Și copiii pot avea cataractă. Totul despre cataracta congenitală

S-a împământenit ideea că doar în cazul persoanelor în vârstă vorbim de cataractă. Însă copiii pot face și ei cataractă. Indiferent de vârstă, cataracta se manifestă la fel și anume prin opacifierea cristalinului. Copiii care suferă de cataracta congenitală netratată, cu grad de afectare semnificativ, se confruntă cu o scădere mare a calității vieții și costuri socio-economice pentru copii, familie și societate.

Pentru a focaliza imaginile de pe retină, cristalinul trebuie să aibă claritate. Cataracta împiedică lumina să ajungă la retină. De asemenea, provoacă împrăștierea razelor de lumină pe măsură ce trec prin zona opacifiată. Acest lucru distorsionează imaginea și duce la o vedere neclară sau chiar pierderea ei.

La adulți, cataracta apare în general după 60 ani, când ochii și vederea s-au dezvoltat în totalitate. Majoritatea adulților își recapătă vederea după operația de cataractă. Ochii și creierul copiilor însă se dezvoltă până la vârsta de 8 sau 10 ani. De aceea, cataracta netratată poate avea efecte grave, permanente și ireversibile asupra vederii lor.

Recomandări

Standardul de aur în recuperarea neurologică: tehnologiile cu biofeedback. „Recuperarea după un AVC nu se realizează…

Intoleranța la căldură. Simptome și factori care declanșează afecțiunea

Tipurile de cataractă pediatrică

Tipurile și cauzele cataractei la copii variază. Cataracta la un copil poate fi congenitală (prezentă la naștere) sau dobândită (se dezvoltă în copilărie, copil sau adolescent).

Cataracta congenitală

Cataracta congenitală poate fi sporadică sau poate fi cauzată de anomalii cromozomiale, boli metabolice (de exemplu, galactozemie), infecție intrauterină (de exemplu, rubeolă) sau alte boli materne în timpul sarcinii.

Cataracta congenitală poate fi, de asemenea, o anomalie izolată care este de obicei moștenită autozomal în mod dominant.

Sunt mai multe situații în care cataracta congenitală este identificată:

⦁ Idiopatică, adică are cauză necunoscută: acel caz în care mama și copilul sunt sănătoși, dar patologia apare oricum
⦁ Cauză infecțioasă, infecții intra-uterină- cu virusul rubeolic, citomegalovirus, virus herpes simplex, virus varicelo-zosterian, toxoplasmă
⦁ Copii cu alte boli sistemice: Sindromul Down, Patau, Marfan, Lowe, Weill Marchesani
⦁ Copii cu alte boli oculare: aniridie, anomalie Peters, retinopatie prematuritate

Cataracta afectează unul sau ambii ochi. Când ambii ochi au cataractă, unul poate fi mai afectat decât celălalt. Cataracta congenitala unilaterală reprezinta o urgență, pentru că netratată la timp duce la dezvoltarea incompletă a ochiului afectat (ambliopizare).

Cataracta poate apărea în diferite părți ale cristalinului și variază în mărime, de la puncte mici până la zone dense de opacifiere. Genetica, tulburările metabolice, sarcina cu probleme, infecțiile netratate ale mamei, (herpes simplex, rubeola, citomeglovirus, toxocara), afecțiuni generale (sistemice) ale nou-născutului, toate pot provoca cataractă.

Cum știm că cei mici au cataractă? Diagnosticarea timpurie și tratament rapid

Ochii și creierul copiilor încă învață să vadă. Acesta este motivul pentru care afectarea vederii poate duce la sindromul ochiului leneș la copii(ambliopia). Fără tratament, cataracta poate deteriora conexiunile dintre creier și ochi. Odată realizate, aceste conexiuni nu se schimbă. Acesta este motivul pentru care descoperirea și tratarea cataractei devreme este atât de importantă. Poate preveni pierderea permanentă a vederii la copii.

Examenele medicului oftalmolog pot depista cataracta multor bebeluși, imediat după naștere, chiar înainte de a părăsi spitalul.

“Ce fac când copilul meu are cataractă congenitală? Este întrebarea pe care mulți părinți și-o pun atunci când primesc un astfel de diagnostic pentru copilul lor. Mai ales că urmează o etapă de diagnosticare complexă și am grijă să le explic aceste etape în detaliu pacienților mei, atât celor pe care îi tratez la spitalul de oftalmologice, cât și la clinică. Examinarea în vederea operației se face de regulă cu inhalosedare, pentru examenul examenul corneei, al pupilei și irisului, baza lor de implantare. Totodată, mai este necesară și o ecografie oculară și măsurarea cristalinului acolo unde implantarea lui se face per primam, adică implică o vindecare fără complicații, iar cicatricea chirurgicală este aproape inexistentă, fără implicații estetice. Apoi, măsurătoarea și puterea dioptrică a cristalinului se stabilește cu ajutorul unor aparate și măsurători speciale destinate copiilor. În funcție de tipul cataractei (uni sau bilaterală) și vârsta copilului, se decide dacă este nevoie de implantarea unei lentil intraoculare pentru o dezvoltare corectă și completă a vederii”, spune dr. chirurg oftalmolog Alina Gheorghe.

Cataracta congenitală se manifestă ca rezultat al diferitelor tipuri de mutații, inclusiv anomalii cromozomiale, tulburări mitocondriale și tulburări genetice mai complexe sau diferite afecțiuni sistemice ale copilului.

Anomaliile cromozomiale cu cataractă le includ pe cele cu o copie suplimentară a cromozomului 21 și 13 care cauzează sindromul Down și respectiv sindromul Patau. Copiii cu o copie suplimentară a cromozomului 21 se nasc cu trăsături caracteristice și sunt predispuși la diverse probleme de sănătate, inclusiv anomalii oculare, cum ar fi cataracta, astigmatism, anomalii ale irisului, strabism, obstrucție a sistemului lacrimal, blefarită, anomalii ale retinei, hipermetropie, ambliopie și miopie. Cataracta a fost găsită la 15% din cazurile de copii cu trisomie 21, 46.

Cataracta pediatrică dobândită

Spre deosebire de cataracta congenitală, cataracta dobândită se dezvoltă la un interval de timp după naștere. Cel mai adesea, medicii pediatri le diagnostichează la examinările vizuale sau după o leziune oculară.
Pentru cataracta dobândită, există multiple cauze:

⦁ Trauma- Cataracta traumatică este definită ca o opacificare permanentă a cristalinului rezultată din traumele contondente sau penetrante ale ochiului. Poate să apară concomitent cu alte modificări ale segmentului anterior și posterior sau poate apărea ca o alterare izolată mult timp după trauma oculară. Cataracta, luxația sau subluxarea cristalinului după traumatism sunt manifestări ai severității oftalmologice.

⦁ Administrare de corticoterapie
⦁ Boli inflamatoriii sau autoimune (artrita juvenilă)

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, posibilitatea pierderii vederii copiilor este variabilă și este legată de condițiile de dezvoltare socioeconomică și de ratele de mortalitate infantilă din țări. Trauma oculară este principala cauză a orbirii unilaterale la pacienții copii și adolescenți. Se estimează că prevenirea traumei este posibilă în până la 90% din cazuri, evitând mecanismele leziunilor care cauzează deteriorarea structurilor oculare.

Cataractă congenitală: plan de tratament

Tratamentul depinde de tipul (fie la unul sau la ambii ochi) de severitatea cataractei, de vârsta copilului și de prezența altor afecțiuni oculare și sistemice, dar majoritatea copiilor au nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a le îndepărta. Spre deosebire de adulți, cu suprafețe oculare mari, copiii au nevoie de instrumente și tehnici chirurgicale speciale. Atunci când este efectuată de un chirurg cu experiență, îndepărtarea cataractei prin cura chirurgicală este o procedură de succes.

Cele mai frecvente riscuri ale operației de cataractă includ:

⦁ glaucom secundar
⦁ sutura cristalinului la scleră
⦁ decolări de coroidă sau retină

Pentru majoritatea copiilor, intervenția chirurgicală este doar primul pas pentru recuperarea vederii. Tratamentul continuu trebuie să ajute la repararea conexiunilor ochi-creier. Acesta implică corectarea refractivă adecvată pentru a focaliza imagini clare pe retină.

După operație, copiii au adesea nevoie de o combinație de: lentile de contact, lentile intraoculare și ochelari. Dacă copilul are ochi leneș, este posibil să aibă nevoie de patch-uri, prin exerciții care presupun acoperirea ochiului cu o acuitate vizuală mai mare pentru a stimula vederea pentru ochiul mai slab.

Copiii care primesc tratament și monitorizare în timp util au un prognostic bun. Pentru un rezultat reușit, copilul poate avea nevoie de ani de reabilitare a vederii.

Caz cataractă congenitală bilaterală, fetiță de 3 ani

Micuța pacientă a fost operată de către dr. Alina Gheorghe sub anestezie general. În cazul copiilor, midriaza, adică dilatarea pupilei se menține mai greu și este influențată de anestezia generală.

În imagine remarcăm un aspect characteristic al irisului de copil, cu tendința de mioză (strângere). Chirurgia trebuie făcută rapid și cu precizie, nu numai din această cauză de strângere a pupilei, ci și din cauza plafonării poziției ochiului. Axul vizual nu se poate centra sub microscop, făcând abordul chirugical mai dificil.

Aspectul în stea este caracteristic pentru cataracta congenitală bilaterală ce afectează partea anterioară a capsulei și a cristalinului. Acest tip de cataractă bilaterală se dezvoltă mai lent, iar bilateralitatea face ca diagnosticul să nu fie pus din primele luni de viață.

Unul din pașii esențiali ai acestei operații, la copii, este capsulorexisul. Decuparea părții anterioare a capsulei în care stă cristalinul este mai dificilă, pentru că la copii aceasta (capsula) este mult mai elastică. Imaginea arată realizarea capsulorexisului sub protecție de substanță vâsco-elastică ce aplatizează capsula elastică și, în același timp, ajută la menținerea spațiilor anatomice. Capsulorexisul se face cu ajutorul unor pense speciale, prin incizii de aproximativ 1 mm.

Implantul unui cristalin artificial și alegerea tipului său, după eliminarea cataractei, diferă de la caz la caz și depinde de vârsta pacientului. Aici, dr. Alina Gheorghe a optat pentru un cristalin 3 piese cu plasare în sac. Cristalinul 3 piese permite poziționarea atât în sac, cât și în sulcus sau efectuarea unei capturi optice”.