Ulcerul varicos, numit şi ulcer de stază venoasă sau ulcer venos, constă într-o rană deschisă survenită de regulă la nivelul picioarelor, în special la nivelul gambei, ca urmare a circulaţiei sangvine deficitare. Vârsta înaintată, obezitatea, sexul (femeile au un risc mult mai crescut), tromboza venoasă, flebita şi accidentele survenite la nivelul picioarelor se numără printre principalii factori de risc implicaţi în apariţia acestei afecţiuni.
În lipsa unui tratament adecvat, ulcerul varicos poate duce la complicaţii severe, precum celulită, osteomielită sau chiar cangrenarea ţesutului, fiind necesară amputarea membrului afectat.
Tratamentul ulcerului varicos depinde de mai mulţi factori – de dimensiunea şi severitatea rănilor – şi poate include purtarea unor ciorapi medicinali compresivi, administrarea anumitor medicamente sau chiar intervenţie chirurgicală.
Ulcerul venos se manifestă iniţial prin durere puternică la nivelul picioarelor şi senzaţie de greutate în membrele inferioare. Ulterior apar şi alte manifestări, precum:
De regulă, ulcerele varicoase apar la nivelul gleznei sau gambei şi sunt o consecinţă a circulaţiei defectuoase a sângelui, ce poate fi la rândul ei cauzată de existenţa varicelor sau a insuficienţei venoase cronice.
Alte posibile cauze ale ulcerelor varicoase şi potenţiali factori de risc sunt: flebita, tromboza venoasă, obezitatea, leziunile la nivelul picioarelor, vârsta înaintată şi sexul (femeile peste 60 de ani sunt mai predispuse la apariţia acestei afecţiuni).
Diagnosticul de ulcer varicos se bazează, în principal, pe simptomele pacientului şi examinarea clinică, dar uneori pot fi necesare analize şi investigaţii suplimentare, precum:
Scopul tratamentului ulcerului varicos este de a reduce edemul, de a ameliora celelalte simptome şi de a grăbi vindecarea pielii, precum şi de a preveni apariţia altor ulcere.
De regulă, tratamentul ulcerului varicos implică debridarea (curăţarea) rănii şi aplicarea unui material special peste rană, urmate de terapia compresivă, care presupune purtarea unor bandaje, ciorapi compresivi sau feşe. Acestea au rolul de a stimula sângele să circule în sus, în direcţia inimii.
De asemenea, pot fi indicate diverse pansamente hidroactive care absorb secreţiile în exces şi stimulează regenerarea ţesuturilor, precum şi creme sau unguente care reduc inflamaţia şi senzaţia de mâncărime.
Pentru vindecarea mai rapidă a rănilor pot fi recomandate şi anumite medicamente, precum cele vasoprotectoare, care fluidizează sângele şi înlesnesc circulaţia sangvină, antiinflamatoarele (pentru ameliorarea durerilor) sau antibioticele (dacă rana este infectată).
Alte soluţii ce ar putea fi eficiente în cazul ulcerului venos sunt terapia cu lumină polarizată (care poate grăbi vindecare rănilor), terapia cu oxigen hiperbaric (are efecte antiinflamatoare şi antibacteriene) şi ridicarea membrelor pe un plan înalt (pentru a favoriza circulaţia sângelui).
În cazul în care toate măsurile enumerate mai sus nu dau rezultate, se poate recurge la intervenţia chirurgicală.
Sub nicio formă nu aplicați remedii din auzite, cum ar fi cataplasme cu argilă, comprese cu diverse ceaiuri sau bitter suedez, unguente din plante (ex: cremă de gălbenele), diverse uleiuri esențiale sau cine știe ce alte leacuri băbești sugerate prin grupurile de pe internet.
Acestea doar întârzie diagnosticul și tratamentul corect și pot agrava simptomele, favorizând apariția complicațiilor grave!
Pentru a reduce riscul de apariţie a ulcerului venos, se recomandă evitarea fumatului, dieta sănătoasă, menţinerea unei greutăţi corporale în limitele normale, mişcarea zilnică, evitarea sedentarismului, ţinerea sub control a valorilor glicemiei şi tensiunii arteriale, evitarea alimentelor foarte sărate, purtarea de ciorapi medicinali compresivi şi ridicarea picioarelor deasupra nivelului inimii atunci când stați în pat.
Surse: hopkinsmedicine.org, aafp.org, surgery.ucsf.edu