Premenopauza reprezintă acea etapă în care o femeie începe să manifeste simptome specifice menopauzei – întârziere menstruaţie, bufeuri, insomnie, uscăciune vaginală, scăderea poftei de sex, încetinirea metabolismului etc. Acest proces este unul firesc şi decurge ca urmare a scăderii producţiei de estrogen, simptomele premenopauzei putând persista pe o perioadă ce poate dura de la câteva luni până la câţiva ani.
Se consideră că o femeie este la menopauză dacă, timp de un an, fără întrerupere, nu are deloc menstruaţie. Vârsta medie la care o femeie intră la menopauză este de 51 de ani, dar sunt şi cazuri în care se poate instala mai devreme sau mai târziu, în funcţie de anumiţi factori (moştenirea genetică, stilul de viaţă, regimul alimentar etc.).
Simptomele neplăcute ale premenopauzei pot fi ameliorate prin terapie hormonală, dar există şi remedii naturale care ar putea fi eficiente. Trebuie menţionat însă că există şi femei care nu prezintă deloc simptome sau acestea sunt vagi ori nu produc disconfort.
Unul dintre cele mai comune simptome ale premenopauzei este „valul intens de căldură” (bufeu) survenit brusc, în special în timpul nopţii, care poate dura până la aproximativ 5 minute. Această senzaţie este foarte intensă şi poate duce la manifestări precum înroşirea feţei, a gâtului şi a pieptului, transpiraţie abundentă, frisoane şi, uneori, confuzie.
Se estimează că aproape 50% dintre femeile aflate la premenopauză se confruntă cu bufeuri de căldură, iar aproximativ 10% continuă să aibă acest simptom chiar şi la câţiva ani de la instalarea menopauzei.
Deşi se cunoaşte faptul că nivelul în scădere al estrogenului este responsabil de apariţia acestui simptom, specialiştii încă nu au descifrat, după mai bine de 30 de ani de cercetare în domeniu, de ce jumătate dintre femeile aflate la premenopauză nu resimt acest disconfort. Au fost identificaţi însă anumiţi factori de risc asociaţi bufeurilor de căldură, cum ar fi anumite medicamente, chimio- sau radioterapia ori diverse intervenţii chirurgicale în sfera ginecologică.
Un alt simptom resimţit în premenopauză este uscăciunea vaginală, cauzată, desigur, de acelaşi estrogen în scădere, care determină subţierea şi, implicit, lipsa de umiditate a ţesutului vaginal. Din păcate, acest simptom se acutizează odată cu instalarea menopauzei, cauzând mâncărime intensă, iritaţii, durere în timpul actului sexual şi, în consecinţă, diminuarea dorinţei sexuale.
Menstruaţia neregulată, dureroasă, abundentă este un alt simptom specific premenopauzei, cauzat de scăderea nivelului de progesteron, un hormon care menţine sănătatea mucoasei ce căptuşeşte uterul. De asemenea, la premenopauză pot apărea sau pot creşte în volum fibroame uterine şi există un risc mai crescut de endometrioză, ca urmare a scăderii nivelului de estrogen.
Aproape 40% dintre femeile aflate la premenopauză se confruntă cu tulburări de somn, ce pot fi puse pe seama bufeurilor de căldură şi a transpiraţiei abundente pe parcursul nopţii. Cu toate acestea, insomnia ori somnul întrerupt nu sunt simptome corelate exclusiv cu dezechilibrele hormonale, deoarece ciclurile de somn se modifică pe măsură ce îmbătrânim, în sensul că dormim mai puţin, lucru valabil pentru ambele sexe.
Dificultăţile de concentrare şi capacitatea diminuată de memorare pe termen scurt sunt, de asemenea, posibile simptome ale premenopauzei. Chiar dacă nivelurile de estrogen şi progesteron pot avea un rol important în buna funcţionare a creierului, momentan nu sunt suficiente dovezi ştiinţifice care să incrimineze exclusiv producţia scăzută a acestor hormoni pentru tulburările cognitive survenite la premenopauză şi menopauză. Alţi factori, cum ar fi cei psihosociali, nivelul de educaţie, procesul natural de îmbătrânire a celulelor, pot fi implicaţi în apariţia acestor simptome.
Nu în ultimul rând, aproximativ 20% dintre femeile aflate la premenopauză pot prezenta tulburări de dispoziţie, cum ar fi iritabilitatea, tristeţea, stările anxioase sau chiar depresive.
Bufeurile de căldură, uscăciunea vaginală şi menstruaţia dureroasă pot fi ameliorate prin terapie hormonală, recomandată doar de medicul ginecolog, care presupune administrarea de pilule anticoncepţionale cu doze mici de hormoni şi/sau folosirea de plasturi, creme ori geluri pe bază de estrogen.
În cazul bufeurilor, este important să se evite şi factorii de risc, precum temperaturile ambientale crescute, băuturile fierbinţi, alimentele picante, hainele groase. De asemenea, tehnicile speciale de respiraţie pot fi eficiente în ameliorarea simptomelor premenopauzei.
Femeile care se confruntă cu menstruaţie neregulată, dureroasă, dar care nu sunt fumătoare, pot lua anticoncepţionale până la instalarea menopauzei, care reglează ciclul menstrual şi suprimă efectele neplăcute ale dezechilibrelor hormonale. Totodată, terapia hormonală reduce riscul de apariţie a cancerului endometrial şi ovarian, protejând totodată sistemul osos.
Uscăciunea vaginală poate fi ameliorată cu ajutorul pilulelor contraceptive sau al cremelor, gelurilor ori inelului pe bază de estrogen. Există însă şi alte metode eficiente pentru combaterea uscăciunii vaginale, cum ar fi folosirea unor unguente nonhormonale care reglează umiditatea, elasticitatea şi aciditatea vaginului. Activitatea sexuală constantă şi folosirea lubrifianţilor ajută, de asemenea, la ameliorarea acestui disconfort.
Chiar dacă nu sunt susţinute de studii ştiinţifice, terapiile complementare ar putea fi utile în combaterea simptomelor neplăcute resimţite în premenopauză. Acestea pot consta în:
Înainte de a lua suplimente de acest tip, este indicat consultul medicului, deoarece pot apărea şi reacţii adverse, mai ales dacă suferi de o condiţie medicală şi urmezi un anumit tratament.