Români tratați la standarde nemțești. Dr. Octavian Popescu s-a întors acasă pentru a îmbunătăți șansa la viață a românilor bolnavi de cancer

În anul V de facultate, viitorul medic Octavian Popescu a fost acceptat pentru 2 luni la o practică de vară neplătită, în Germania. Apoi, pentru încă 2 săptămâni, în anul VI de studii, în aceeași țară. Deși a fugit de Germania din pricina limbii greu de învățat, a fost atât de impresionat de profesionalismul medicilor germani, de felul în care se practică acolo chirurgia și de tehnica la care aveau acces, încât, la 3 luni de la terminarea facultății, a fost acceptat ca medic rezident la unul dintre cele mai mari centre de chirurgie oncologică și de urgență din Bavaria.

La 9 ani de atunci, dr. Octavian Popescu s-a întors în România, ca să pună aici în practică ce a învățat în Germania la cel mai înalt nivel. Și nu singur, ci împreună cu mentorul său, prof. dr. Friedrich Hubertus Schmitz-Winnenthal, alături de care va trata la cele mai înalte standarde pacienți români care suferă de boli oncologice digestive și endocrine, fără să mai fie nevoiți să călătorească în Germania sau în alte țări din Occident pentru acest tip de tratament.

Despre parcursul său profesional, lecțiile învățate de la cei mai buni experți în domeniul chirurgiei oncologice, dar și despre motivul reîntoarcerii acasă, în România, după 9 ani de „pribegie” tradusă în experiență profesională internațională, ne povestește într-un interviu exclusiv pentru „Ce se întâmplă, Doctore?” medicul chirurg Octavian Popescu, specialist în chirurgie generală şi viscerală, cu supraspecializare în chirurgia colorectală.

Recomandări

4 boli care cresc riscul de cancer de colon. Ce analize se fac preventiv

Cancerul de colon şi rect: INTERVIU cu un medic chirurg

Mi-am dorit ca tânăr medic să împrumut cât se poate de mult din rigurozitatea germană.

CSID: Cum ai ajuns să faci rezidențiatul în Germania? De ce acolo și nu în altă parte?

Dr. Octavian Popescu: Din timpul facultății m-am orientat să fac rezidențiatul în altă țară. Eram hotărât să văd ce înseamnă sistem medical occidental, să învăț medicină și implicit chirurgia, meseria mea, la cel mai înalt nivel unde resursele nu erau un impediment.

Deși mă orientasem către o țară vorbitoare de limba engleză sau franceză, pentru că nu stăpâneam limba germană și mi se părea imposibil să o învăț, am ajuns totuși în anul V la practică de vară în Germania, la unul dintre cele mai mari centre de chirurgie oncologică din regiunea Bavaria.

Am fost impresionat de calitatea actului medical, de aparatura de ultimă generație și de profesionalism. Mi-am dorit ca tânăr medic să cresc într-un astfel de mediu, să împrumut cât se poate de mult din rigurozitatea germană, așa că am găsit motivația să învăț limba germană la nivel matern și să revin ca medic rezident la finalul facultății, ceea ce s-a și întâmplat.

CSID: De ce specializarea chirurgie? Te-ai gândit inițial să faci altceva?

Dr. Octavian Popescu: Mi-am dorit mereu ceva chirurgical. Să poți reda cuiva speranța unui nou început într-o situație critică, de urgență, când crede că este sfârșitul, a fost motivația supremă.

E drept că prima dată mă gândeam la ortopedie-traumatologie, însă până la finalul facultății am ajuns să petrec aproape tot timpul meu liber și toate verile în apropierea unor adevărați mentori, profesori de chirurgie generală în România, care m-au făcut să iubesc această specializare. Aceștia mi-au dat șansa să cunosc această specializare, lucrând cu ei și participând activ la fiecare operație din programul operator.

 Să-i dai șansa omului la o viață normală când boala îl condamnă definitiv…

CSID: După ce te-ai angajat în Germania, ai plecat la un moment dat și în Franța. Din ce motiv?

Dr. Octavian Popescu: Fiecare chirurg își găsește o ramură preferată a acestei specialități în care se supraspecializează. Având în clinică un centru foarte mare, eu am ales chirurgia colorectală, ramură în care se poate aplica aproape mereu chirurgia minim invazivă.

Nu m-am limitat la congresele naționale din Germania. Participând la unul dintre cele mai renumite congrese de chirurgie colorectală, în care prezintă renumiți chirurgi din toată lumea chiar, nu doar din Europa, am fost impresionat de Prof. Eric Rullier din Bordeaux, Franța, singurul care promova de mulți ani prezervarea sfincterului anal și evitarea stomei definitive după operația minim invazivă (laparoscopică) pentru cancer de rect situat foarte jos.

Va dați seama ce impact extraordinar are această tehnică asupra calității vieții pacienților? Să-i dai șanse omului la o viață normală când boala îl condamnă definitiv la anus contra naturii, mai ales că, din păcate, vorbim de pacienți din ce în ce mai tineri care au această afecțiune…

Am vrut neapărat să ajung la dânsul în Franța și să învăț această metodă. Intrarea la clinica din cadrul Spitalului Universitar din Bordeaux pe care o conduce nu a fost deloc ușoară, pentru că este extraordinar de ocupat. Am insistat foarte mult să mă primească pentru că era foarte ocupat, fie cu operațiile, fie cu congresele, la care mergea să prezinte în toată lumea. M-a acceptat prima dată pentru o săptămână în departamentul său.

Am răsturnat cifrele: dacă înainte 90% din pacienți rămâneau cu anus contra naturii după operație, acum 90% reușesc să aibă o viață normală și doar 10% rămân cu anus contra naturii.

CSID: Ce ai constatat în timpul acelei săptămâni de practică?

Dr. Octavian Popescu: Am fost impresionat să văd rezultatele tehnicii sale inovative pe viu. M-am hotărât să mă reîntorc pentru o perioadă de 6 luni ca să învăț și să duc mai departe această metodă.

Bineînțeles că nu mi-a fost ușor să-l conving. Mi-a spus că toate posturile de fellow le are ocupate și nu mă poate ajuta. Am luat-o ca pe o provocare, nu m-am descurajat și m-am hotărât să îmi asum toate riscurile și să-mi ating scopul învățând această tehnică de la dânsul. L-am convins să mă accepte în plus față de numărul de medici pe care îl avea deja, dar a trebuit să fiu pe cont propriu.

În tot acest demers am avut susținerea mentorului meu de la clinica din Germania, Prof. Schmitz-Winnenthal, care mi-a îngăduit să plec pentru 6 luni în Franța și mi-a păstrat postul.

Tot dânsul m-a susținut să ajung bursier al grantului european „Professional Education” și așa am reușit să ajung la Spitalul din Bordeaux la Prof. Eric Rullier unde am fost învățat să aplic această tehnică de prezervare a sfincterului anal după operații de cancer de rect, dând astfel șansa pacienților de a avea o viață normală, fără anus contra naturii definitiv (colostoma).

Combinația dintre varianta tehnicii învățate în Franța și varianta germană practicată de mentorul meu a creat o operație îmbunătățită pe care am aplicat-o în continuare pacienților din Germania, astfel că am răsturnat cifrele: dacă înainte 90% din pacienți rămâneau cu anus contra naturii după operație, acum 90% reușesc să aibă o viață normală și doar 10% rămân cu anus contra naturii.

Dacă după un an ești sub nivelul performanțelor stabilite de profesor, ești invitat să-ți cauți un alt post.

CSID: Ai vorbit mai devreme despre mentorul tău de la clinica din Germania. Cum ți s-a părut experiența alături de dânsul și cum a crescut relația profesională dintre voi doi?

Dr. Octavian Popescu: Prof. Schmitz-Winnenthal a preluat clinica de chirurgie pe când eu eram spre finalul celui de-al doilea an de rezidențiat. Anual, dânsul are o discuție cu fiecare doctor angajat despre performanțele sale, eficiență, planuri de dezvoltare profesională pentru viitor. Deci fiecare medic este evaluat încontinuu, iar dacă după un an ești sub nivelul performanțelor stabilite de profesor, ești „invitat” să-ți cauți un alt post.

Cunoștea detalii despre munca mea de la medicii primari cu care lucram, i-am spus că vreau să mă axez pe chirurgie colorectală, oncologică, i-am spus despre pașii pe care vreau să îi parcurg și că vreau să îmi fie conducător de doctorat la Universitatea Heidelberg. Mi-a răspuns sarcastic: „Bine, vedem ce poți, îți voi prelungi contractul”.

Am fost primul dintre colegi motivat să plec în Franța, să capăt cât mai multă experiență și în alte centre renumite, lucru pe care l-a făcut și mentorul meu în cariera sa. A fost la Universitatea Harvard, SUA, pentru cercetare, în Elveția a creat un centru regional de chirurgie pancreatică în Lausanne.

CSID: Poate de aici relația mai strânsă dintre voi doi…

Dr. Octavian Popescu: Probabil că s-a văzut pe sine în mine când era în formare, fapt ce ne-a apropiat și mai tare. La întoarcerea mea din Franța s-a dedicat mentorshipului meu și am lucrat mult împreună. M-a învățat să ajung un operator independent, dar un „team player”, stabilind tratamentele mereu în echipă.

De când este directorul departamentului, Prof. Schmitz-Winnenthal a ridicat și mai mult nivelul clinicii, aplicând standardele de tratament minim invaziv de la clinica universitară din Heidelberg, unde a fost conducătorul secției de chirurgie pancreatică și endocrină. Astfel, procentul operațiilor laparoscopice a depășit 50%, mult peste media generală din Germania.

Avem nevoie de un pacient dornic să lupte și să se zbată pentru șansa lui.

CSID: În afară de tot ce înseamnă tehnică chirurgicală, care crezi că este cel mai important lucru pe care l-ai învățat de la mentorul tău?

Dr. Octavian Popescu: M-a învățat că pacientul trebuie îngrijit nu doar chirurgical, ci și din punct de vedere psihic, pentru că, deși noi îi dăm soluțiile din punct de vedere medical, un astfel de diagnostic poate fi traumatizant psihic.

Datoria chirurgului curant nu începe înainte de operație și se termină la finalul operației, ci trebuie să aibă răbdare, empatie și atenție ori de câte ori are nevoie pacientul, indiferent cât de ocupat este medicul.

Prof. Schmitz-Winnenthal este foarte preocupat să promoveze și să-și învețe tinerii colegi compasiunea pentru pacient deoarece operația, tratamentul medical post-operator nu sunt suficiente pentru rezultatul cel mai bun al terapiei. Avem nevoie de un pacient dornic să lupte și să se zbată pentru șansa lui.

Am fost învățat să lucrez în echipă, doar așa putem atinge cel mai bun randament în tratamentul unui pacient.

CSID: Te-ai gândit încă de la început că după ce vei termina studiile te vei întoarce sau a fost o decizie de moment? De ce ai ales să te întorci?

Dr. Octavian Popescu: Am plecat în Germania cu dorința să mă întorc acasă și să aplic și aici ce am învățat acolo. Am ales să mă întorc mai târziu decât am terminat studiile pentru că n-am vrut să revin pur și simplu, ci să acumulez experiență și cunoștințe, pe care să le pun în slujba pacientului.

CSID: Spune-ne care sunt planurile pentru următoarea perioadă în România.

Dr. Octavian Popescu: Am ales să nu mă întorc singur în România. În toată această perioadă, am fost învățat să lucrez în echipă, doar așa putem atinge cel mai bun randament în tratamentul unui pacient.

Și în chirurgie, deși se promovează mult cu mândrie între colegii chirurgi statutul de „one man show”, sunt de părere că noi ne aflăm în slujba pacientului și putem face acest lucru la cel mai înalt nivel doar lucrând în echipă.

Înființând We Care – Institutul German de Chirurgie Oncologică în București împreună cu mentorul meu, Prof. Dr. Schmitz-Winnenthal, vom continua exact activitatea din centrul de chirurgie oncologică din Germania, în aceeași echipă bine sudată care a funcționat și va funcționa bine timp de mulți ani de acum înainte.

Ne-am propus să îmbunătățim împreună șansa la viață a pacienților români care suferă de boli oncologice digestive și endocrine, fără să mai fie nevoiți să călătorească în Germania sau în alte țări din Occident pentru acest tip de tratament. Pacienții vor putea rămâne acasă, în țară, aproape de familie, și vor afla că nu sunt singuri în lupta pe care o duc împotriva cancerului.