Rujeola (pojar): simptome, diagnostic şi tratament

Bolile copilăriei par banale, dar ele trebuiesc diagnosticate corect, la timp, iar asta pentru că necesită tratament simptomatic şi izolare, în caz contrar putând duce la complicaţii serioase şi mortalitate. Ele se pot manifesta atât la copii, cât şi la adulţi, iar în cazul celor din urmă formele sunt mai grave.

Rujeola (sau pojarul) este o boală infecto-contagioasă, specific umană, determinată de virusul rujeolic, se manifestă prin febră, erupţie, complicaţii frecvente şi severe.

„Sursa de infecţie este exclusiv umană, prin bolnavii acuţi în diverse forme de boală. Nu există purtători sănătoşi. Perioada de contagiozitate se extinde din ultimele zile ale perioadei de incubaţie până în convalescenţă. Bolnavii răspăndesc virusul prin picăturile de salivă’’, precizează medicul pediatru Cristina Mihăilă pentru Ce se întâmplă, doctore?

Recomandări

Ce măsuri ia Ministerul Sănătăţii pentru limitarea epidemiei de rujeolă

Vaccin anti-rujeolic – despre rujeolă (pojar), diagnostic, contraindicaţii şi precauţii la vaccinare

Calea de transmitere este aerogenă, prin contact direct, şi, mai rar, indirect, prin obiecte, lenjerie.

„Receptivitatea este generală, cu excepţia sugarilor sub 4-6 luni, care sunt protejaţi prin anticorpii transmişi de la mamă. Poate apărea la orice vârstă la persoanele nevaccinate sau, în cazul celor vaccinate cu o singură doză, boala se poate manifesta la un interval de 18-20 ani (prin epuizarea anticorpilor)’’, spune medicul pediatru Cristina Mihăilă.

 „Anul trecut, mai exact în luna februarie, am primit „cadou”, tocmai din spitalul în care lucrez, şi din păcate am “dăruit” la rândul meu şi fiului meu de 6 luni la aceea vreme, cel mai negru coşmar al nostru, rujeola.

Rujeola, sau pojarul, aşa cum îl ştim cu toţii, face parte din bolile copilăriei. Este o boală contagioasă, cu un procent foarte mare, 95%. Este important de reţinut că transmiterea se face prin contact direct cu picăturile de secreţie (aşa zisele picăturil ale lui Flugge) prin strănut, tuse sau conversaţie, picături care rămân pentru o perioadă lungă de timp în aer, mai ales în spaţiile închise, de aceea este bine să aerisim des, mai ales după ce a strănutat sau tuşit cineva.

După ce ne-am lămurit cum se transmite şi am dedus că sursa de infecţie este omul, ţin să precizez că rujeola este o boală virală, nu bacteriană, dată de un ARN virus, numit virusul rujeolic’’, adaugă medicul pediatru Flavia Vornicu pentru CSID.

Simptomele de rujeolă

Se manifestă prin febră, alterarea stării generale, dureri de cap (cefalee), greaţă şi chiar diaree, erupţie externă (exantem) şi internă (enantem).

„După o incubaţie de 10-11 zile, apare debutul, cu febră, alterarea stării generale, astenie, inapetenţă, cefalee, uneori chiar greaţă şi vomă, după care (caracteristic pentru rujeoală) afectarea oculară-respiratorie şi digestivă’’, adaugă medicul Cristina Mihăilă.

Rujeola este o afecţiune cu durată lungă, de aproximativ 21 de zile, incluzând perioadele de incubaţie, debutul, perioada catarală, eruptivă şi convalescenţa.’’Este bine de ştiut cum evoluează această boală: perioada de incubaţie (adică timpul care trece de la pătrunderea în organism a virusului şi până la apariţia primelor simptome) este de până la 11 zile.

Debutul bolii este brutal şi apare cu febră foarte mare T= 40-41° C, la care se adaugă cefaleea (durere de cap), stări de astenie şi anorexie. Urmează perioada catarală, care este cea mai grea, aş putea spune din postura de pacient, care durează 3-4 zile. Perioada eruptivă durează 3 zile. Iniţial, erupţiile se manifestă retroauricular, apoi se propagă descendent , într-o zi pe faţă, a doua pe gât- trunchi-membre superioare, iar în a treia zi pe abdomen şi membre inferioare.

Erupţia dispare în aceeşi ordine în care a apărut, în aproximativ 6-7 zile. Ultima etapă a bolii este convalescenţa, care se întinde pe o perioadă de 10-14 zile, în această perioadă pot apărea complicaţii datorită imunitaţii deprimate’’, susţine medicul pediatru Flavia Vornicu. 

Copilul cu rujeolă are aspect de „faţă plânsă”,  cu ochii înroşiţi, secreţii nazo-faringiene şi în guriţă îi apar puncte albe, sidefii – semnul Koplick sau “pete hemoragice“ pe palat. „Erupţia de pe corp este uşor reliefată, cu dimensiuni de 0,5-1 cm , la început pe faţă, apoi exantemul “se scurge de sus în jos” şi pot conflua formand plaje întinse. În perioada de convalescenţă, febra scade, iar starea generală şi apetitul încep să se amelioreze cam în 10 zile. În unele situaţii, virusul poate rămâne în organism, determinând, ulterior, complicaţii’’, mai spune medicul Cristina Mihăilă.

Complicaţiile rujeolei

Complicaţiile rujeolei cele mai frecvente, în funcţie de condiţiile socio-economice şi nivelul de sanitaţie, apar la nivelul aparatului respirator: laringită acută obstructiva, bronsiolita capilară, pneumonia interstiţială virală, bronşite purulente, pneumonii bacteriene, redeşteptarea unor leziuni mai vechi, tuberculoase.

Complicaţii nervoase: encefalita, panencefalita sclerozanta subacuta care se poate manifesta destul de tardiv (şi la 10 ani după boală) sau alte complicaţii: miocardită acută, keratita morbilioasă. Rujeola în sarcină poate determina moartea fătului, avort spontan, malformaţii fetale sau naştere prematură.

 „Rujeola apare la orice vârstă, dar vârful de incidenţă este între 2 şi 5 ani, deşi în ultimii 2 ani au fost cazuri numeroase la copiii sub 2 ani, categorie de vârstă la care prognosticul este mai prost, evoluţia fiind una gravă!’’, adaugă Dr. Flavia Vornicu.

Pentru a nu se agrava trebuie consultat medicul pediatru sau medicul de familie. Pacienţii cu risc trebuie internaţi şi supravegheaţi în spital.

Tratamentul pentru rujeolă

Tratamentul nu este specific, ci sunt necesare măsuri simptomatice, suportive: izolare la domiciliu, aerisirea camerei, alimentaţie adecvată toleranţei digestive. În cazurile severe, cu complicaţii, este necesară internarea. Se pot administra antibiotice, antiinflamatorii steroidiene şi perfuzii cu vitamine. O foarte bună recomandare ar fi suplimentarea cu vitamina A, deoarece reduce durata şi riscurile bolii.

În unele cazuri, poate surveni decesul, iar asta datorită complicaţiilor respiratorii şi nervoase.

Se poate preveni prin efectuarea vaccinării ROR (este un vaccin care protejează copii contra rujeolei, oreionului şi rubeolei), prin medicul de familie.

Din cauza scăderii ratei de vaccinare din ultimii ani şi apariţiei epidemiilor de rujeolă din ţara noastră, în vara acestui an, Ministerul Sănătăţii a modificat schema de vaccinare, introducând o nouă doză de ROR la vârsta de 9 luni, păstrându-se şi administrarea de la 12 luni.

Schema actuală de vaccinare include:

vaccinuri obligatorii: la 2 luni, 4 luni şi 11 luni – vaccin hexavalent (Hexacima sau Infanrix Hexa) si antipneumococic (Prevenar 13)

• la 9 şi 12 luni- ROR
• la 5 ani – ROR
• la 6 ani – Tetraxim
• la 9 ani, 11 ani – la fetiţe – antipapiloma virus(Cervarix)
• 14 ani – dT

vaccinuri facultative: Rotarix sau Rotatec 2/3 doze, administrate în primele 6 luni de viaţă, care previne enterocolitele cu Rotavirus şi care la sugar pot necesita spitalizare:                                     

• VarilRix – 2 doze
• Havrix – 2 doze

Contraindicaţii ale vaccinării: afecţiune acută cu febră sau boli imunologice severe.

 „Printre reacţiile adverse ale vaccinării aş enumera reacţii generale: febră sau subfebrilitate, uşoară inapetenta, apatie, modificarea stării generale, scaune semilegate sau locale – o mică induraţie care se retrage în cateva zile. Ele sunt destul de rare, precizează pediatrul Cristina Mihăilă.

 „Da, vaccinarea a devenit o dezbatere naţională deoarece avem acces la multe surse şi, de multe ori, părinţii urmează sfaturile sau recomandările unor persoane fără pregătire de specialitate, riscând sănătatea propriilor copii!

Părinţii greşesc că sunt influenţabili şi nu au incredere în sistemul sanitar sau în medicul care urmăreşte copilul, neacceptând recomandările lui’’, spun cei doi specialişti.

Sfătuim părinţii să urmeze un tratament specializat, să revină la controale ori de câte ori este nevoie, copiii să primească o alimentaţie sănătoasă, echilibrată, bogată în fructe şi legume, dar şi cu proteine, să desfăşoare activităţi sportive şi educative. Unii părinţi, adepţi ai unor regimuri alimentare, supun şi copiii acelor diete, fără a se gândi că ei sunt în creştere şi îi pot priva de anumiţi nutrienţi.