Puteţi preveni cancerul de piele protejându-vă de soare în primii 20 de ani de viaţă

Chiar dacă soarele şi transferul genetic favorizează tot mai des apariţia cancerelor de piele, diagnosticarea timpurie a afecţiunii ajută la creşterea şanselor de vindecare.

Cancerul de piele este cea mai des intalnita forma de cancer. Cauza principala o reprezinta radiaţiile solare. Statul la soare fără aplicarea în prealabil a diverselor creme de protecţie duce la aparitia arsurilor, iar toate acestea pot duce la apariţia diverselor afecţiuni. Afecţiunea este foarte des întâlnită la persoanele care au ten foarte deschis, care nu se bronzează imediat însă se irită foarte repede.

Cea mai importantă perioadă de viaţă în care protecţia împotriva soarelui joaca un rol foarte mare, sunt primii 20 de ani

Recomandări

Antiinflamatoarele reduc riscul de cancer de piele

Cancerul de piele nu iartă pe nimeni! Protejează-ţi pielea de soarele ucigaş

80% din expunerea la soare înregistrată pe tot parcursul vieţii este făcută în această perioadă. Transferul genetic este un factor important, însă un alt factor mult mai important care nu trebuie uitat este solarul. Şedinţele la solar care depăşesc în total 60 de ore, fac ca riscul apariţiei cancerului de piele să crească.

Dr. Mehmet Coşkun Acay, medic specialist în dermatologie din cadrul Centrului de Medicină Anadolu a menţionat că această grupă de afecţiuni prezintă un procent de vindecare foarte ridicat, iar pentru acest lucru este necesar ca simptomele să fie bine evaluate şi ca pacientul să consulte medicul din timp.

Care este frecvenţa apariţiei cancerelor de piele?

În ultimii 30 de ani, pe plan mondial frecvenţa apariţiei cancerelor de piele este în continuă creştere. În state precum SUA, Noua Zeelandă şi Australia, cancerele de piele sunt afecţiunile cel mai des întâlnite. În ţările europene, cancerele de piele sunt înregistrate cu precădere la persoanele cu vârsta cuprinsă între 60-80 de ani.

Frecvenţa de apariţie în cadrul cancerelor de piele a carcinomului bazonuclear, afecţiunea cel mai des întâlnită, este de 80-90%. În prima fază a afecţiunii, pe piele se formează o tumefacţie de culoarea pielii. Cu timpul, tumefacţia creşte şi începe să îşi schimbe culoarea. Aceste tumefacţii sunt întâlnite cel mai des pe faţă şi pe linia trasată între ureche şi buza superioară. Diagnosticul se pune în urma consultului fizic. În faza timpurie, afecţiunea poate fi tratată cu foarte mare uşurinţă.

Şi carcinomul scuamos este înregistrat cel mai des pe faţă şi buze şi apare sub forma unei tumefacţii de culoarea pielii. Comparativ cu carcinomul bazonuclear, tumefacţia este mai dură şi uneori poate fi confundată cu un neg. Tumefacţia creşte, iar în stadiul avansat ia forma unei tumefacţii cu crater. Dacă nu este tratată, cu timpul devine o rană deschisă şi sângerândă. Se poate localiza în zone cu o cantitate importantă de circulaţia sângelui cum sunt nasul, buzele şi urechile şi se poate întinde rapid. De asemenea, trebuie examinaţi şi nodulii limfatici în legătură cu această afecţiune. În cazul carcinomului scuamos, diagnosticul se pune pe baza rezultatelor biopsiei. În cazul în care adâncimea carcinomului nu este mare, odată cu biopsia se extirpă în totalitate şi carcinomul. Însă, chiar dacă carcinomul a fost extirpat în totalitate, se va specifica un protocol de tratament.

Care este metoda aplicată?

Aceste tumefacţii sunt carbonizate sau îngheţate. Însă atunci când tumefacţia este sub o anumită adâncime, trebuie analizaţi cu coloranţi şi nodulii limfatici santinelă aflaţi în zonă. Apoi, se recomandă continuarea tratamentului chirurgical. În cazul în care carcinomul scuamos nu este foarte întins, vindecarea va fi în procent de 99-100%. În cazul formelor întinse, există posibilitatea ca boala să recidiveze în procent de 10%.

De obicei, prezentarea la medic este făcută în stadiul incipient al afecţiunii, iar în 80% din cazuri carcinomul este localizat la nivelul feţei, motiv pentru care tratamentul dă rezultate bune. În cazul carcinomului scuamos în prima fază se poate aplica tratamentul de chimioterapie.

Procentul de apariţie al melanomului malign este de mai puţin de 1%. Cauza bolii este considerată a fi soarele, dar si factorii genetici joacă un rol important. Persoanele care au mai mult de 50 de aluniţe mai mari de doi milimetri, trebuie să consulte neapărat un medic. Aluniţele care prezintă un risc ridicat sunt cele care au conţin culori diferite, sunt neregulate, mai mari de 6 mm şi sunt asimetrice.

Această afecţiune avansează foarte rapid. În cazul în care grosimea melanomului malign în stadiul de biopsie este mai subţire de un milimetru, reuşita este foarte mare. Reuşita tratamentului chirurgical este de peste 90%. Însă, în cazul în care grosimea melanomului malign este mai mare de un milimetru, trebuie analizată starea nodulilor limfatici din zonă. În cazul în care aceştia sunt afectaţi, procentul de supravieţuire pe termen de cinci ani scade de la 90% la 70%.