Există peste 80 de boli autoimune, iar simptomele lor se suprapun adesea, motiv pentru care stabilirea diagnosticului este destul de dificilă, dar nu imposibilă. Femeile sunt mai predispuse la boli autoimune decât bărbații.
Boala autoimună este caracterizată de agresiunea organismului de propriul sistem imun. În mod normal, sistemul imun ne apără de microorganisme precum bacteriile sau virusurile prin producția sporită de celule albe (leucocite).
Însă, în cazul bolilor autoimune, acești „apărători ai organismului” atacă propriile țesuturi, transformându-se în autoanticorpi. Motivul? Din păcate, încă nu se cunoaște cu precizie cauza, dar sunt suspectați anumiți factori de risc: genetici, de mediu, dieta bogată în grăsimi, zahăr, alimente procesate, sexul, rasa și anumite infecții.
Potrivit unui studiu, femeile au un risc triplu de a dezvolta boli autoimune în comparație cu bărbații. Iar categoria de vârstă la care debutează boala autoimună este, de regulă, 15-45 de ani.
Top 10 boli autoimune des întâlnite: ce simptome dau
În această afecțiune, numită și diabet juvenil, pentru că debutează în copilărie sau în adolescență, sistemul imun distruge celulele pancreatice care asigură producția de insulină, ceea ce duce la creșterea nivelului de zahăr în sânge, care se manifestă prin sete crescută, scădere în greutate și oboseală pronunțată. În timp, dacă nu este ținută sub control cu medicație, boala poate duce la afectarea vaselor de sânge, precum și a inimii, rinichilor, ochilor.
Sistemul imun atacă articulațiile și duce la simptome precum roșeață, durere, umflături și senzația de înțepenire. Spre deosebire de osteoporoză, care apare în mod frecvent la bătrânețe, artrita reumatoidă debutează la vârste tinere, uneori chiar înainte de 30 de ani.
Celulele epiteliale au o activitate care, din când în când, este „pusă pe pauză”. Însă, în cazul psoriazisului, aceste celule cresc încontinuu și mult prea repede, ceea ce duce la depozite de celule care, la suprafața pielii, se traduc în apariția unor petice roșiatice, acoperite de cojițe albe-argintii uscate. Se estimează că 30% dintre pacienții cu psoriazis se confruntă și cu dureri și articulații înțepenite, formă a bolii care poartă denumirea de artrită psoriazică.
Această boală autoimună duce la distrugerea tecii de mielină, adică învelișul protector al celulelor nervoase. În timp, boala poate duce la slăbiciune musculară, tulburări de echilibru și coordonare și amorțeală a corpului. Statisticile arată că aproape jumătate dintre pacienții cu scleroză multiplă vor avea nevoie de ajutor la mers la 15 ani de la debutul bolii.
Lupusului i se mai spune și „boala cu o mie de fețe” din cauza multitudinii și diversității simptomelor. Este una dintre acele boli autoimune dificil de diagnosticat. Printre simptomele ce pot sugera diagnosticul de lupus eritematos sistemic se numără durerile articulare, iritația pe obraji sau/și pe nas, oboseala crescută, problemele renale sau cardiace.
Boala inflamatorie intestinală este un termen utilizat pentru a descrie toate afecțiunile autoimune care cauzează inflamația mucoasei intestinale. Fiecare BII afectează părți diferite din tractul gastrointestinal. De exemplu, boala Crohn poate afecta orice segment din tractul digestiv, de la gură până la anus. În schimb, colita ulcerativă afectează doar mucoasa intestinului gros (colonul) și rectul. Printre simptomele specifice bolilor inflamatorii intestinale se numără: diareea, prezența sângelui în scaun, durerile abdominale, scăderea ponderală, sindromul de malabsorbție.
Această boală autoimună afectează glandele suprarenale, cele care produc hormoni precum cortizol, aldosteron și androgeni, cu rol foarte important în organism. Atunci când nivelul de cortizol este scăzut, corpul își face depozite de carbohidrați și glucoză. Deficitul de aldosteron duce la scăderea sodiului în sânge și la acumularea excesivă de potasiu.
Printre simptomele bolii Addison se numără slăbiciunea musculară, oboseala, scăderea în greutate și glicemia scăzută.
Numită și gușă exoftalmică, boala Graves este caracterizată de producția excesivă de hormoni tiroidieni. Se manifestă prin nervozitate exagerată, ritm cardiac accelerat, intoleranță la căldură, scădere în greutate, ochi bulbucați.
Această boală autoimună presupune, spre deosebire de boala Graves, o producție mult prea mică de hormoni tiroidieni. Manifestările tiroiditei Hashimoto includ umflarea tiroidei (gât umflat), creștere în greutate, sensibilitate la frig, căderea părului, oboseală.
Este o boală autoimună care duce la malabsorbția vitaminei B12 din alimente. În consecință, pacienții se pot confrunta cu simptome precum oboseală, somnolență, slăbiciune musculară, amorțeală, tulburări de memorie, scădere în greutate și apetit alimentar redus.
Alte boli autoimune sunt: sindromul Sjögren (ochi și gură uscate, dureri articulare, iritații ale pielii), miastenia gravis (slăbiciune musculară, închiderea incompletă a pleoapelor, dificultăți la înghițire), vasculita autoimună (tulburări de circulație a sângelui) și boala celiacă (diaree, dureri abdominale, balonare, flatulență).