Sfaturi pentru un psihic de fier

Există fericire fără suferinţă? Există bucurie fără preţ? Există dragoste fără durere? Există evoluţie fără pericol? Există vreun câştig fără vreo pierdere?

Dacă am suferi că nu suntem iubiţi, am tânji după o relaţie care să ne facă fericiţi şi dacă totuşi am fi iubiţi, suferim că nu ne-ar reuşi planurile de realizare profesională sau că nu am avea statutul unei persoane importante. Şi dacă reuşim profesional ne plângem permanent de lipsa libertăţii şi-a timpului. Şi tot aşa!

Starea de suferinţă nu vine din cauza problemei, ci din teama că suntem incapabili să rezolvăm acea situaţie. Suferinţa ne ajută să evoluăm, să privim înlăuntrul nostru, să admitem imperfecţiunile noastre şi pe cele ale celorlalţi. Suferinţa este un semnal de alarmă, ea nu poate fi ignorată.

Recomandări

Remedii anti-depresie: in care sa ai incredere?

Cum scapam de depresie?

Este expresia tensiunii dintre tendinţa de a păstra rutina, familiarul, comodul şi tendinţa de a creşte, de a evolua, de a cunoaşte, de a ne depăşi. Din suferinţă se învaţă, are aproape întotdeauna valenţe pozitive şi este necesară adaptării şi evoluţiei pe orice plan.

Într-adevăr, suferinţa poate fi definită ca durere ce face viaţa să pară fără sens! Provine din noi, este un produs exclusiv al industriei umane şi este, înainte de toate, un vid născut ca şi consecinţă al răului primar. Fără suferinţă nu am învăţa nicicând din greşeli. Şi nici un alt sentiment nu este trăit cu atâta intensitate ca acesta!

A nu se confunda însă fericirea cu plăcerea, pacea minţii cu situaţiile agreabile şi satisfăcătoare ale vieţii. 

Citeşte mai multe în ediţia tipărită a revistei Ce se întâmplă, doctore?