la un mediu în care consumul de alcool este normalizat sau chiar încurajat, acest lucru poate contribui la dezvoltarea unor comportamente de consum de alcool pe măsură ce ajunge la vârsta adultă.
Sursă foto: Shutterstock.